Salut, am început să mă tai pe mîni cu lama, însă nu adînc.
Credeți că asta mă va afecta pe viitor? adică dacă mă va schimba.

Poți rămâne cu cicatrici inestetice toată viața. Ce motiv ai să faci acest lucru? Poți să ai ghinionul sa îți tai din greșeală o venă importantă de la mâna stângă îndeajuns să pierzi suficient sânge și să rămâi inconștientă. Eu zic că ar trebui să te oprești, nu sunt lucruri cu, care să te joci. Îți distrugi singură corpul, incetează!

Taiatul e o dovada de probleme psihice, logic ca te vor afecta. Sa vezi tu cate regrete si cata rusine o sa fie pe capul tau peste cativa ani, cand o sa iti vina mintea la cap si ai sa fii plin(a) de cicatrici pe maini

Sper sa iti placa acest articol.
Cum pot renunţa la obiceiul de a-mi face rău?
„Nu mai reuşeam să-mi controlez starea de anxietate. Apoi am descoperit ceva ce puteam controla: durerea fizică." — Jennifer, 20 de ani.
„Când ceva mă supăra, mă tăiam. Era modul meu de a plânge. De obicei mă simţeam mai bine după aceea." — Jessica, 17 ani.
„Nu m-am tăiat de vreo două săptămâni. Pentru mine înseamnă mult timp. Nu cred că voi reuşi să mă opresc de tot." — Jamie, 16 ani.
JENNIFER, Jessica şi Jamie nu se cunosc între ele. Totuşi au multe în comun: toate suferă pe plan afectiv şi toate au recurs la aceeaşi metodă de a înfrunta disperarea. Jennifer, Jessica şi Jamie simt o eliberare temporară automutilându-se.
Oricât de ciudat ar părea, cazurile de automutilare au crescut în mod surprinzător în rândul adolescenţilor şi al adulţilor tineri. Ziarul canadian National Post semnalează că această practică „îi înspăimântă pe părinţi, îi nedumereşte pe consilierii [şcolari] şi îi pune la grea încercare pe medici". Tot aici se spune că automutilarea „poate deveni unul dintre cele mai puternice vicii cunoscute în lumea medicală". Eşti o victimă a acestui obicei? Ori poate cineva apropiat ţie este în această situaţie? Dacă da, ce poţi face?
Mai întâi încearcă să înţelegi de ce simţi impulsul de a-ţi face rău. Ţine cont că nu e vorba de un simplu tic nervos. De obicei, este o modalitate de a înfrunta o anumită formă de stres. Pentru persoana care se taie durerea fizică este o modalitate de a scăpa de durerea afectivă. Prin urmare, întreabă-te: Ce anume urmăresc? La ce mă gândesc când simt impulsul de a mă tăia? Este ceva în viaţa ta, poate legat de familia ta ori de prietenii tăi, care te nelinişteşte?
Fără îndoială că îţi trebuie curaj ca să-ţi faci o asemenea autoexaminare. Însă foloasele pot fi mari. De multe ori, acesta este primul pas pentru a renunţa la această practică. Totuşi, nu e suficient doar să descoperi cauzele obiceiului tău.
E important să te destăinui cuiva
Dacă eşti victima unui astfel de obicei, vei avea mult de câştigat stând de vorbă cu un prieten matur, de încredere, despre sentimentele care te neliniştesc. Un proverb biblic spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte" (Proverbele 12:25). Destăinuindu-te cuiva, vei putea auzi cuvinte consolatoare, amabile, de care ai atâta nevoie. — Proverbele 25:11.
Cu cine ar trebui să vorbeşti? Ar fi bine să mergi la cineva mai mare ca tine, care e înţelept, matur şi arată compasiune. Creştinii pot beneficia de ajutorul bătrânilor de congregaţie care sunt „ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete". — Isaia 32:2.
E adevărat, gândul de a dezvălui cuiva secretul tău ar putea părea înspăimântător. Poate că gândeşti la fel ca Sara. „La început, mi-a fost greu să am încredere în cineva", mărturiseşte ea. „Credeam că dacă oamenii mă vor cunoaşte — şi vor şti exact cine sunt —, se vor îndepărta de mine plini de dispreţ şi dezgust." Însă după ce a vorbit cu cineva, Sara a înţeles adevărul cuvintelor din Proverbele 18:24: „Este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate". Iată ce spune ea: „Creştinii maturi cu care am stat de vorbă nu m-au făcut niciodată să mă simt vinovată, indiferent ce le-am dezvăluit despre obiceiurile mele. Ei mi-au dat în schimb sugestii practice. Au folosit argumente logice din Scripturi şi, cu multă răbdare, m-au încurajat când mă simţeam deznădăjduită şi complet lipsită de valoare".
Încearcă şi tu să vorbeşti despre problema ta! Dacă simţi că nu poţi purta o discuţie între patru ochi, scrie o scrisoare sau vorbeşte la telefon. Acesta este un pas spre vindecarea ta. „Cel mai important lucru a fost să ştiu că există cineva căruia îi pasă de mine cu adevărat şi cu care puteam să stau de vorbă când mă simţeam descurajată", spune Jennifer.
E important să te rogi
Donna era în impas. Pe de o parte, era conştientă că are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, îşi imagina că Dumnezeu nu-i va acorda ajutor dacă nu renunţă mai întâi la acest obicei. Cum a reuşit Donna să iasă din impas? Ea a meditat la textul din 1 Cronici 29:17, unde se spune că Iehova Dumnezeu ‘cercetează inima’. Iată ce mărturiseşte Donna: „Iehova ştia că în inima mea îmi doream cu adevărat să nu mă mai tai. După ce am început să mă rog pentru ajutor, lucrurile au decurs într-un mod uluitor. Încetul cu încetul deveneam tot mai puternică".
Psalmistul David, care trecuse prin multe suferinţe, a scris: „Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini!" (Psalmul 55:22). Da, Iehova ştie prin ce treci. Mai mult, ‘el se îngrijeşte de tine’ (1 Petru 5:7). Dacă inima te condamnă, adu-ţi aminte că Dumnezeu este ‘mai mare decât inima ta şi cunoaşte toate lucrurile’. Da, el înţelege de ce te automutilezi şi de ce îţi este greu să te opreşti (1 Ioan 3:19, 20). Dacă te apropii de el în rugăciune şi te străduieşti să învingi acest obicei, el ‘îţi va veni cu siguranţă în ajutor’. — Isaia 41:10.
Dacă însă ai o recidivă? Înseamnă oare că ai eşuat? În nici un caz! Iată ce spune Proverbele 24:16: „Cel drept de şapte ori cade, şi se ridică iar". Meditând la acest verset, Donna spune: „N-am «căzut» doar de şapte ori, ci de mai multe ori, dar n-am renunţat". Donna a înţeles că este important să persevereze. La fel şi Karen. „Am învăţat să privesc o recidivă ca pe o cădere de moment, nu ca pe un eşec, aşa că am luat-o de la capăt ori de câte ori a fost necesar", mărturiseşte ea.
Când este necesar şi alt tip de ajutor
Isus a recunoscut că ‘cei care sunt suferinzi au nevoie de doctor’ (Marcu 2:17). În multe cazuri, numai medicul specialist poate stabili dacă nu cumva la baza obiceiului de automutilare stă o boală ce trebuie tratată. Jennifer a decis să meargă la un specialist pentru a primi şi alt gen de ajutor, pe lângă cel oferit de supraveghetorii creştini iubitori. „Bătrânii nu sunt medici, dar m-au ajutat mult", spune ea. „Deşi simţeam uneori impulsul de a mă tăia, am reuşit să mă controlez cu ajutorul lui Iehova şi al congregaţiei; m-am folosit şi de tehnicile de control învăţate."
Să nu te îndoieşti de faptul că poţi învăţa să înlocuieşti acest obicei cu ceva ce te poate ajuta să faci faţă mai bine problemelor! Roagă-te asemenea psalmistului: „Întăreşte-mi paşii în cuvântul Tău şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpânească peste mine!" (Psalmul 119:133). Cu siguranţă, vei găsi satisfacţie şi vei avea respect de sine când vei reuşi să ţii sub control acest obicei, fără să te mai domine vreodată!
[Note de subsol]
Unele nume din acest articol au fost schimbate.
Pentru informaţii suplimentare privind automutilarea, la ce se referă şi care sunt cauzele ei, vezi articolul „Tinerii se întreabă. . . De ce îmi fac rău singură?", apărut în numărul din ianuarie 2006 al revistei Treziţi-vă!
Ai putea încerca din când în când să-ţi aşterni în scris sentimentele. Cei care au scris psalmii biblici au fost oameni cu sentimente puternice, de pildă remuşcare, mânie, dezamăgire ori tristeţe. Citeşte, de exemplu, Psalmii 6, 13, 42, 55 şi 69.
Uneori, automutilarea este o consecinţă a unei alte tulburări, cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsională ori o tulburare a comportamentului alimentar. Revista Treziţi-vă! nu recomandă un anumit tratament. Creştinii trebuie să se asigure că tratamentul pe care îl urmează nu contravine principiilor biblice.
Există numere ale revistei Treziţi-vă! care conţin articole despre unele posibile cauze ale automutilării. De exemplu, vezi seriile „Să înţelegem tulburările de dispoziţie" (8 ianuarie 2004), „Ajutor pentru adolescenţii depresivi" (8 septembrie 2001) şi „Care sunt cauzele tulburărilor de comportament alimentar?" (22 ianuarie 1999), precum şi articolul „Tinerii se întreabă. . . Ce pot să fac dacă unul din părinţii mei este alcoolic?" (8 noiembrie 1992).
MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI
▪ În loc să te tai când te simţi deprimat, ce altceva ai putea face?
▪ Cui i te poţi destăinui dacă ai acest obicei?
[Chenarul/Fotografia de la pagina 20]
AJUTOR PENTRU CEI CE-ŞI FAC RĂU SINGURI
Cum puteţi ajuta un membru al familiei ori un prieten care se confruntă cu această problemă? Întrucât persoana respectivă are nevoie neapărat de un confident, dovediţi-vă un bun ascultător. Încercaţi să fiţi ‘un prieten adevărat’ care „în nenorocire ajunge ca un frate" (Proverbele 17:17). Este adevărat că prima reacţie ar fi să ne speriem şi să-i cerem să înceteze imediat. Dar dacă vom proceda aşa, nu vom face decât să o îndepărtăm de noi. În plus, nu e suficient să-i spunem să pună capăt obiceiului. E nevoie de discernământ pentru a o ajuta să înveţe noi modalităţi de a face faţă problemei (Proverbele 16:23). De asemenea, e nevoie de timp. Prin urmare, fiţi răbdători. ‘Fiţi prompţi la ascultare, înceţi la vorbire.’ — Iacov 1:19.
Dacă eşti tânăr, să nu te gândeşti că poţi ajuta singur o persoană care a căzut victimă acestui obicei. Nu uita că în spatele acestui obicei se poate ascunde o problemă de sănătate care necesită tratament. În plus, automutilarea poate pune în pericol viaţa, chiar dacă persoana respectivă nu are intenţia să se sinucidă. Aşadar, ar fi înţelept să o îndemni să stea de vorbă cu un adult matur, care ţine la ea.
[Legenda fotografiilor de la pagina 19]
Nu subestima importanţa rugăciunii şi a unei discuţii cu cineva care te iubeşte

La psiholog cu tine!

Unicorn te faci.

Renunta rapid la acest obicei si nu mai zi nimanui ce ai facut! Sper ca ai facut-o din prostie nu nebuneala! Si nu, nu sunt lup moralist, nici inchis la minte, dar asa ceva chiar nu se face.

Ce branduri de lame folosesti?

E un gest care denota lasitate si faptul ca nu te respecti absolut deloc!
Oricare ti-ar fi ''motivele" ce faci tu nu e o rezolvare la probleme. Invata sa ai incredere in tine, sa fii curajoasa, sa gandesti pozitiv si lucrurile vor incepe sa decurga bine. Totul depinde de tine, de atitudinea ta!
Probabil vei ramane cu cicatrici.

Si eu ma intepam si zgariam cu compasul... o sa-ti treaca, nu-ti face griji

Deja te-a afectat, psihic vorbind.
Acest gen de comportament va duce la anxietate si depresie.
Ai sa ajungi sa iti plangi de mila in fiecare zi si sa te tai; Nu vezi nimic patetic aici?
Eu cred ca esti o persoana ''faina'' dar treci printr-o perioada mai grea.

Da logic ca te va afecta

Daca nu ai un motiv intemeiat pentru a face un lucru, nu stiu de ce l-ai face. Taiatul cu lama pe maini? Oricare ar fi motivul personal consider ca poti sa te duci sa alerge decat sa faci asta. Sau orice altceva, daca te tai nu faci altceva decat sa te ranesti singur, nu inteleg de ce ai face asta? Cu ce te ajuta? Fa lucruri care sa te ajute cu adevarat, nu care te ranesc. Sunt destui oameni care s-o faca, de ce s-o faci si tu? Macar tu sa te ajuti.

De ce ai face asta? Nu exista nici un motiv pentru care sa faci asta, (daca nu te obliga cineva). Stiu multi oameni care fac asta si crede-ma ca nimamnui nu i se pare 'interesant'. Si nu inteleg ce motive ai putea avea sa faci asta, nu va rezolva nimic. Te poti tortura singura si iti poti lasa semne crezand ca va rezolva ceva, sau poti sa incepi sa gandesti pozitiv si sa geseti o adevarata solutie pentru problemele tale. Si da, este foarte posibil sa iti ramana semne.

Te excită sângele?

Cum sa faci asa ceva? E prostesc! Omule, comporta-te normal, nu fa asta ca un gest de popularitate pentru ca nu e! Nici din motive de suferinta, ca nu rezolvi nimic. Ia si te roaga mai bine!