Bună. Cum imi pot convinge parintii să ma lase să imi fac si eu unghiile mai lungi si să ma vopsesc blonda? Ei zic ca sunt prea mica( desii in 2 ani sunt legal adult in toata firea) si ca trebuie să ma concentrez pe scoala. Am 16 ani, aproape toate fetele din liceul meu (unul foarte bun, fara vreun regulament legat de asta ) au unghii lungi si cateva sunt si vopsite (fete serioase, nu pitipoance). Chiar nu inteleg cu ce ma încurca niste plastic pe unghii si parul decolorat din a invata. Unghiile nu le vreau nici de 2 metri, un cm se depășească degetul imi sunt suficiente, si le vreau pentru ca, dupa liceu, nu am să mai pot efectiv să le am, deoarece vreau să dau la medicina si cu manusi nu am să pot să am unghii mai lungi. Parul il vreau blond pentru ca asta ma va face sa ma simt mai frumosa si chiar imi doresc asta cu adevarat. Nu imi voi "arde parul", deoarece îngrijit si vopsit corect, nu se arde. Simt ca niste unghii putin mai lungi si parul vopsit ma va face cu adevarat mai fericita, deja avand probleme cu depresia de ceva ani. Nu vreau raspunsuri de genul "lasa astea pentru mai tarziu" sau altele de genul. Vreau soluții clare si argumente valide pentru a le explica parintilor mei ca niste unghii si parul vopsit nu imi afecteaza cu absolut nimic capacitatea de a invata si seriozitatea, ci doar ma vor face să ma simt mai bine in pielea mea. Multumesc.
Buna! De ce nu le spui ceea ce ne-ai spus si noua? Crezi ca inventand ceva, o sa ii dai pe spate si o sa te lase sa faci cum doresti? Spune cum te simti, de ce vrei aceste lucruri si vezi daca se schimba ceva. De ce nu iti lasi tu unghiile sa creasca si sa le dai o forma? Pusul de unghii false este o cheltuiala in plus, pe care, poate ca parintii tai nu vor sa si-o asume, nefiind o nevoie de-a ta ci doar o dorinta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeDoar cu varsta, si din punct de vedere legal, ceea ce conteaza
Răspunde Nu inseamna daca implinesti 18 ani ai si o gandire matură. Ma refer la modul general.
Inteleg foarte bine dorinta si trebuia sa te lase, dar nu ii vei convinge orice ai zice, asta e adevarul, nu te pot minti.
Nu exista argumente pentru ei, ca ei asa conceptie au, asa vor ramane.
Nu exista pentru ca nu ii duce mintea sa priceapa, au ceva la pricepatoare, ca daca erau okey cu pricepatoarea, vedeau ei de dinainte ca nu e problema, si te lasau, vedeau ei argumentele fara sa le mai zici tu.
Dar daca nu le-au vazut inainte, nu are cum sa le vada acum.
Trebuia sa-ti respecte dorinta, daca te face mai fericita asa, f bine, nu era nici o problema, ca nu afectai nimic in rau.
Eu de ex te-as lasa fara probleme dat fiind ca puteam sa-ti fiu tata, deci nu vb ca unu de seama ta.
Atat timp cat imi inveti si stii sa te porti, ai voie cam orice in afara de droguri si ce-ti face rau.
Nu e normal sa te oblige ei sa gandesti ca ei, uite cum zice colegu de forum "ca nu e asa, ca o sa-ti dai seama ca nu asta e fericirea".
Ete nu e, este, daca iti place tie, atat conteaza.
Nu știu dacă există argumente care să-i convingă.
Și sincer vorbind, doar la 16 ani îți poate trece prin cap că părul blond, și unghiile false te vor face mai fericita.
Nici eu nu te-as lăsa în locul lor.
Poate lecția pe care trebuie sa o înveți aici, lecția pe care părinții tăi vor să ți-o arate, este că fericirea, liniștea, acel sentiment de "self worth", nu o sa vina niciodată din alta parte decât din interiorul tau. Nu de la culoarea parului. Nu de la lungimea unghiilor. Sper să-ți dai seama de asta cat mai repede. Lumea din ziua de astăzi e suprasaturată de superficialitate și valori false.
Daca ea se simte mai bine asa, cine suntem noi sa-i contestam ei ce simte?
Eu as lasa-o, ca oricum nu se intampla nimic rau, nu da la nimeni in cap si nici ei insasi.
Nu trebuie sa-si dea seama de nimic, se simte bine asa si gata, atat timp cat invata si e cuminte, nu conteaza.
Are niste parinti mai incuiati, asta e adevarul.
Au uitat ca multi din ei faceau la fel acum 30 de ani, pantaloni taiati, etc, si tot asa, asa se simteau bine, si culmea, multi parinti de atunci ii lasa!
Cum ziceam, e plina lumea de superficialitate și sentimente goale.
Ce simte ea in momentul in care o sa se vadă blonda nu e fericire, e vanitate, iar asta e cu totul altceva, și părinții ei au tot dreptul să conteste asta. Că doar de asta îi sunt părinți, să o învețe despre viață, sau crezi cumva că îi vor răul?
Ești liber să îți crești copiii așa cum consideri, și e decizia ta ce scara de valori și principii le vei insufla. Adevărul e că sunt mulți care gândesc ca tine și care și-au crescut copiii cum i-au tăiat capul, copii care au ajuns acum să-și găsească validarea și valoarea în aspect, înfățișare și alte lucruri trecătoare și goale de sens. Se și vede foarte clar efectul, majoritatea tinerilor, in ciuda modalităților multiple de a comunica, sunt din ce in ce mai singuri, depresia și anxietatea sunt la ordinea zilei, toți caută mereu mai bine și mai mult și mai frumos, nimeni nu mai știe să aibă răbdare, să muncească la o relație, să găsească soluții. Doar trec la următoarea căutare, iar și iar și iar până când ajung să realizeze că a trecut viața pe lângă ei. Că na, pe Instagram sunt doar cupluri fericite, siluete perfecte, mașini frumoase, vacanțe de lux, opulență și exces, ei cum să vrea mai puțin?
Eu am de gând să-mi învăț fata peste câțiva ani, să vadă cât de falsa și goala e imaginea asta perfectă a vremurilor noastre, vomitată peste tot in social media, și să o fac să vadă că sub nicio forma când va ajunge la bătrânețe, amintindu-si anii tinereții, dacă vor exista regrete, ele nu vor avea legătură cu ce culoare avea părul ei la 16 ani.
Eu ma refer doar la o chestie mai minora, ca ce prezinta ea e ceva mai minor totusi. Nu la obsesia aia de pe media unde toata ziua doar de asta se leaga, de look si altele.
Stim f bine ca fizicul rules in relatii sociale, parteneriale. (nici unu nu face depresie ca e prost sau ca are caracter prost, face ca are un defect fizic pe figura).
Din pacate, ca nu conteaza doar asta, e altceva, dar asta e principal.
Oamenii doresc relatii sociale si parteneriale, asa ca daca nu se adapteaza mediului, au dezavantaj, cam asta e problema.
Ca e bine sau nu, asta e alta treaba.
Bine, poti gasi oameni ca tine si e okey, dar mai greu.
Nu e asa simpla treaba, mediu te strica, dar asa in mare, nu poti sa te rupi de el, ca ramai cam izolat.
Poate sa bagi copilul in colective care nu-s asa, asta daca vor mai fi!
Dar pana la urma am zis, daca invata si stie sa se comporte, pana la urma ce conteaza? Il las sa-si consume treaba, ca odata cu varsta oricum asta se duce de la sine, n-as interveni in chestia asta, atat timp cat nu il afecteaza in astea doua, ca astia-s pilonii vietii, cartea si comportamentu.
Il las pe adolescent sa decida, nu decid eu in locul lui, decid doar daca e in pericol, atunci da.
Si asta o stiu si din Germania ca ziceau aia ca voi esticii fosti comunisti prea vreti sa faca copiii ce vreti voi.
Lasa libertate atat timp cat nu face rau. Ca Germania a mers f bine si asa, oamenii invata, muncesc, se casatoresc, e f okey, deci pe multi nu ii afecteaza.
Mai avem putin de evoluat ce-i drept in conceptii.
Si se vede ce gandire avem, ca Germania e sus, noi praf.
Sa ii lasam putin si in teribilismul lor, face parte din viata, e o etapa a adolescentei, nu trebuie sa faca ce vrem noi ca parinti.
Vrea sa arate asa, sa arate! Unde e problema? Mie imi vi acasa cu note mari, nu te droghezi, nu tipi la mine si sa nu respecti parintii si oamenii, in rest faci ce vrei.
Si pe vremea mea era fix la fel! Sa fie imbracati nu stiu cum, sa arate nu stiu cum, sa fie la moda, si culmea, parintii de atunci nu se prea suparau, principiul era acelasi ca si acum, scopul era acelasi la adolescenti.
Trebuie sa ne adaptam mediului, nu mediul la noi, si nici nu poti sta izolat de mediu, ca vei fi exclus, iar izolarea face mai rau.
"Că na, pe Instagram sunt doar cupluri fericite, siluete perfecte, mașini frumoase, vacanțe de lux, opulență și exces, ei cum să vrea mai puțin?"
Si foarte bine ca vor. Ce ai vrea sa-si doreasca, in job monoton, o viata anosta, un burdihan umflat cu pompa, masini Lada si vacante la Amara?!
"... când va ajunge la bătrânețe, amintindu-si anii tinereții, dacă vor exista regrete, ele nu vor avea legătură cu ce culoare avea părul ei la 16 ani."
De fapt regretul nu va fi legat neaparat de culoarea parului de la 16 ani, ci la modul mai general, de ce parinti imbecili a avut.
"Adevărul e că sunt mulți care gândesc ca tine și care și-au crescut copiii cum i-au tăiat capul, copii care au ajuns acum să-și găsească validarea și valoarea în aspect, înfățișare și alte lucruri trecătoare și goale de sens."
Dintre doua persoane cu caracteristici intelectuale asemanatoare, cel care arata mai bine are perspective mai bune sa realizeze ce isi doreste. E un fapt. In plus, ineptia cum ca daca arati bine nu poti fi o persoana la fel de...orice...ca una urata, vad ca e tare raspandita printre retrograzii de pe aici.
"Si foarte bine ca vor. Ce ai vrea sa-si doreasca, in job monoton, o viata anosta, un burdihan umflat cu pompa, masini Lada si vacante la Amara?!"
Nu boss, aș vrea să-și dorească o conștiință împăcată, o familie fericită eventual și acel "ease of being", mai degrabă decât chestii materiale afișate ostentativ. E strict părerea ta că e "foarte bine" că vor asta.
"Dintre doua persoane cu caracteristici intelectuale asemanatoare, cel care arata mai bine are perspective mai bune sa realizeze ce isi doreste. E un fapt. In plus, ineptia cum ca daca arati bine nu poti fi o persoana la fel de...orice...ca una urata, vad ca e tare raspandita printre retrograzii de pe aici."
Am zis eu cumva că faptul că arăți bine te împiedică să ai calități morale superioare? Sau doar atât ai înțeles din ce am zis eu? Problema apare atunci când aspectul e un scop în sine, și de multe ori singurul, eventual asociat cu deținerea de alte "lucruri frumoase".
Și tot un fapt este că, cei care nu sunt favorizați de aspect vor munci mai mult pentru a ajunge unde vor. Asta se traduce într-o personalitate bogată, centrată pe alte caracteristici decât frumusețea exterioară care news flash, nu durează o eternitate, un simț al responsabilității și o satisfacție mai mare pentru reușitele lor.
"aș vrea să-și dorească o conștiință împăcată, o familie fericită eventual..."
Si cum te impiedica parul vopsit, sau unghiile artificiale sa ai constiinta impacata?! De familie la 16 ani, nu mai discutam, trebuie sa fii complet imbecil sa te gandesti.
"Am zis eu cumva că faptul că arăți bine te împiedică să ai calități morale superioare?"
Tocmai ce ai spus din nou mai sus ca dezinteresul pentru felul cum arati e calea spre "constiinta impacata" si ca ceilalti, pentru care conteaza cum arata, ce masina au, unde isi fac vacantele, etc, n-ar putea avea. O imbecilitate de concluzie.
"Problema apare atunci când aspectul e un scop în sine..."
Felul cum arati este intr-adevar un scop in sine. Si nu de ieri de azi, ci de mii de ani. E drept ca mult timp acest scop a fost accesibil doar elitelor. Acum, cand practic e accesibil tuturor, constat cu stupoare ca inca mai sunt persoane care au sechele de Ev Mediu.
"Și tot un fapt este că, cei care nu sunt favorizați de aspect vor munci mai mult pentru a ajunge unde vor. Asta se traduce într-o personalitate bogată..."
De fapt se traduce doar in frustrari. Cine dracului vrea sa "munceasca mai mult" pentru a obtine la fel, sau mai putin ca unul care munceste de doua ori mai putin?! In plus, pentru ce "muncesc mai mult" daca oricum nu sunt interesati de lucruri materiale?!
"...nu durează o eternitate"
Nimic nu dureaza o eternitate. Dar sa nu profiti de ceva, atat cat dureaza, e prostie in forma pura.
"...un simț al responsabilității și o satisfacție mai mare pentru reușitele lor."
Ce mare simt al responsabilitatii ai cand nu te intereseaza cum arati?! De fapt, mai degraba nu prea ai. Si cam care e satisfactia ca realizezi in trei ani ceea ce altul obtine intr-un an, si muncind mai putin?! Niciuna, bineinteles.
Ce dracu' o fi asa de greu de inteles, nu stiu. Cacaturile materiale si infatisarea nu PRIMEAZA pentru mine. Asta nu inseamna ca eu cred ca poti folosi asta ca scuza sa arati ca adunat de pe strada.
Niste ghilimele si atitudinea asta a ta de superioritate gratuita nu ma conving. Stiu ca nu incerci sa ma convingi, dar te straduiesti cam tare, asa in general.
Imbecilitate ar fi sa iau la nesfarsit fiecare cuvant pe care il scrii si sa ii caut sensuri si interpretari care sa-mi favorizeze mie concluziile. Sounds familiar?
Nu am nicio intentie sa-mi pierd vremea in polemici de tipul "cine o are mai mare". La valoare ma refer. E clar ca tu esti mult peste.
Cu siguranta nu gandim la fel, dar macar mie nu imi lipseste bunul simt. Pace.
Daca nu ai chef de polemici, atunci nu mai abera pe aici. E simplu. Cand scrii imbecilitati, ar trebui sa-ti asumi si ca ti-o iei peste bot. In alta ordine de idei, nu e "superioritate gratuita", doar ca nu tolerez imbecilii. In plus, fata a intrebat "cum sa-si convinga parintii". nicidecum care e parerea noastra despre ce vrea sa faca. Asa ca, vorbind de bun simt, raspunde la intrebare, nu bate campii cu impresii de ale tale despre cat de potrivit, sau nu, e sa faca asta.
"infatisarea nu PRIMEAZA pentru mine. Asta nu inseamna ca eu cred ca poti folosi asta ca scuza sa arati ca adunat de pe strada."
Deci nu primeaza, dar conteaza. Si atunci repet, de ce nu ai aprecia pe cineva cu aceleasi calitati intelectuale, morale, etc, ca ale altuia, dar care face in asa fel incat sa arate si bine?! Analfabetism functional.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
