anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Buna ziua!
Ma confrunt cu o problema si nu stiu cu cine sa vorbesc.Am incercat un psiholog online, dar fara folos nu primesc nici un raspuns. Unul real este costisitor si cere multi bani si timp, si ma gandesc ca poate cineva de aici ma poate asculta si sfatui.
Problema mea este depresia, anxietatea chestiile astea.Da, mi-am pus diagnosticul singura pentru ca am specificat mai in sus.Nu iau pastile sau ceva de genul cu toate ca am impresia ca doar asta ma mai poate ajuta.
Am avut o relatie de lunga durata cu un baiat la care si stateam.Era totul pentru mine pana cand nu a mai mers ceva intre noi. Poate eu m-am schimbat sau poate el nu imi mai oferea suficienta atentie si asta m-a facut sa ma inchid in mine, sa ma plictisesc, molesesc sa nu mai am chef de viata.Eram caznica pentru ca atunci nu puteam munci nu stiu ce, si cred ca izolandu-ma si vazandu-l doar pe el important am inceput sa ma afund in anxietate si singuratate iar pana la urma din neintelegeri si din singuratatea in doi ne-am despartit.Mai aveam nesiguranta si complexe de inferioritate si cand eram cu el dar dupa ce ne-am despartit s-au aprofundat.
O data ce m-am vazut plecata am avut toata puterea si ambitia sa fac ceva in viata si pentru mine.Am fost la interviuri pentru locuri de munca si atunci am realizat chinul prin care urma sa trec.Mergem cu avant si curaj iar cand ma apropiam de momentul in care trebuie sa fac o impresie buna si sa fac interviul, proba de munca sa merg mai departe imi era pur si simplu frica.Atat de frica incat imi provocam rau fizic, asa ca am esuat in incercarea de a merge la munca.Imi era frica sa socializez, imi era frica de nereusita, de responsabilitate, de incapacitatea de a ma integra intr-un grup.Plangeam de nervi mergand la interviuri ca stiam ca voi renunta iar pentru ca am acest blocaj si rau.
Am o alta relatie dar la distanta din care primesc suport dar verbal si uneori si financiar dar nu ma ajuta, vreau sa fac eu ceva si nu pot.Am insomnii, momente in care plang din senin, fac crize de nervi, incep cearta de foarte multe ori si m-am izolat de tot.Pur si simplu nu mai ies din casa.
Vad oameni din jur cum procedeaza in relatii sau la munca sau in societate si ma enerveaza pentru ca eu as face altfel si dau sfaturi bune dar de care eu nu ma pot tine.Traiesc practic prin altii si nu mai simt rostul vietii. Oamenii isi pierd rabdarea cu mine si nu pot sa ma inteleaga.Foarte multi cred ca sunt lenesa sau ca mereu caut scuze dar nu ea asa, sau cel putin nu intentionat.
Ajutati-ma cu un sfat.
Am 23 de ani.

8 răspunsuri:
| RAY a răspuns:

De ce nu incerci o relatie cu acel baiat cu care vorbesti la distanta? ma refer la ceva real

| Ellya15 a răspuns (pentru RAY):

Pai ne vedem dar mai rar pentru ca deocamdata nu avem posibilitate sa fim mai aproape.
Spui ca poate daca am fi unul langa altul mi-ar fi mai usor?

| RAY a răspuns (pentru Ellya15):

Da, cred ca iubirea poate determina o stare de bine

| Ellya15 a răspuns (pentru RAY):

Da stiu si acum incercam si luptam sa fim impreuna...Vezi ca si asta ma frustreaza ca eu nu pot sa fac nimic nici in privinta asta si e foarte stresant.

| RAY a răspuns (pentru Ellya15):

Dar il iubesti cu adevarat? el te doreste langa el?

| Ellya15 a răspuns (pentru RAY):

Da ne iubi ca altfel nu am fi rezistat la distanta si ne ajutam...Cred ca e reciproc si asa simt.

| mentholinks a răspuns:

Nu trebuie sa-ti fie frica sa mergi la munca. Daca nu va merge cu primul loc de munca, atunci al doilea sau al treilea. Chestia e ca trebuie sa incerci macar sa vezi cum e. Iar odata ce vei avea o activitate asta va trata si depresia si anxietatea. Iti recomand sa nu mergi inca pe la doctori ci doar cand esti convinsa ca altfel nu merge. Pastilele sunt cu dus si intors, si stiu asta pentru ca iau eu pentru altceva si cel mai bine ar fi sa nu ajungi in situatia de a fi nevoita sa iei pastile.

| Ellya15 a răspuns (pentru mentholinks):

Am o stare de anxietate si de frica atunci cand trebuie sa interactionez cu oameni. Poate din cauza ca m-am izolat atat de mult timp.
Spuneam de medici si de pastile pentru ca inca nu am gasit o solutie care sa ma ajute sa trec peste bariera asta.Pe apropiati mai tare ii stresez ca ei nu ma inteleg.