Cât de des cumpăraţi mai mult decât puteţi consuma? Cât de des aruncaţi produse alimentare la gunoi?
"Love Letter to Food".
http://youtu.be/-5i-dCv7O8o

Da e zero curat

Cumpăr puțin, până la urmă, magazinul e la colț )

Da uneori mai cumpăr produse care nu îmi trebuiesc pe moment, dar găsesc ce sa fac cu ele mai ales dacă au fost si la reducere. Si nu arunc niciodată produse alimentare la gunoi!

Eu am vazut pungi de gunoi cu parfum de lamaie verde ( lime ) si treaba asta impinge risipa catre absolutul ei. Adica de o parte avem sertarul ala plin cu pungi pe care nu ne induram sa le aruncam si le tot adunam ca suntem cumpatati, pe de alta parte folosim pungi cu aroma de lime pentru gunoi sau tragem apa cu aroma de brad/mango/maistiueuce... hai, ma, NOname suntem damnati, consumatori pe care societatea ii impinge spre absurd, ce mai conteaza ca am cumparat o vanata in plus si s-a stricat, cand dam bani oricum aiurea pe punga de gunoi cu aroma de lime.
Si?

Eşti maestra reapariţiilor spectaculoase. : ))

Ete, de pungi de gunoi cu arome încă nu am auzit. Cu tine, cât trăiesc, învăţ. : ))
K&H.

Iuuui! Evoluţie, irefutabil.

http://youtu.be/Lkcvrxj0eLY

Parcă mi-ai adus poveşti şi stări dintr-un univers paralel, pe care simt să înfloresc, ca un pudel la uscarea cu feonul. :x

Cred ca disparitia ta in ultima vreme e actiunea extraterestrilor si ai fost prelucrata pentru "reciclare responsabila si economia vinetei" altfel nu pot sa-mi explic de unde atata pasiune si responsabilitate pentru gunoi a unui pamantean stiind ca pe noi ne doare-n flex ca avem maldare de gunoaie peste tot.

Am o vaga banuiala ca oama Letopia alias Marionel, Leocerba si alte Leo... pe care le stii este un varana extraterestra care ne zapaceste de cap cu interventiile ei si cred ca ne hipnotizeaza. Eram asa de linistit si capul limpede pana am citit interventia ei iar acum am numai vinete reciclate in cap prelucrate in ritmul simfoniei Nr 9 a lui Beethoven, deci aviz amatorilor de citit Leotopia.;)
http://www.youtube.com/watch?v=YAOTCtW9v0M

Leo e zăpăcitoare şi hipnotică de fel şi crează dependenţă. Cred că e extraterestra sub acoperire de când e ea. : ))

M-a făcut să-mi fie drag până şi de gunoaie. : ))
Orice trece prin gura ei automat devine frumos.

Leo dragă, trece-mă prin gură, să mă placă caprele lui Hombre! : ))

De la vânătă la vânat.

"Mi-am adus în atelier stejarul falnic
Si l-am spânzurat de un cui
Cu coroana în jos.
Cerul l-am legat cu un nor
În dreptul ferestrei.
Sub el, orizontal –
Am asezat câmpia.
De la ciocârlii si prepelite
Am pastrat numai câte-o aripa,
Celeilalte dându-i drumul sa zboare.
Locurile ramase libere pe pereti
Le-am umplut cu sentimente,
Împuscate de mine în decursul anilor,
Cu batai de inima.
Acolo unde nu se vede nimic e dragostea –
Un sentiment mai abstract.
În mijlocul atelierului am înaltat un munte
De lemn.
Problema care se pune acuma
E ca pe toate aceste mortaciuni
Sa le fac sa zâmbeasca."

Ce va mai plac Beethoven, Ludwig si desigur van.
Apreciem, apreciem.

Cam lunatic Sorescu asta al dumitale

Cred că toţi soreşti sunt puţin lunatici, iar lunaticii - soreşti.
: ))

Citeam, citeam şi brusc...aşa frumoasă şi vie, şi primăvăratică în ciuda toamnei...cadou!

"Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si – ca legatura de chei a pamantului –
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau –
Tu, dezghetul meu, soarele meu!"

Mult mai prozaica, hai sa spun si eu ce am citit. Stii de premiile Nobel? Exista si o varianta improbabila si inutila la premiile Nobel, cercetatori veritabili, sponsorizati consistent, fac fel de fel de cercetari neobisnuite. Scopul este de a stimula imaginatia si interesul pentru drumul nebatut in stiinta dar rezultatele sunt ...cam ca si pungile mele de gunoi cu aroma de lime.
De ex, premiul pentru arta a fost dat unor cercetatori care au masurat durerea simtita de oamenii care privesc un tablou urat, in locul unuia frumos. Tu-ti dai seama despre ce vorbim aici?
Premiul pentru medicina a mers la niste cercetatori care au tratat sangerarile nazale incontrolabile cu bucati de carne de porc indesate in nas. Au vrut ei sa vada cum e si au facut studii temeinice, nu gluma.
Mai e un premiu pentru stiinte, s-a dat unor specialisti ce au testat reactiile renilor la vederea unui om costumat in urs polar.
Iti las placerea sa le descoperi, sunt si secvente video penet dar te asigur ca-i mai fain sa ti le imaginezi tu, ceremonia in sine prea se vrea amuzanta, drept pentru care NU E DELOC!
Nu mai bine ma faceam cercetatoare?
In concluzie, sa nu mai vorbim de risipa si aruncarea aiurea la gunoi cata vreme Harvard sau Cambridge arunca resurse pe fereastra pentru a studia mersul pe coji de banana, adica efectiv cumparand banane, aruncand continutul si folosind coaja pe care apoi aluneca.
Iti zic eu, sfarsitul e aproape, asa incepe!
Doamne-ajuta.

) Adorabilă şi sclipitoare ca de obicei!

Cârcotaşii ăştia de cercetători cred că se plictisesc rău. Seamănă mult cu ai noştri de la BOR (care tot testează naivitatea şi răbdarea umană), numai ai lor - cu renii stresaţi, banane şi carne - sunt ceva mai economi şi simpatici şi până nu devin curioşi de câte bombe nucleare e nevoie ca să arunce Pământul în aer, să cerceteze sănătoşi!

Da' parcă premiile astea Nobel erau pentru cele mai mari servicii aduse umanităţii sau au început să le măsoare în râsete stârnite şi leocerbe indignate?

Adevăr grăieşti, sfârşitul e aproape!

La mulţi ani, soare!

http://i.imgur.com/cEnP9q7.jpg

http://youtu.be/wXpowAkyjds

http://youtu.be/s7eCGPSwQW0

Yaaaaaaaaaaayy! :))

Din culcușul de pluș al amintirilor mele, am revazut azi in gand un cadou pe care l-am primit cam pe la 9 ani de la parintii mei. Era o carte cartonata, cu coperti albe si pe la muchii cu un fel de urme de sange șiroind, tare neprietenoasa la atingere dar si la vedere, cu poezii ale lui V.A. "Treceti batalioane române Carpatii" se numea si era cu cantece ostasesti. Dragii de ei, oameni practici, s-au gandit ca o sa-mi prinda bine la scoala. Asta cred ca a fost cadoul cel mai ...nepotrivit pe care l-am primit.
Tu ai primit cadouri tampite? Cumparate fara a putea fi consumate vreodata( vorba intrebarii tale)

: )) Cred că umorul tău e genetic.

Pentru mine mereu intenţia a fost cea care a contat. Mă încântau nu atât cadourile (pe care oricum nu ştiu să le primesc, copleşită şi stângace), cât gestul.

Unul dintre care a fost pe la douăzeci şi de ani o păpuşă de la mama, pe care mi-a promis-o când eram mică, dar pe atunci nu şi-a putut permite. M-a făcut să mă simt iar copil şi m-a uimit că a ţinut minte. Chiar dacă am încercat să-mi ponderez exteriorizarea, în sinea mea m-am simţit minunat.

...şi am primit albume întregi de muzici, imagini, poveşti şi poezii de la cineva foarte special, care, de asemenea, mereu m-a lăsat fără cuvinte şi copleşită de emoţii.

Iar tati mi-a făcut o barcă din hârtie şi m-a învăţat să-i dau drumul pe apă. Una dintre primele mele amintiri.

Alte cadouri s-au uitat, parcă nici n-au fost, dar acestea nu.

Update__Intre timp, n-am prea inteles ce-am ras atat ca broasca la inundatie la propriile mele glume, pe raspunsul asta. Mă scuzaț.


Ale tale sunt cadouri cu farmec, nicidecum tampite incat sa te umfle rasul.
De ex, la majorat am primit de la nașa mea o perdea de duș care avea desenat in diferite culori un nume: Ellena. Era de afara, misto, dar pe mine nu ma cheama Ellena. wtf?


Later edit__Azi TPU face 6 ani. Nici nu vreau sa-mi amintesc ce cadou util( daca nu mie, macar casei) am primit la 6 ani!

(să nu te simţi singură)

Eu o dată am primit un set de prosoape pe care scria: Versace. Erau de afară, mişto, dar pe mine nu mă cheamă Versace. Wtf?

Fi-le-ar!

Haha
Eu am primit de la un var o masuta rabatabila pe care scrie CFR. Am montat-o langa pat, in dormitor, si mi-am pus Kafka pe care tot incerc sa-l citesc, dar ma ia somnul. Initialele mele nu sunt CFR, wtf, dar varul meu n-a stat niciodata prea bine cu memoria.
Auzi, tu, CFR, dar intentia conteaza, pana la urma...

: )) Ei, vezi?

...şi cu ocazia asta ai făcut un cadou şi CFR-ului: l-ai făcut sexy.

Eu o dată am primit un şarpe viu de la tata, care ne era un animal de companie câteva zile (nu tata, şarpele); dormea în baie şi se uita cu noi la televizor, îl plimbam prin oraş pe sub haine, era fain de speriat oamenii şi atras băieţii. După o vreme i-am dat drumul, dar în memorie a rămas (şi şarpele, şi tata).

Http://youtu.be/vzu96Qtivyg :)

Http://www.facebook.com/remus.cernea/posts/10153144355346175