| Raluu01 a întrebat:

Ceau TPU! :* ma ajutati va rog cu o poezie de Dragobete, ceva de dragoste dar nu neaparat pentru o pers, poate sa vie orice fel de dragoste. Dar in nici un caz sa Nu fie o poezie de aia care zice ca te spanzuri de doru lu cineva. Ceva mai "normal". Funda :* Promit :*

Răspuns Câştigător
| Tinna22 a răspuns:

În zi de Dragobete, iubirea să v-aducă
Buchete de săruturi, îmbrăţişări de raze,
Eterne declaraţii din suflete ce urcă
Spre sufletele voastre!

Dragostea să vă plimbe prin nesfârşite vise
Culese şi-mplinite de chiar stăpânii lor;
Cu ei, printre dorinţe şi stele interzise,
Să vă-nălţaţi în zbor.

Flori smulse de pe buze, surâsuri înţelese,
Mângâietoare vorbe şi gingaşe atingeri,
Cu drag să vi le-ofere, doar pentru voi alese,
Ziua pentru plăceri.

Şi dacă mult prea scurtă această zi vă pare,
Dragostea să vă lege, iubirea să vă-mbete
Şi viaţa voastră toată să vi se pară-o mare,
Zi sfântă - Dragobete!

Cupidon sau Dragobete,
Adună băieţi şi fete,
Unind inimi fericite,
Ce-şi doresc a fi stîrnite.

Fetele pot să aleagă,
Băieţii taine dezleagă,
Legându-se pentru probă,
Printr-un deghizat în robă.

Timpul face şi desface,
În confuzii ne complace,
Reuşind să-încurce iţe,
Printre îndrăzneli şi fiţe.

Dragobete blând şi darnic,
Se-nfăşoară ca năvalnic,
Patimi vechi le reaprinde,
Dragostea în plasă prinde.


E atât de târziu...
privesc la iubirea mea
cum doarme şi părul ei răsfirat pe pernă
îmi pare că sunt gândurile din inimă ce vin spre mine,
ştiu că mă iubeşte,
mă caută mereu în somnul dulce,
fuge cu visele în braţe
iar dimineaţa
mă stropeşte cu ele
pe faţă şi râde aşa de dulce
încât nu mai ştiu care răsărit e mai frumos

îi ating faţa,
îi mângâi buzele
care acum nu pot să-mi şoptească
ce copilul meu suflet
ar vrea să asculte
la nesfârşit,
ca într-un carusel
unde poţi citi Te iubesc
până ameţeşti
rotindu-te în interiorul
acestui cuvânt...

Doamne, cât mi-am dorit
să am curajul să-i spun
ce mult înseamnă pentru mine
şi nu am avut această putere...
acum ar fi acel moment
iar dacă mă va auzi
cum stângaci, încerc
să îmbrac într-o poveste
propria viaţă,
propria dorinţă,
declaraţia pe care nu i-am spus-o niciodată,
nu ştiu ce i-aş putea spune...
-Era visul meu, iubito
care s-a aşezat pe părul tău
ca un porumbel
la fereastra unui suflet
de lumină...

gândurile mele-n două,
luminate c-o măsură
nesfârşită de iubire,
odihnesc pe-a frunţii cută
adâncită în tăcere şi
mirare neştiută
ochiul nopţii roua-şi caută,
zâmbetul de-nţelepciune…
frigul ne-ncălzeşte-n braţe,
înfăşaţi cu fericire,
dragobeţi pierduţi de veacuri

candidaţi la nemurire…

0 răspunsuri: