Daca o persoana a reusit sa-ti tulbure interiorul, a castigat in fata ta.
Autocontrolul se educa, si cel mai sanatos este sa tinem alaturi de noi persoane stabile emotional de la care avem ce invata, nu pe cele care iti dau stari negative, mai ales daca sunt simple cunostinte si nu iti sunt apropiate.
Agitatia poate fi benefica sau enervanta.
In functie de asta, stabilesti daca "agitatorul" iti face bine, sau este o persoana toxica/incompatibila, de care trebuie sa scapi.
Oamenii toxici e cel mai bine sa ii elimini. Bei 10 beri, ti-e rau. Bei 2 beri, ti-e rau. Bei o bere, ti-e rau. Atunci de ce continui sa bei bere? La fel cu oamenii.
Chiar dacă ținem la oamenii ăia?
Se cheama sindromul Stockholm in cazul asta. Raspunsul initial ramane neschimbat.
Pai cum sa nu ne agitam daca ne agita? daca este posibil da trebuie sa renuntam la astfel de oameni! dar daca e vorba de iubit/iubita atunci nu inainte de a vorbi cu ei sa se schimbe iar daca nu se schimba asta e, mai bine sa te simti singura si nu ai pe nimeni decat sa te simti singura si stresata cu cineva!
Chiar singură?
Dar nu mi-ai răspuns la a doua întrebare.
Agitația până la urmă e din vina mea sau e din a lor?
Poate n-am întrebat corect.
Sunt eu nebuna cum mă fac unii oameni să mă simt (deși admit că am probleme, ok?) sau vina e a lor că mă agită și apoi eu răbufnesc?
În orice caz, răbufnirea e a mea și mi-o asum. Dar faptul că ei mă fac nebună, cum ar trebui să reacționez la treaba asta?
Adică aici e problema.
Să tac, că știu că au dreptate și merg deci la psihiatru? Sau să mă răzvrătesc căci oricum aș fi eu, nu e ok să fiu numită nebună?
Reacția unei persoane sau răbufnirea cum spui tu trebuie sa fie proporțională cu problema cu care se confrunta. Nu poți sa te porți ca și cum e sfârșitul lumii pentru o vorba, asta ca exemplu. Sau sa te îngrijorezi exagerat pentru nimic. Dacă tu reacționezi exagerat la o critica sau o contrazicere problema e la tine, dacă ești calma de regula dar cineva te toaca constant problema e la el. Părerea mea e ca ar trebui sa ne controlom totuși, sa nu ne enervam exagerat pentru a evita aceste situații dar dacă tu ești o fire mai impulsiva presupun ca e mai complicat. Oricum ar fi isteriile nu au ce cauta, un pic de autocontrol e binevenit. Eu nu sunt de acord cu izolarea de oameni dar sunt de părere ca acești oameni trebuie selectați, și dacă mai mult ne fac rău decât bine renunțăm, dacă nu, ne adaptam, noi la ei și ei la noi.
Cred ca ar trebui sa definesti mai bine agitatia asta, ca eu unul nu inteleg nimic. Daca eu te scot la o bere, discutam una-alta, toate bune, apoi tu ITI IMAGINEZI ca eu as avea o anume parere despre tine, sau ca m-ar interesa nimicuri de genul ca aveai o scama pe haina, atunci e problema la tine. Daca iesim la o bere si eu iti tot repet ce luzaritza esti si ca nu o sa faci nimic in viata si ca ar fi bine sa te calugaresti, atunci da, e o problema cu mine si ar trebui sa remove/block.
Dupa cum am zis decat intr-a relatie infecta mai bine singura!
Apoi normal ca e vina lor pentru ca ei incep sa te agite!
Totusi tu ai putea sa nu-i bagi in seama si poate nu s-ar mai complica cu tine, iar daca continua sa te enerveze mereu mult timp faci in asa fel sa nu mai fi cu ei, langa sau in preajma lor iar daca e posibil niciodata, adica sa uiti de ei pentru totdeauna! Pacea, linistea, calmul sunt printre cele mai importante lucruri in viata unei persoane!
Lingvistica este forma nu substanta. Ea toata ziua se schimba. Expresia depinde de tine, nu exista COD lingvistic care sa se impuna peste receptor.
Traind in era sectelor si a capitalismului frecventa/hertii s-au accelarat. Lumea este accelerata. Daca intri in PSIHOZA ei te duce unde vrea. Psihopatia lui Joker este ca nu se mai lasa dus de societate. Este bine sa intri in vartejul ei, dar prima data trebuie sa gasesti punctul zero. Punctul zero este smerenia (nu mandria). Sa te lasi desconstruita ca sa te construiesti. Din óptima materialista nu exista viata in afara psihozei. Daca nu esti consumist nu traiesti. Tu nu esti un personaj pasiv intr-o poveste, ci trebuie sa iti afirmi propia existenta. Cauta glorie nu mizerie. Generalul alearga dupa lucruri de nimic.