Cum sa ma opresc din a mai avea gânduri suicidale? Am depresie clinica si ma simt foarte rău. Cum sa fac sa ma calmez ca sa ma pot odihni noaptea asta? X Simt ca explodez...

Pai ai motive sa ai asemena ganduri?
ai eu mai ma simt depresiv cateodata dar viata e grea mergeam inainte, sunt uni care o duc mai rau ca noi, o viata ai nu doua, cum apar gandurile si ce transmit?

Va ucide pe toti adolescenta asta, cea mai 'nenorocita'!

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu s-a aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.


Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Ce ti-a provocat depresia?

In prim pas trebuie sa identifici Cauza, ceea ce a dus la starile pe care le ai. Apoi iti ramane sa lucrezi cu tine, cu iertarile pe acre trebuie sa le faci si cu eliberarea tuturor chestiilor ce nu iti mai sunt de folos. Este greu insa nimic nu e imposibil atat timp cat iti doresti sa faci ceva. Daca tii cu adevarat la fiinta ta interioara o sa faci ceva cu viata care o ai de fapt o sa fii fortat(a) la un moment dat si da, o sa te ridici. Trebuie sa ai incredere in tine si sa te ridici tu pe tine stii ce ce? Nu vine nimeni sa te ia de mana sa o faca si daca vine si tu nu vrei sa te ridici e pierdere de timp si energie atat tin partea persoanei cat si din partea ta. Viata este frumoasa daca stii sa o traiesti, sa ii permiti ploii sa treaca si sa alsi razele blande de soare sa vindece locurile unde sunt rani. Nu esti singurul suflet care sufera doar priveste in jur si o sa iti dai seama ca sunt persoane care chiar nu au ceea ce ai tu si totusi isi continua viata pentru ca trebuie. Curaj. Lasa totul sa iasa afara si mergi inainte.