Cu cel mai bun prieten de acum ma inteleg bine, ne gasim saptamanal, de doua trei ori, vorbim chestii care ne framanta, ne oferim sfaturi si sprijin unul celuilalt si ne oferim libertatea de a refuza fara prea multa drama atunci cand simtim nevoia sa nu ne vedem sau sa facem altceva decat are chef celalalt. Din pacate cel mai bun prieten al meu pe care l-am avut pana acum s-a inchis deodata in el si nu mi-a mai raspuns la telefon oricat am insistat. Am reusit sa il vad o data, am fost la el acasa, dar nu s-a schimbat nimic. Pacat. Imi lipseste, dar ce sa-i faci. Astept un semn de la el, poate va reveni.
Nu am un anume prieten preferat, grupul meu de prieteni mi-este ca o familie, ca sa zic asa, toti ne intelegem perfect acolo!
Uneori mă enervează de mor, dar nu ştiu ce m-aş face fără ea.
Ce emoţionant.
Mai că încep să plâng...
*Gabriela, te invoooc."
Here I am. Eu nu te enervez niciodata.
♥♥♥♥
*inimioareeee*
"Da-mi o inimioara, femeie"
Yeep, sună a eu. )
Ciiiiiiiiiiiiine merge cu tine la baie?
VVeata meah.
E enervant cateodata dar suntem genu care ne intelegem repede( hai la o bere nici macar nu mai zic unde si ce a stim sau la femei uite-o paia sau la masini)
Ne înțelegem bine.
Chiar cred că prietenia noastră va rezista mult.
Nu ne plac mereu aceleași lucruri dar urâm sever în aceleași condiții.
Daca ne-ar inchide cineva intr-o camera o saptamana intreaga, nu ar mai exista camera...
MihaelaDG întreabă: