Deci(tineti minte,nu incepeti o intrebare sau un raspuns cu "deci"),am citit niste raspunsuri fabuloase la niste intrebari la categoria Religie.
Unul dintre ele mi-a atras atentia:
"Iertat ești prin sângele Lui Hristos, nu pentru că încerci să fii mai bun..."
Nu e decat jumatate din raspuns.
Nu crestinii zic ca crestinismul e religia iubirii? Ca un crestin adevarat face fapte bune, intoarce celalalt obraz, nu judeca, nu se da mare, recunoaste ca e pacatos,etc.
Acest raspuns nu a oferit alinare cuiva care voia sa stie daca merge in iad sau nu,ci i-a spus ca daca face fapte bune sau e bun,nu conteaza.
In plus, pare ca stie deja cine si cum va merge in Rai si cine nu, chiar daca totul e vointa lui Dumnezeu(parca,cel putin asa stiam din Biblie).
Nu am treaba cu ideile crestinismului(bune sau rele) ci cu ceea ce fac credinciosii.Din acest raspuns iese judecata, rautate si altele.
Ce parere aveti, acesta ar trebui sa fie raspunsul unui crestin adevarat?
(Nu conteaza de ateu sau crestin esti,
Raspuns poti sa imi dai, daca poftesti. )

Nu acesta, dar creștini adevărați nu există.

Nu, nu asta ar trebui sa fie. Dar... nu o sa vezi pe altcineva de alta religie care sa creada asta nu?
Este ca si cand jumatate de mar este stricata si jumatate buna. Dar daca tu vrei un mar si nu o para... mananci mar. Intelegi ce vreau sa zic?

Adica nu puteai sa pui intrebarea asta despre altcineva. Nu, nu este corect cum gandesc ei (cred eu), dar asta pentru ca nu sunt constienti de acest lucru. Sunt si crestibi buni care considera toata populatia lumii egala ^_^

Iertat esti daca in adancul fiintei tale recunoscuti ca ai gresit si ca iti pare rau. Daca nu, vei fi doar izgonit in aroganta si mandria ta.

Eu sunt făptașul.

Răspunsul meu este în concordanță cu ceea ce transmite Cuvântul Lui Dumnezeu.
În vechime, păcatele erau ispășite prin jertfe de animale, care Îl prefigurau pe Isus Hristos, Mielul sacrificat în locul nostru. Noi meritam moartea, dar Hristos a murit în locul nostru, ca noi să putem fi iertați de vină, considerați sfinți și vrednici de cer.
Așadar, faptele bune nu le anulează pe cele rele. Nu vom ajunge sfinți, oricâte fapte bune am face...și asta pentru că "fără vărsare de sânge nu este iertare", după cum scrie în epistola sfântului apostol Pavel către evrei.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să facem fapte bune, întrucât "credința fără fapte este moartă". Faptele bune izvorăsc dintr-o credință vie și dintr-o dragoste adevărată de Dumnezeu. Fiind oameni noi, nu mai putem trăi cum trăiam odată... întrucât păcatul L-ar răni pe Dumnezeu, dar și pe noi înșine prin aceasta. Dragostea de Dumnezeu se arată prin fapte (scrie "Dacă Mă iubiți, veți păzi cuvintele Mele.").
Faptele bune sunt o consecință a iubirii față de Dumnezeu și nu cauza iertării.