anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Hei, in primul rand vreau sa va avertizez ca o sa fie un pic de citit, deci inainte sa incepeti asigurati-va ca aveti chef
In al doilea rand, am mai pus o intrebare de genul care era in legatura cu aceeasi persoana, deci in caz ca vreti sa aflati mai multe, o puteti vedea, nu mai repet si aici, dar o sa fac doar o prezentare pe scurt
Acum cam un an am cunoscut un tip in mediul virtual, el sta in alta tara, dar e roman, cu 4-5 ani mai mare ca mine. E foarte indiferent si nu e genul ala care face aluzii sau flirteaza cand vorbesti cu el. Poate asta m-a si atras.La inceput il vedeam ca pe un frate mai mare, dar lucrurile s-au cam schimbat. Pot spune ca m-a format intr-un fel sau altul si ca acum e o parte din mine. De multe ori mi-a zis ce e bine si ce e rau, iar daca el nu ar fi fost, eu nu eram acum asa cum sunt. Nu pot sa exprim prea bine cat de mult m-am atasat de el, dar va asigur ca extrem de mult. In ultimul timp s-a mai apropiat si el de mine, s-a mai deschis in fata mea si am purtat multe discutii cu el care aratau ca are incredere in mine. Am incercat sa nu ma entuziasmez, stiind prea bine ca nu ar avea rost. Azi noapte am purtat o discutie cu el si i-am zis ca o sa imi amintesc de el cand eventual nu vom mai pastra legatura si ca imi va lipsi. El a spus doar un "apreciez". Trebuie sa recunosc ca ma asteptam la raspunsul asta, il cunosc prea bine, dar totusi am izbucnit in plans. Poate din cauza indiferentei lui, sau poate fiindca in momentul ala am stiut mai bine ca oricand ca avea sa se intample odata si odata. Mi-a zis ca e inevitabil si ca sta in firea lucrurilor, ca pana la urma tot murim, dar intre timp trebuie sa ne ocupam timpul cu activitati placute. Poate mi-as fi dorit sa spuna lucruri care sa ma faca sa ma simt mai bine, sa spuna ca nu va fi asa, dar probabil ar fi insemnat sa ma minta. Totusi, parca as fi preferat sa faca asta. Nu stiu. Dar apreciez ca mi-a spus adevarul si ca nu m-a amagit. L-am intrebat cum poate fi atat de indiferent si a zis ca nu are rost sa te preocupi de lucruri care oricum se vor intampla. I-am zis ca uneori pur si simplu nu poti, iar el a spus ca e de acord si e in regula, dar pe el nu mai are cum sa il afecteze subiectul fiindca i s-a intamplat de prea multe ori. Chiar si acum cand ma gandesc imi vine sa izbucnesc in plans. Imi pare rau pentru lucrurile care i s-au intamplat, chiar imi pare. Totusi, e inca aici si asta e cel mai bun lucru. Dar gandul ca odata si odata va disparea si nu vom mai tine legatura ma face sa innebunesc, jur. Pur si simplu nu reusesc sa nu plang cand ma gandesc, nu stiu ce naiba am. Izbucnesc in plans din minut in minut. Nu stiu cum o sa scap de asta. Probabil nu voi scapa prea curand, cert e ca imi voi aminti de el toata viata. Nu cred ca ai cum sa uiti pe cineva cu care ai vorbit un an de zile, zi de zi. A devenit o parte din mine, stiu, e foarte penibil ce spun acum, dar e doar adevarul si nu am dramatizat delo
Nu stiu ce sa fac, cum sa scap de gandul ala? Chiar trebuie sa trec prin ce a trecut si el ca sa nu ma mai afecteze subiectul asta?

6 răspunsuri:
| Foxyyyy a răspuns:

Stii cum sa scapi de gandul asta? Trebuie in primul rand sa apreciezi ceea ce ai acum,nu trebuie sa te gandesti la ce s-ar putea intampla in viitor,deoarece pierzi singurul lucru de care poti fi sigur,adica prezentul. Trebuie sa traiesti clipa si sa nu te gandesti la faptul ca va disparea din viata ta,daca e sa o luam asa,adevarul e ca totul este efemer si niciodata nu poti sa fii sigur de ziua de maine,concentreaza-te pe prezent si bucura-te de ceea ce te face fericita acum, indiferent de piedicile ce iti stau in cale sau de ce spun oamenii. Asa am facut eu, da, gandeam si eu ca tine candva, pana mi-am dat seama ca-mi faceam rau degeaba si era inutil.

| Foxyyyy a răspuns:

Ti-am raspuns strict la intrebarea ta,dar as mai adauga ceva. Nu inteleg cum poti sa te implici atat de mult,cand el nu se implica deloc. Cum suporti indiferenta asta? E inutil, spun eu. Ar trebui sa-ti gasesti pe cineva care sa te aprecieze, nu sa tragi de cineva care nu isi da interesul nici pentru o amarata de conversatie, tu o sa ai de pierdut. Acum sigur o sa imi spui ca nu vrei pe altcineva, dar cu timpul o sa iti dai seama ca am dreptate.

anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru Foxyyyy):

Multumesc pentru raspunsuri
Nu e ca nu se implica, se implica, chiar s-a apropiat mult de mine in ultimul timp. Nu vrei sa stii cum era inaintelaughing Problema e ca indiferenta asta il face sa fie cine e. Eu il inteleg, e normal sa nu te mai implici in asa ceva, plus ca, cum am mai zis e cu 4-5 ani mai mare ca mine. Poate si eu as face la fel. Si nu e ca eu as incepe conversatiile mereu, sau doar eu as contribui la conversatie, fiindca si el o face in mod egal. Problema e ca el nu poate sa se implice "sentimental" cum s-ar zice, nu poate simti ceva, si asta e mult mai enervant decat daca de exemplu nu mi-ar raspunde la ce ii spun. Poate atunci ar fi mult mai simplu

| Foxyyyy a răspuns (pentru anonim_4396):

Chiar nu se merita,e o situatie complicata, mult prea complicata. Nu ai nevoie de asemenea complicatii inutile la varsta ta. Ar trebui sa fiti amici, sa vorbiti, ceva mai mult nu e posibil. Constientizeaza asta mai repede, fiindca mai tarziu iti va fi mai greu.

| LoveSleep a răspuns:

Ți-am răspuns la întrebarea trecută, dacă aș face-o din nou, aș scrie aceleași lucruri.

anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru Foxyyyy):

Pai, asta si facem, nu e nimic mai mult decat o relatie de prietenie. Vorbim foarte deschis despre efectiv orice subiect, indiferent cat de taboo ar putea fi considerat si imi spune lucruri mai persoanale (asta m-a si facut sa cred ca are incredere in mine). Faza e ca eu am inceput sa simt putin mai mult pentru el, atat