Nu ma simt bine deloc.
Nu mai am rabdare,nu mai suport singuratatea si persoanele din jur ce nu ma ascula.
Gresala mea a fost ca mi-am acordat tot timpul si atentia persoanelor de langa mine sa ii ajut,sa ii ascult etc iar ei nu ma baga in seama nici cand vorbesc si explic ca nu ma simt bine, ca simt ca am o problema si ca simt nevoia de oameni de activitate de sprijin. Dupa ce am renuntat sa fac anumite activitati sau sa renunt la anumite persoane de dragul lor ei sa isi duca viata mai departe bine mersi fara sa ii intereseze daca imi e bine.Si pe deasupra sa imi si spun eu fac,eu merg,eu am, eu pot cand eu sunt la pamant ceia ce este o tortura psihica.
Ce as putea sa fac sa nu ajung sa am ganduri negre?

Invata sa traiesti fara lume si sa faci totul singura. Prieteni nu exista doar interese comune

Gânduri negre vin, aşa cum şi pe cer vin nori negri şi întunecă ziua. Dar ei se duc şi apare iar soarele. Fii mai degajată (cam cum zice românul: mă doare-n cot). Zâmbeşte cu superioritate şi cu indiferenţă (dacă e cazul) la lucrurile meschine care-ţi apar în cale fie că vrei, fie că nu vrei. Îndreaptă-ţi atenţia spre acele lucruri care te bine dispun.

Am trecut si eu prin asta.Pe mine sincer m-a ajutat comunicarea cu persoane noi, chiar si online.Pentru ca daca nu discuti cu cineva sau nu iti mentii mintea ocupata cu ceva ce iti place sa faci, clachezi.Am ajuns sa nu mai am asteptari sau pretentii de la oameni.Cand ajut sau sustin pe cineva nu mai astept sa imi intoarca favoarea, iar daca alege sa nu mai ma caute nici nu imi pun intrebari, nu mai pun la suflet orice intamplare.Iti recomand sa fii mai indiferenta. Daca vrei sa stam de vorba imi poti lasa un mesaj si poate reusesc sa te ajut pentru ca stiu si eu cum este.Toate cele bune!

Asa se intampla, acum e timpul sa pui piciorul in prag si sa te gandesti la tine, nu e timp de suparare si de nervi, viata merge inainte...