| laurentiufilip a întrebat:

Am nevoie de ajutor (va rog, daca raspundeti, cu seriozitate), pot spune ca e o poveste.O sa fac o paranteza sa dau logica a ceea ce voi spune: Pana la varsta de 13-14 ani, am fost o persoana antisociala, eram "diferit" de toti, din cauza asta fiind batjocorit de toata lumea (chiar si de clasa mea), am stat fara prieteni, atata timp... si acest lucru m-a facut sa-mi fac 100 de promisiuni care sa ma duca in inchidere totala in mine. Ajung la liceu... toata vara m-am gandit sa ma schimb si liceul a fost locul potrivit -acum sunt clasa a 9-a- am pasit cu dreptul si m-am imprietenit cu toata clasa, chiar daca eu inca aveam o suferinta in mine din pricina trecutului, care ma macina si ascundeam asta, am inchis paranteza.
Pe parcursul, primnelor 2 luni toate promisiunile facute au inceput sa se "sparga", o colega imi facea ochi dulci si usor usor m-am cam indragostit de ea, vorbeam cu colegul de banca desprea ea, nu aveam curaj sa vorbesc eu cu ea, dar colegul ma convins si peste cateva zile am vorbit cu ea pe chat, peste alte cateva zile mi-am facut curaj sa o intreb daca vrea sa fie cu mine si a acceptat. Am fost o saptaman impreuna (logica ca fiind retras de toti, nu stiam sa ma comport intr-o relatie, eram cel mai prost la capitolul acesta, nemaiavand una, si ne-am despartit -precizez ca aceasta avea o prietena care ma ajuta sa ma comport- dar in zadar.Mai tarziu am incercat sa fiu din nou cu ea, dar ne-am despartit din acelasi motiv.Acea prietena a ei imi devenea tot mai buna prietena si pe parcurs a inceput sa ne placa unul de celalalt, in pricina ca ea stia tot ce faceam eu gresit, a acceptat a fi cu mine.Relatia a tinut putin tot din motivul comportamentului meu imbecil, dar incepeam sa tinem unul la altul. Apoi nu am mai vorbit vreo luna, pana cand de la o poza am inceput sa vorbim iar, am continuat tot asa (pe parcusul timpului eu incepeam sa invat chestiile care sunt facute intr-un cuplu), cerandu-i o sansa de a fi iar impreuna.Relatia a tinut un pic mai mult, pana ne-am despartit iar din cauza comportamentului meu si jena fate de prietenii ei, bagandu-ma in familyzone laughing, oprindu-ne iar din conversat.Trecuse aproape o luna, pentru ea, fiindca nu fusese in putine relatii nu i-a fost greu daca s-a despartit de mine.Mai tarziu am aflat ca e cu un alt baiat. Iarasi dintr-un random moment am inceput sa vorbim.Imi marturisise ca e cu cineva (dar eu stiam), si i-am zis ca nu ma supar fiind ca mi-a spus dar in acelasi timp mi-a spus ca nu stie cum sa scape de el si are nevoie de ajutor (nu era o fire prea puternica iar eu stiam sa insult si sa dau maxima bine, liceul te invata multe, asa ca am ajutat-o).S-a despartit de acel baiat.Toata vacanta de craciun stateam cu noptile si vorbeam pana mi-a spus ca s-a indragostit de mine, din nou, mi-e continund sa imi placa de ea de cand ne-am despartit.Incepuse scoala, cand ne-am intalnit, a fost un pic jenant dar in cateva zile am vorbit normal.Eram si suntem doi indragostiti care stiu ca sunt asa dar nu-si marturisesc.Ma intalnesc in fiecare zi cu ea si ne imbratisam mai mult decat prieteni chiar daca asta suntem si cadem de multe ori in pozitii face to face si e jenant.
Sunt in depresie...ma abtin sa nu fac tampenii gen taiatul pe brat sau altele, e greu, eu stiu si simt ca nu pot face ce face o persoana intr-o relatie, nu pot remedia acest lucru, stau si sufar din faptul ca o iubesc NEBUNESTE (nu mi-o pot scoate din cap), dar nu vreau sa o ranesc, daca gresesc apoi si ne despartim, suferim amandoi, dar mai mult eu fiind ca sunt diferit si fac atatea greseli si nu invat din ele.Va rog am nevoie de ajutor, eu nu mai pot gandi logic, am o tornada in cap si nu pot sa inteleg ce sa fac (P.S. nu imi recomandati un psiholog). FUNDA.

Răspuns Câştigător
| Jessica007 a răspuns:

Daca tu continui sa fii introvertit cum poti sa te astepti ca interlocutorul sa iti raspunda astfel.Tocmai din cauza comportamentului tau esti luat in ras pana si fata de prietena ta.Totusi daca te iubea trebuia sa te inteleaga si sa accepte asa cum esti sau macar sa iti dea un imbold sa te schimbi.Nici ea nu prea te ajuta cu increderea.Tu in sufletul tau nu ai trecut de acea perioada chiar daca zici tu ca ai pasit cu dreptul la liceu, cu fetele ai in schimb o problema.La asta nu te-ai gandit! Dar pe bune si tu acum umbli dupa fusta ei ca un catelus te desparti si iar te impaci cu ea, se cam joaca putin fata cu tine.Te cred ca o iubesti, poate e prima ta relatie si este euforia aia la inceput dar sfatul meu pentru tine este sa incerci sa te combini cu altcineva daca fata asta nu te intelege si sa vezi daca cu cealalta se intampla la fel. Daca si cu cealalta se intampla la fel singura optiune este sa scapi singur daca nu vrei cu ajutorul unui psiholog de aceasta anxietate.Bafta!

1 răspuns:
| Florin_Chiba_1988 a răspuns:

Fii sincer cu ea! Spune-i ce simţi!