Buna TPU...va scriu printre lacrimi deoarece in urma cu cateva ore mi s-a intamplat o faza urata de care sunt sigura ca nu voi trece usor peste.
Va rog sa citit si am MARE nevoie de un sfat.
Stiu ca uni dintre voi o sa ziceti ca e o poveste banala. dar pur si simplu am mare nevoie de ajutorul vostru
Prietenul mamei avea o pisica... drept in varsta de 17 ani foarte batran...
Dar motanul asta mi-a fost mai aproape decat propii mei parinti simtea cand sunt suparata parca imi lua toata supararea intr-un cuvant stia cum sa ma faca sa zambesc si sa uit de tot pe moment.
Pana azi cand a inceput sa se comporte foarte ciudat.numai manca isi dadea ochii peste cap era foarte slab asa ca eu le-am zis sa il duca repede la urgenta...
La dus si doctorul a spus ca e in coma si trebuie sa i faca injectie de aia sa aiba o moarte mai usoara.se spunea ca pana maine cel tarziu vineri va muri oricum.
Acum pur si simplu ma simt vinovata ...ca din cauza mea i-a facut injectia si a murit mult mai repede decat i-a fost scris...
Pur si simplu a murit sub ochii mei.
De atunci nu pot pur si simplu sa imi revin plang continuu simt nevoia ca il vreau doar pe el sa il strang in brate.
Ce pot sa fac totusi sa trec peste ma doare sufletul...
Stiu ca uni dintre voi o sa ziceti ca a fost doar o pisica... dar am crescut cu el avea aceeasi varsta ca mine imi era ca un parinte
Dau fundita si la restul voturi

Si eu am un pisoi de 9 ani. Am suferit alaturi de el cand a fost bolnav, cand venea schiop. Si am 22 de ani
Faza este sa treci peste. Gandeste-te cu drag la el. Si cu timpul ia-ti alt animalut si ofera-i si lui un loc in inima ta. Poate nu acelasi loc acordat primului, dar unul pe aproape. Fii tare totusi

Pai, nu prea mai e nimic de facut, decat sa te resemnezi

Salut! hmm e nasol sa pierzi o "fiinta" draga, insa trebuie sa intelegi caci era foarte batran, si tooate mom au fost fericite alaturi de tine, cum si el tie ti-a oferit mereu un zambet! Sfatul meu e sa incerci sa nu te mai gandesti la el! Toootul trece si se schimba, toot ce ramane, ramane acolo in tine! Incearca sa nu te mai gandesti! succes!

Pisica e motanelu ala de fapt...nu m-am exprimat bine ca am scris foarte repede.

Fii linistita!
Gandeste-te ca el, de undeva de sus iti multumeste ca i-ai scurtat suferinta si poate in momentu acesta e langa tine. Orice ar fi sunt sigura ca nu e catusi de putin suparat pe tine, ci din contra iti e recunoscator.
Sper sa te simti mult mai bine curand!

Si eu cand eram mic am pierdut un caine
eram extrem de atasat de el
si a murit
na am plans da nu il voi uita never
si tocmai ieri ce mi-a murit un caine calcat de masina

Acel motanel,nu poate fi un parinte uman Asta este parerea ta, acum, in acest moment.Dar.printre aceste ganduri trebuie sa te gandesti ca in viata pierzi multe,inclusiv persoane dragi de care ti greu sa te desparti Trebuie sa accepti asta,oricat de greu o sa iti fie,si eu sunt o persoana iubitoare,miloasa,draga cu animalele si am avut si eu animale dragi pe care mi le am pierdut fara sa vreau si intr-un mod sacru,am avut catei pe care mi-au fost omarati cu cruzitate de un vanator de la mine din oras care impusca caini,si ii jupoaie de vii,cainii mei au fost unii dintre victimele acelui criminal fara miladar ce-am putut face eu? omul are bani,are pile, are deci degeaba am mers la politie, ia luat arma 3 luni si ce am rezolvat? nimic ia dato inapoi dupa iarasi facea asa
Sincera sa fiu pisici n am prea avut,dar n am nimic impotriva lor,le iubesc,le indragesc si le iubesc la nebunie cand zgarie:X un moment mai neplacut tuturor cred ca

trebuie sa te resemnezi,sa te gandesti la el,amintirile tale cu el,ce ati trait sa ti-l amintesti cum era el, vesel cand statea cu tine, si u stii mai bine

Ia-ti altu ala oricum trebuia sa moara nu traieste o vesnicie o pisica

Gândeşte'te aşa, motănelu'a murit liniştit datorită ţie.
Dacă nu ar fi făcut injecţia, ar fi murit în chinuri, l'ai vedea suferind.
Aşa e mult mai bine.
Cumpără alt motănel, unu care să'i semene ( nu neapărat ) şi iubeşte'l .
Motănelul tău acum e bine şi ar fi mândru de tine dacă ai continua cu zâmbetul pe buze .

O data ca nu e vina ta ca a murit. Oricum pentru un motan 17 ani e o varsta venerabila. Deci trebuie sa te ierti pe tine insuti, caci nu e vina ta.
Iar, parerea mea e sa iei un alt motanel mic pe care sa il cresti in locul astuia. La inceput poate ti se pare o idee slaba, dar te atasezi de un motanel mic foarte repede, in memoria astuia. Eventual, in cinstea motanului tau, iei un motanel mic din gunoi sau de pe strada, unul vai de capul lui, si ai grija de el.

Salutari! Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa iti oferi timpul necesar pentru a suferii, atat timp cat ai nevoie dar nu mai mult decat sa iti afecteze performantele scolare sau familiale. Este normal sa plangi, sa te descarci, dar nu este normal sa te simti vinovata pentru un lucru de care nu esti responsabila si nu tinea de tine (boala pisicului). A incerca sa uiti este chiar nesanatos ci trebuie sa treci mai departe, gandindu-te ca este un moment din viata ta si ca a fost frumos cat a fost dar lucrurile se intampla. Este pacat, toti am avut animale cand eram mici si toti am suferit dupa ele...asta e cel mai bun lucru pe care il poti face. Imi pare rau pentru tine

Buna!

M-ai facut sa plang, si eu am un caine mic are 4 ani si nu mai vede cvu un ochi l-am pierdut odata si l-au batut foarte tare vecinii! Am citit intrebarea mea amintindu-mi prin cate a trecut scumpul meu catel.la fel ca tine scriu printre lacrimi! Te inteleg,stiu ca e greu,cainele meu nu a murit dar intr-o zi sunt constienta ca se va intampla si ma doare inima! Cui o sa-i mai spun hai la mama? dar asta e,trebuie sa ne luptam pentru a castiga trebuie sa trecem sa te gandesti ca va exista si ziua de maine! Eu nu stiam ce este iubirea inain te sa il cunosc pe el,il iubesc! Imi pre rau ca m-am abatut de la subiect dar imi este foarte greu! Sa te gandesti ca va trece o zi o saptamana o luna un an si suferinta o sa treaca dar din ziua in care cainele meu a muri voi jura ca nu o sa mai imi iau alt animal niciodata! este asa de greu,doar animalele iti alina durerea,sunt sfinte,dar cel nmai rau este ca acel caine al meu,nu este langa mine,este la tara departe si o sa il vizitez doar de craciun! Imi pare rau pentru tine, iti urez multa bafta si sa treci peste!? Fundita?

pa, pa

Doamne,te inteleg atat de bine, pe 8.10. 2011a murit dragul meu motanel, avea 17 ani jumate,dar nu e o consolare ca era batran, asa cum spui tu,era singurul care ma alina la necazuri, fugea sa ma ajute cand tuseam sau plangeam, sunt mult mai sensibili si mai delicati decat oamenii.Al meu era bolnav, nu stiu ce avea, am fost la 3 doctori si am cheltuit bani cat in toata viata lui n-am cheltuit, slabise si nu mai putea, dar plang ingrozitor si nu-mi pot reveni.Probabil ca si eu as fi facut acelasi lucru daca nu murea, era din ce in ce mai rau si avea diaree si slabit si slabut, e sfasietor de dureros.

Viata isi urmeaza cursul normal asa ca nu trebuie sa te simti vinovata, poate intr-un fel ai ajutat motanul. i-ai alinat suferinta. sorry.

Si eu sunt intr-o stare foarte proasta.greta (pisica mea birmaneza) in varsta de 12 ani este foarte bolnava. pana acum 4 luni eram cea mai fericita ca am o asemenea prietena blanoasa si jucausa. dintr-o data a inceput sa vomite si sa aiba diaree-asa este in fiecare zi de 4 luni.acum sta tot timpul pitita, nu manaca si are privirea pierduta. era o pisica grasuna avea cam 6 kg; am cantarit-o zilele trecute si are 3, 2 kg. am dus-o la vet si nu numai la unul...toti spuneau ca o fi aia o fi ailalta.am facut cateva analize(ce-i drept cat mi-am permis financiar) pana au spus toti ca nu au ce sa-i mai faca. de atunci plang in fiecare zi, la munca nu ma pot concentra.gandul e numai la ea. cand ajung acasa mi-e frica sa nu o gasesc fara suflare. se stinge pe zi ce trece.cred ca am pus mancare prin toate colturile casei numai sa manance.mi se rupe sufletul.
sunt constienta ca va muri dar cum voi trece eu peste asta?
motanul tau avea 17 ani-mi-ar fi placut sa mai ma bucur si eu inca 5 ani de prietena mea. o iubesc cum nu iubesc pe nimeni in viata asta.e síngura mea bucurie.
imi pare rau de motanul tau si sper sa fii tare.

Am omis sa-ti spun intrebarea grea: unde l-ai ingropat pe motanel?
stiu ca e crunt sa ma gandesc acum la asta, dar stiu ca va veni si acest moment. eu sincer ma gandeam(cum nu o pot ingropa in jurul blocului ca tot timpul se fac sapaturi) ma gandeam cand o veni momentul sa o duc in padurea de langa parcul bucov... undeva langa un pom unde sa-i scrijelesc numele. nu va fi in mijlocul padurii si langa o aleea. eu frecventez acest loc si ma gandeam ca o pot vizita oricand fara sa ma gandesc ca intre timp a deranjat-o cineva sau a dezgropat-o. totusi cum o sa pot face asta cand ea este o pisicuta friguroasa si nu-i place singuratatea...si acolo ii va fi frig si va fi singura. va rog sa-mi spuneti cum sa fiu tare ca nu pot.