Vreau să vă povestesc experiența mea și să vă cer câteva sfaturi. Am avut o relație de mai bine de 4 ani,timp în care nu am locuit împreună. Părinții lui fiind plecați în străinătate, timpul mi-l petreceam la el, mâncare, curățenie și toate cele, în afara serviciului. Totul a decurs foarte bine intre noi, aveam planuri comune, acelea ca în curând să ne căsătorim, dar înainte de asta să mergem în străinătate pentru a ne strânge bani pentru o locuință, căci ne doream tare mult să locuim împreună, în intimitatea noastră. Totul bine, până când mama sa s-a decis să se întoarcă acasă iar lucrurile au luat o întorsătură bruscă. El nu își mai dorea să plecăm, nici să ne mutăm împreună singuri, ba mai mult mi-a pus condiția ca să ne mutăm cu ai lui, iar daca nu accept fiecare să își vadă de propriul drum. Țin să precizez că el are 26 ani, iar eu 21. Aș fi acceptate un scurt timp să locuim acolo, doar pentru a-i dovedi lui că nu este ok, dar mereu am plecat de acolo plângând și umilită de mama sa. Simt că am ajuns la capătul puterilor. Sunt ani în spate și îmi este greu. Nu am mai vorbit de mai bine de o lună. Oare v-a mai exista posibilitate de a ne împăca și de a fi totul bine?

Este evident ca mama lui inca il manipuleaza si controleaza, impunandu-i ceea ce vrea ea, probabil sa va tina sub control pe amandoi.
In cazul asta, fugi fetita, pentru ca nu exista viitor cu baiatul asta si cu mana in carca. Este clar ca el este foarte slab si usor infleuntabil si indiferent cat afirma ca te iubeste pe tine, tot pe masa o iubeste mai mult, fiind incapabil sa o refuze.
Poate ca-i mai bine ca s-a intamplat totul acum, inainte sa va casatoriti sis a fiti nefericiti.
Nu conteaza ca au trecut deja 4 ani, ca poti fii fericita maine, daca iti gasetsi un altul care sa te iubeasca si sa fie trup si suflet alaturi de tine.
Am avut o relatie foarte frumoasa de 3 ani, pana mi-a facut o criza de gelozie si am rupt scurt relatia. Doar 3 luni mai tarziu am cunoscut un alt baiat, cu care m-am maritat si sunt fericita inca, dupa 3 decenii impreuna.
Asadar, nu te crampona ca au murit baietii care te-ar putea iubii, dimpotriva!
Exsita dragoste si este clar, cineva acolo sus are alte planuri cu tine si a decis pentru tine, nelasandu-te sa faci un pas pe care l-ai fii putut regreta toata viata.
Este clar ca masa nu te place si zile bune si fericite nu ai fii avut, daca locuiai cu ei.
Destinul tau este altul, fetita!
Deschide-ti ochii si sufletul, observand totul in jur, pentru ca undeva in multime, este jumatatea ta!

Dacă nu te apără în fața alor lui, de ce ai vrea să (mai) stai cu el?!?
Cred, doare. Dar dacă rămâi, o să te doară mai tare. Mai bine bucură-te că totuși ți-ai dat seama înainte să fie prea târziu.

Sfatul meu e să nu-ți dorești să vă împăcați.
Chiar vrei să trăiești toată viața lângă un astfel de om?
Pe bune, acum. Tu chiar mai crezi că te iubește? O lasă pe maică-sa să te umilească și să te facă să plângi și tu crezi că te iubește? Ce naiba e în capul tău?
Ai pierdut 4 ani, nu mai pierde încă 4.
Ești foarte tânără. Ai toată viața în față.
Găsește-ți un bărbat care să te iubească și în primul rând să te respecte.
Lasă-l cu mă-sa și vezi-ți de viața ta.

Există posibilitatea sa va împăcaţi, dar să fie bine, nu.

Bună. Nu cred. Dacă el la vârsta asta mai stă cu părinții nu este bine deloc. Dacă are salariu acceptabil putea face un credit și nu trebuie neapărat pe 30 de ani. Se poate face și pe mai puțini ani. Voință să fie. Lasă-l să stea cu ei până la adânci bătrâneți! O să găsești pe cineva care să te merite.

Cu credit pe mai puțini ani putea lua o garsonieră mai ieftină și cu toate utilitățile, sunt destule anunțuri.