Am o mica problema cu mama. De la un timp de vreme,ei nu ii mai pasa de nimeni si de nimic. Bunica mea are ceva probleme de sanatate si desi a stat internata in spital si nu are ceva foarte grav,mai suna cateodata ca ii e rau sau suna bunicul meu,iar mama mereu se enerveaza,plusand cu vesnica replica: "sa ma mai lase odata in pace,noi cand am avut probleme,lor nici nu le pasau de noi".
Aseara am avut un atac de panica,pentru ca aveam foarte mult de invatat si nu mai terminam,iar cand a venit ea de la munca si m-a vazut in ce hal eram a inceput sa tipe la mine si sa ma ia la rost pe motiv ca "sambata ai stat la seriale toata ziua,si stiai ca nu ai timp" si m-a apucat mai rau de era sa ajung la urgente. La mine, atacurile de panica se manifesta si rau,adica ma ia asa o greata si imi vine sa vomit.
Eu cateodata mai vorbeam putin si cu iubitul meu prin mesaje daca se intampla miraculos sa termin cu invatatul inainte de 12, dar acum ma pune la maxim 11 sa inchid telefonul,iar chestia asta ma streseaza mai rau.
Eu am observat la mama ca a devenit asa aroganta si narcisista de cand s-a angajat din nou si se plange toata ziua. Eu inteleg ca are si ea problemele ei,dar mie nu mi se pare normal sa se tipe la un om caruia ii este rau.
Ce sa fac? Cum sa vorbesc cu ea,fara sa se enerveze pe mine?
Va rog, fara raspunsuri rautacioase.

Nu stie cum sa gestioneze stresul, cearta nu se stinge cu cearta si e clar ca trece printr-o perioada mai grea, tu incearca sa eviti pe cat poti interactiunea cu ea mai ales cand are momente de furie.

Buna.Fara un efort comun din partea amandurora nu ajungeti nicaieri.Incearca sa intelegi ca mama ta are oarecum dreptate, e necesar sa inveti sa iti organizezi timpul cum trebuie pentru invatat, e pentru binele tau.Iar tu la randul tau trebuie sa o intelegi pe ea, fiindca intr-adevar te doboara mult din punct de vedere psihic sa ai viata ta cu propria familie, propriile probleme si sa te mai streseze si parintii tai cu ale lor, mereu, mai ales daca la nevoie nu au fost acolo pentru tine, iar acum la batranete actioneaza asa mai mult din neputinta.

Mama ta reactioneaza direct la ce se intampla pentru ca asta stie/poate acum, dar eu ma indoiesc ca o doare undeva de bunicii tai.La un moment dat in viata iti vei da si tu seama cand ajungi de baricada cealalta (sper sa nu) ca nu este normal ca parintii sa iti faca viata mai grea.Esti acolo sa-i pretuiesti ca te-au adus pe lume, sa-i ajuti cat poti, dar de la un punct critic incolo trebuie sa intervina altcineva, familia e pe primul loc, ei trebuie sa te lase sa traiesti in liniste.Ce se intampla cu majoritatea familiilor romanesti, e deosebit de trist.Adultii fac copii crezand ca astfel isi asigura ingrijirea la batranete, faimoasa expresie sa le dai o cana cu apa.Asta chiar poti spune ca e egoism, cel putin din perspectiva mea este.Din iubire aduci copii pe lume, nu ca o garantie ca iti vor fi bona/ingrijitoare la batranete.In momentul de fata nu poti spune ca mama ta e egoista, nu ea a ales asta.Cand va face exact ca bunicii tai si te va scoate din minti, poate atunci o poti numi egoista, desi na, vei ajunge inclusiv tu in pozitia de femeie batrana care are nevoie de ajutor, sau nu? Asta e viata, nu ai ce face...

Mama ta e singura? daca e cel mai probabil de aia face asa.

Mama e numai una.Si are dreptate intotdeauna.
Bunici ai doua.

Nu e ok sa se comporte așa cu tine poate a avut un moment de slăbiciune la lucru poate i s-a întâmplat ceva la locul de muncă și a venit nervoasă Da tu ca copil trebuie să fii puternică și să înveți și să faci ce zice ea dar daca se va comporta cu tine că o sclava sa așa sa vorbești cu ea și să îi spui că nu e ok sa i spui ce te doare iar daca nu s-a schimbat vorbește cu o mătușă cu o verișoară cu cine te înțelegi tu mai bine noi nu te putem judeca nici pe tine nici pe mama ta pe nimeni.
Eu am încrederea că se va schimba?