anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Bine v-am găsit!
Mă numesc Evelyn, am 18 ani și sunt din România. Am ales să scriu aici din nevoia de a fi sfătuită, de a mă descărca și de a afla părerile celorlalți în raport cu mine, chiar dacă această cauză a mai fost des discutată.
Până la această vârstă de 18 ani nu am avut o relație reală, implicit, nu am avut vreun contact sexual. Singurele mele relații de natură emoțională au fost în mediul online. Nu țin să vorbesc prea mult despre acestea, pe scurt, încrederea în aceste relații false se pierdeau în timp, chiar dacă era incitant la început din punct de vedere mental, emoțional. Am fost crescută de către părinți bine, în anii de liceu am fost mereu prima, cu medii peste 9. Am copilărit mai mult între băieți, alături de un frate, însă asta nu m-a făcut să-mi pierd din feminitate. Am avut relații foarte bune atât cu băieți cât și cu fete. Sunt o fire puternică, hotărâtă, sinceră și iubitoare, chiar dacă îmi exteriorizez mai rar sentimentele. Sunt selectivă și mereu am ales să nu mă arunc după ceva ce nu voi ține în brațe cu adevărat niciodată. Au fost băieți, bărbați care m-au dorit, eram și eu flatată, atrasă la început, asta până să îmi dau seama că e vorba de ceva serios. Atunci... apropierea lor față de mine îmi era pur și simplu greu de acceptat. Am o sensibilitate anormală când e vorba ca un bărbat să se apropie emoțional de mine. Nu mă simt în largul meu, nu simt că aș putea să fiu eu lângă un bărbat. Asta poate pentru că nu am găsit bărbatul în preajma căruia să mă simt bine, să fiu eu. Asta m-a făcut mereu să nu mă grăbesc, să spun: "toate la timpul lor". Mă înțeleg foarte bine cu oamenii, îmi place mult să comunic, am prieteni bărbați, femei, nu există nimic de care să-mi pară rău legat de mine. Dar în ultimii ani am început să îmi ridic semne de întrebăre legate de orientarea mea emoțională. De un an și ceva am cunoscut o prietenă, ne înțelegeam bine, nu prea vorbeam la început, dar asta nu însemna că nu o admir. Cu puțin timp în urmă mi-a zis că a avut o relație cu o fată de un an și câteva luni, am început s-o văd cu alți ochi, mi-a trezit anumite emoții, m-a incitat. A început să-mi scrie în seara respectivă, am vorbit, de atunci în fiecare zi. Sunt clasa a XII-a, acum suntem în vacanța semestrială, am vorbit în parcursul săptămânii. Acum două zile i-am zis că țin la ea, ea mi-a zis la fel. Mi-a spus că ea s-a simțit atrasă încă de când m-a văzut, că a fost atrasă de firea mea misterioasă, inteligentă, de frumusețea mea, cât și de modul meu de a analiza lucrurile, atenția, inițiativa și tandrețea mea. Vorbim despre orice, subiectele nu par să se epuizeze niciodată. I-am spus fratelui meu despre orientarea mea, și de faptul că nu sunt împotriva relației cu un bărbat, doar că nu l-am găsit pe cel potrivit mie, dar nici existența unei femei ca partener de viață nu mă dă înapoi. Deși mi-a zis că e viața mea și pe el nu îl interesează, că oricum și-a dat seama de mai de mult că nu aș fi "sănătoasă", a dat semne cum că ar fi împotrivă, dar secretul va rămâne mereu între noi. I-am spus deoarece simțeam nevoia să mă eliberez cuiva apropiat. Știind că părinții mei ar fi cu totul contra acestei relații, că ar decurge chiar la violență, dacă nu fizică, cu siguranță verbală. Deși acum suntem un cuplu, știuți doar de noi două, fratele meu, și un prieten de al meu departe de mine, mă simt vinovată. În seara respectivă, m-am simțit foarte vinovată, păcătoasă, față de Dumnezeu. Adevărul este că nu merg la biserică, nu am călcat de un an în una. Familia mea nu este una prea religioasă, dar nu și-au negat niciodată credința. Am fost învățată să cred în Dumnezeu, și cred. Păcatul pe care simt că-l duc, repet, doar față de Dumnezeu, deoarece reacția oamenilor mi-e indiferentă, deși știu că mi-ar face viața mai grea, acest păcat mă tulbură emoțional. Noaptea adorm greu, ba chiar am visat foarte urât, cu fobiile mele. Nu i-am zis ei despre asta, ca să nu se simtă prost. Părinților nu le-aș spune despre asta, deoarece știu că nu vor fi de acord. Eu urmează să merg la facultate, susținuți de ei, și nu aș vrea să pierd al lor sprijin. Dacă e să fac publică această relație este atunci când voi fi independentă. Deși băieții mă atingeau din glumă sau nu, pe fund, sâni, nu simțeam că e atât de ieșit din comun, dar mi-a fost întotdeauna greu să mă apropii emoțional de vreunul. Mi-aș dori să ascult părerile voastre. Vă mulțumesc.

Răspuns Câştigător
| Nilsson a răspuns:

Poate nu o sa fii de acord cu mine, dar nu pot sa nu ma abtin sa nu imi spun opinia.

Eu nu cred in acesta tampenie modernista numita ``orientare sexuala``. Biologic vorbind, orice persoana gay sau lesbiana are functia sexuala normala si poate intretine un act cu o persoana de sex opus. Problema e la nivel psihic. O fi din nastere in unele cazuri, nu stiu sigur, dar in mod cert acesta tulburare este cauzata in cele mai multe cazuri de factorii exteriori.
Un baiat, nu cred ca era major, se plangea la categoria Religie ca a avut un contact cu un alt baiat, s-a lasat dus de val, cica nu a avut succes la fete si de asta s-a orientat spre baieti.
Iar productiile de la Hollywood incurajeaza intr-un mod absolut abominabil homosexualitatea. Iti dau un exemplu: Miley Cyrus este un idol pentru milioane de adolescente din intreaga lume, ele au crescut odata cu ea, si hop, dintr-o data se afiseaza intr-o relatie cu un o fata in 2015. Crezi ca chestiile astea nu au niciun efect? As putea sa dau nenumarate exemple de homosexualitate indusa subliminal in productiile media, un caz mai notabil ar fi animatia Frozen. De cand sunt mici, copiilor le este tulburata dezvoltarea emotionala normala.

Referindu-ne strict la situatia ta, eu cred ca tu esti fragila din punct de vedere emotional, iar asa-zisa ta prietena a vazut asta si te-a prins.

Tu nu esti lesbiana si nu ai fost deloc atrasa de fete, dar ea a reusit ceea ce alti baieti nu au putut, sa te miste din punct de vedere emotional si sa iti dea o anumita stare de siguranta.

Nu vreau sa te supar, dar mi-e teama ca esti pe punctul de a-ti distruge viata si de a-ti rata destinul tau de femeie pe care Dumnezeu ti l-a dat, nu pot sa stau indiferent.

| anonim_4396 explică (pentru Nilsson):

Nu m-ai supărat deloc. Îți respect opinia și îți mulțumesc pentru timpul acordat.

10 răspunsuri:
| Violleta2022 a răspuns:

Uneori, sexualitatea este inteleasa gresit si este normal la adolescenta sa crezi asta, pentru ca nu ai avut expeinta si de partea cealalat, cu baieti.
Dar, te asigur ca ai nevoie si de o experinta alaturi de un barbat pentru care iti va bate inima si sa vii atunci sa-mi spui, care-i orientarea ta sexuala!
Pana nu gusti din fructul oprit, nu stii cat de dulce, patimas si captivant poate fii.

| anonim_4396 explică (pentru Violleta2022):

Răspunsul tău cât și a altuia, m-a motivat să mă opresc. Asta și pentru liniștea mea, cât și pentru argumentul tău rațional. Îți mulțumesc.

| T0T a răspuns:

Dacă vrei libertate nu mai crede în Dumnezeu, măcar nu în cel creștin. Probabil ești pe invers și nu te-ai apropiat de vreunul tocmai din cauza asta. Tu ai fost învățată că așa e normal și de aia ai crezut că un băiat ar fi pentru tine însă mereu ți s-a demonstrat contrariul iar acum eu zic că e proba finală. Fă ce dorești și nu te simți constrânsă de orientarea ta.

| anonim_4396 explică (pentru T0T):

Îți mulțumesc.

| Clorox a răspuns:

Draga mea, lasa-l pe dumnezeu, nu zice nimic, se bucura ca va iubiti, viata este prea scurta sa ai remuscari, daca esti credincioasa stai linistita, nu este pacat, pacat este sa nu iubesti!
Ma bucur foarte mult pentru tine, sper sa fii fericita si sa nu bagi toti vorbitorii in seama, fii tu, nu trebuie sa te schimbi pentru nimeni!
Felicitari :3

| anonim_4396 explică (pentru Clorox):

Mulțumesc mult pentru răspuns.

andreia67
| andreia67 a răspuns:

Pe mine m-ai cucerit chiar din primele randuri. Chiar ma gandeam "Ce pacat ca nu iti plac fetele" in timp ce citeam. Dupa ce am citit si restul m-am bucurat sincer pentru tine si prietena ta. Sfatul meu este sa nu le spui deocamdata parintilor dar ia-i pe ocolite si pregateste-i psihologic pentru momentul in care le vei spune. Esti o persoana deosebita si parintii tai te-au crescut bine. Cred ca si parintii tai sunt oameni de treaba dar probabil educatia mai traditionala, mai religioasa pe care au primit-o si ti-au transmis-o si tie ii face sa nu inteleaga niste lucruri care sunt cat se poate de naturale. Ia-i cu binisorul, pregateste-i, probabil in final vor accepta. Ei isi doresc doar sa fii fericita, daca vor vedea treaba asta vor accepta. Dar trebuie timp. Si eu inca lupt cu parintii mei (mai ales mama, tata e asa mai nepasator de fel) dar am avansat cu siguranta. Oricum iti doresc mult noroc in viata pentru ca meriti asta.

| anonim_4396 explică (pentru andreia67):

Mulțumesc!

| Horusss a răspuns:

Te felicit pentru curaj, trebuie sa fi constienta ca vor fi si oameni care te vor judeca, dar tu nu trebuie sa ii bagi in seama, fiecare are dreptul la fericire si eu sper ca tu sa ti-o gasesti.