Buna seara TPU. Sunt noua pe aici, mereu am crezut ca nu voi apela la oameni care nu ma cunosc sa le cer sfatul.Dar de data asta am nevoie ca de aer de o vorba care sa-mi de-a speranta ca pot merge mai incolo si ca totul nu-i asa negru cum vad eu. Sper sa aveti rabdarea sa cititi pana la final si sa-mi auziti strigatul de ajutor care vi-l cer cu toata inima mea.
Dar inainte sa incep sa ma prezint.Ma numesc Carla si am 20 de ani si cateva luni.Am avut o viata cat se poate de normala am iubit si am fost iubita nu pot sa neg asta.Doar ca ultimul an din viata mea s-a dat total peste cap baiatul cu care eu imi vedeam viitorul din orice cuvant care nu-i convenea ma lasa cu ochii in soare cu mi si mi de intrebari fara raspuns si cu un mare gol in suflet.Nu pot sa spun ca eu am fost perfecta in aceasta relatie, gelozia ma facea demulte ori sa spun poate cuvinte mult prea mari si sa jignesc.Dar sunt constienta ca pentru fiecare fapta eu am platit. Poate am platit prea dur dar am incercat sa am puterea sa ma ridic si sa merg inainte cat de tare ar fi durut asta.
De un an am tot inghitit si am avut speranta ca se va schimba ceva dar ura in el crestea pe zi ce trece tot mai mare, cuvinte aruncate fara sa fie gandite si mereu taceam din motivul ca atunci cand il voi revedea lucrurile se vor potoli.Mentionez ca stam in orase diferite.
A venit si timpul sa ne vedem dar cum ura find mai mare ca orice exact cu cateva zile inainte sa ne vedem a bagat motivul ca nu ma mai suporta si ca numai vrea sa stie nimic de mine in viata lui si-a luat adio si de 5 luni se comporta ca si cum nu m-ar fi cunoscut veci.
Mi-a injurat familia a fost mereu plecat cand aveam cea mai mare nevoie de el eram pur si simplu pusa sa cersesc cea ce era al meu candva si eu in schimb sa primesc doar ura si ignoranta.
Pe zi ce trece desi treaba e cum e lui vad ca i merge perfect in toate punctele de vedere e fericit parca se simte bucuria aia ca a vrut din tot sufletu sa scape odata de mine.Am renuntat la acest joc demult pentru ca numai aveam puterea sa vad zilnic cum sunt dispretuita si ca prezenta mea numai are nici un rost.
Nu am vazut niciodata atata ignoranta si atata ura intro persoana si mai ales sa stiu ca vine de la un fost iubit cu care am fost 2 ani cu bune si cu rele.
Nu inteleg de ce persoanele care fac rau tot lor le merge bine iar persoanele care au iubit cu tot sufletul sufera si simt cum inima se pierde in ei. Oare daca chiar exista Dumnezeu nu vede aceste lucruri? eu am platit pentru fiecare greseala pentru fiecare cuvant urat care l-am spus.el in schimb e perfect duce o viata minunata.
Mie frica de viitorul asta pentru ca numai pot iubi sincera sa fiu, mi frica ca acum pntru fieare chestie pot plati eu dublu cum a fost si in cazu cu acest baiat.
Nu vreau sa-i fie rau nu doresc acest rau nimanui desi el ma uraste cu toata finta lui, iar prieteni si familia la facut sa-i fie sila de mine dar unde e dreptatea cand e nevoie? de ce roata nu se intoarce asa cum se spune in toate cazurile? Cu mine vorba in ultimu hal iar cu alte fete e numa lapte si miere
Nu-l mai vreau in viata mea asta e clar dar chiar nu va realiza niciodata cat rau a facut cum am realizat si eu totusi unde a fost vina mea?
va multumesc daca atia vut rabdarea sa cititi pana la sfarsit ..am nevoie de o vorba, de un sfat va rog

Dragostea cu silă nu se poate. Nu te mai vrea în viaţa lui - foarte bine, din moment ce te face să suferi - dă-l uitării, nu te mai ambiţiona să-i dovedeşti ceva, nu îţi mai raporta viaţa şi gândurile la el, la ce a făcut, la ce a spus...
Lasă trecutul în trecut, priveşte doar înainte şi nu deveni superstiţioasă (gen: aşa va fi cu toţi) din cauza unei întâmplări nefericite.
A trecut, gata. Restabileşte-ţi echilibrul interior şi vezi-ţi de viaţa ta (care îţi rezervă alte întâmplări, printre care multe fericite).
Succes, Carla. : )
http://youtu.be/ijZRCIrTgQc

De multe ori,Carla,consideram ca viata e nedreapta cu noi.
De multe ori ne gasim la raspantii de drumuri,stand cu inima in mana fara s-avem cui s-o dam,suferind de singuratate si respingere,cu o singura intrebare in minte "de ce"?
Si durerea din noi, nesfarsita...
Nu te mai intreba, nu-ti mai plange de mila, nu-ti mai tine inima-n palma, traieste-ti viata.Viata ta!
Trezeste-te.
Ai pierdut doi ani din viata suportand o situatie pe care n-ar fi trebuit s-o suporti nici doua ore.
Ai platit greseli imaginare(sau nu) si,ca si cum asta n-ar fi de ajuns, te condamni singura la singuratate si izolare!
Draga mea, esti tanara(habar nu ai ce dar extraordinar e tineretea ta), esti frumoasa, ai un singur suflet si o singura viata.De ce le calci in picioare si le-mbraci in zdrente?
Imbraca-te cum iti place tie cel mai mult, iesi la plimbare si mangaie-te observand cati intorc capul dupa tine....vezi,nu esti singura pe lume si nici EL nu era singurul pentru care existai!
Alinta-te,cumpara-ti ciocolata preferata,parfumul care te ameteste,asculta muzica preferata,vezi o comedie buna,fa o plimbare la vitrine si compune-ti in minte cea mai mortala tinuta de seara,de zi,etc,fa ORICE ca sa te VINDECI!
Traieste-ti viata!
I-ai permis acestui personaj sa intre in viata ta,in inima si sufletul tau,i-ai oferit tot ce-ai avut,tot ce-ai putut si ai regretat ca nu-i poti oferi chiar si mai mult.
El,le-a aruncat pe toate, nepasator.
E randul tau sa devii nepasatoare la persoana si existenta lui si sa te ocupi doar de tine!
Priveste-o ca pe-o boala, de care, din fericire, ai scapat.Acum,trebuie sa te vindeci.
Unde e fata vesela,care radea cu parul cazut pe ochi in soare? Unde e zambetul tau si privirea calda pe care o aruncai celor din jur?
Asa esti tu?
Amarata si plansa intr-un colt,cu un calculator in fata,preocupata de "de ce"-uri inutile?
Nu cred!
Ridica-te,indreapta-ti spatele si respira adanc.
Redevino fata care erai,adu-ti aminte de tine si iubeste-te in primul rand TU,pe tine!
Apoi,o vor face si altii!
Uita de existenta lui, sterge-l din viata ta, da un "delete" durerii si inainteaza.
Greu o sa fie, nu spun, dar tu vei fi cea castigata!
Iti doresc din nou o inima calda si cel mai senin zambet!

Buna
e mai bine ca nu il mai doresti in viata ta, poate ca nu te merita si nu te iubea atat de mult pe cat credeai..pretuieste-te mai mult si nu mai lasa sa te conduca gelozia, nu iti mai pune sufletul pe tava inainte sa stii daca se merita ori ba..important e ca ti-ai dat seama ca nu te merita si e mai bine ca fiecare sa isi vada de drumul lui.
daca simti nevoia sa te descatusezi, imi poti scrie in privat si te voi asculta cu mare drag
O seara buna

Atunci cand credem ca suntem nedreptatiti, fiecare dintre noi suntem tentati ( macar in sinea noastra) de a ne razbuna pe cel ce ne-a gresit, si acest lucru ne macina sufletul, ne tulbura mintea, si ne alunga linistea de care am avea nevoie pentru ne continua viata, care oricum nu e lipsita de probleme.
Suntem tentati de a vedea cu ochii nostri, cum cel ce ne-a ranit sufera la randul lui, si plateste pentru greselile facute fata de noi.
Acum, tu spui ca ai platit pentru greselile tale, si realizezi acest lucru pentru ca ai o constiinta, dar nu toti oamenii au asa ceva, si nu toti sunt convinsi de faptul ca greselile se platesc pe lumea asta. Multi pun anumite probleme din viata lor pe seama ghinionului sau a purei intamplari, fara sa se intrebe daca nu cumva intr-un astfel de moment platesc o greseala facuta candva.
Eu zic, sa nu pierzi timpul pândind momentul in care el va plati greselile facute față de tine, căci cu siguranta viata iti va oferi si o astfel de clipa.
Ba mai mult, iartă-l pentru pentru tot ce ti-a facut, aceasta iertare iti va linisti sufletul, si vei putea gasi energia de a-ti trai viata impacata cu tine insati. Nu vei mai avea zile zbuciumate, la gandul ca vrei sa vezi cum el isi plateste greselile, sau sa asisti la trezirea constiintei lui.
Continuă-ti viata, convinsa fiind de faptul ca toti platim greselile facute pe lumea asta, si nimeni nu ramane dator vietii!

Scuze pentru redundanţă, dar, insist si spun ca nu poate fi decat obositor, costisitor şi injust pentru tine să depui permanent un mare efort pentru a întreţine o relaţie, în timp ce această persoană în care investeşti atat de multă încredere nu îţi răspunde cu aceeaşi bunăvoinţă, cu aceleaşi sentimente...

În acelasi timp, asa cum spui si tu, incearca sa iti aduni puterea sa te ridici si sa mergi mai departe cu optimism indiferent de dezamagiri. Un duhovnic care sa iti insoteasca acest proces de orientare morala si spirituala ar fi o solutie necesara si eficienta.


În general, astfel de manifestări de "impas", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, increderea in ei, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine in privinta lucrurilor de mai sus...

Sunt uimit cum ai putut suporta atât, câteodată chiar e clar când trebuie să pui punct relaţiei.
Cum să nu poţi iubi? Nu va înceta să apară acel băiat grijuliu plin de romantism care să-ţi arate că nu toţi băieţi sunt la fel.

Nimeni nu părăseşte această lume fără să plătească ce a făcut, (de fapt aşa îmi place să cred. )

Capu sus -Sunt atatia baieti catre te pot face Fericita.Ala nu te-a iubit dar totusi cred ca odata a fost si el om!

Salut.

Salut.

Despărţirile sunt de cele mai multe ori perioade dificile. E ceva normal să suferi şi îmi pare rău că treci prin aşa ceva. Te îndemn să citeşti acest articol care oferă sugestii utile: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011165
Cele bune!

Nu trebuie sa gandesti asa.Trebuie aa treci peste si sa o iei de la inceput.Te simti asa deoarece el ti-a spus vorbele alea de multe ori, incat ai ajuns sa le crezi.Ce ai facut tu este omenesc, dar cum s-a comportat fostul iubit nu a fost deloc frumos.Nu te mai gandi la asta si ia-o de la inceput.Cu cat socializezi mai mult si esti inconjurata de oameni o sa privesti lucrurile altfel si nu o sa îi mai dai importanta.Atata timp cat el nu sufera nici tu nu ai mutive sa suferi.Succes!

Buna carla, capul sus, acel om nu merita sa dai nici macar o flegma pentru el pentru ce ti-a facut. fi tare, capul sus mereu, oamenii sunt rai!
si tu trebuie sa fii rea, dar cu cine trebuie. pune in balanta persoanele care sunt langa tine si te iubesc. si persoanele care ti-au facut rau.
Capul sus mereu, zambeste, viata e frumoasa. cu toti trecem prin momente din astea, 60 de secunde petrecuta suparata. este un minut pe care nimeni nu ti-l poate da inapoi!
numai fi suparata, zambeste!
Daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva, da-mi pm si te ascult cu ce-a mai mare placere!
Nu uita, zambeste