Buna TPU.
Pana acum v-am eu ajutat eu pe multi dintre voi, acum a venit si randul meu sa cer ajutor pentru ca chiar nu mai stiu ce sa fac.
Nu cred ca are rost sa i-au povestea de la capat.Important e ca avem 2 ani si 2 luni impreuna si ca ai mei nu-l suporta pe el, ai lui nu ma suporta pe mine.Mai exact nu prea avem pe nimeni de partea noastra si mai nou se pare ca nici pe noi nu ne mai avem unul de partea celuilalt. Cel putin la certuri.fiecare e pentru el.
Vreau sa va rog din start sa nu spune-ti"desparte-te de el"pentru ca vreau metode de imbunatatire ale relatiei nu metode de despartire. Daca vreau sa ma despart si nu sunt in stare singura am om de baza sa ma ajute, deci fara despartire pentru ca vreau sa indrept relatia nu sa-mi bag... in 2 ani de sentimente.
De ceva vreme, cam de multa vreme ne certam mereu din tot felul de porcarii 
Din chestii care nici macar nu au un gram de imprtanta.
Acum 6 luni am avut o intalnire urata de tot, nu ma simteam bine si m-am comportat cum nu ar fi trebuit sa ma comport si au ramas rani.La el mai mult decat la mine.Astazi trebuia sa ne intalnim dar mie mi-a fost foarte rau si, ca sa nu se mai intample ca la intalnirea trecuta(mi-a zis ca daca se mai intampla o data asa se ridica si pleaca)i-am spus ca nu ne mai intalnim.Chiar ma simteam foarte rau, imi era foarte greata si aveam o stare de maxima somnolenta.Nu m-am ridicat din pat pana la 10 jumate si de obicei la 8 eram deja la calculator.
A facut niste crize de nervi ca el nu mai vine la mine, ca il evit, ca am pretext boala ca sa nu ma mai intalnesc cu el si mi-a vorbit nici urat dar nici frumos plus ca i`a mai spus si matusi-si ce s-a intamplat si aia ii baga tot felul de prostii in cap.
Mentionez ca am fost diagnosticata cu Heliobacter Pylori in stare avansata si am facut tratament timp de o luna aproximativ, si de o luna l-am intrerupt ca sa pot merge la niste analize dupa sa vad cum merge treaba, daca se vad imbunatatiri sau nu.
De cand am inceput sa ma simt rau cu boala asta, mereu imi e greata si daca imi e greata de la propriul scuipat, bineinteles ca o sa-mi fie greata si de saliva altuia asa ca am evitat sa mai stric o intalnire. data trecuta o stricasem ca eram in perioada in care trebuia sa-mi vina menstruatia(imi venise urmatoarea zi)si in zilele alea sunt foarte rigida, agitata si nu ma simt in apele mele.
In ca ceva.am! 6 ani si el 18.Ai mei nu l-au cunoscut inca si nu-mi pot permite sa le cer voie sa merg cu el undeva pentru cateva zile sau sa merg sa ne intalnim.Ma intalnesc cum pot si mai mult pe ascuns, le spun doar rareori ca merg sa ma vad cu el.Suntem din orase diferite si de aici a mai pornit o cearta ca eu astept sa vina el la mine la usa pe cand altii(mi l-a dat ca exemplu pe frac`su)se intalnesc la jumatatea drumului, fac eforturi. El nu vrea sa dea ochii cu tata pentru ca l-a vorbit cam urat intr-un timp(dar nu a facut`o din inima ci sa para autoritar cu mine in fata maica-mii)si asa nu vom ajunge la liniste si pace niciodata.
Acum cateva zile am discutat despre prima iubire pentru ca venise timpul.Pentru mine prima iubire a fost la 12 ani si a durat... putin Nu mai stiu exact cat.Nu asta conteaza.Conteaza ca o zi intreaga am stat botoasa dupa ce am aflat niste lucrurii despre acel el de acum 4-5 ani insa dupa inca o zi, doua mi-am dat seama ca nu a fost prima iubire.Doar el m-a iubit pe mine, eu pe el nu.Am fost doar indragostita.Ca urmare, prima iubire este baiatul cu care sunt acum si nu as vrea sa-l pierd pentru nimic in lume chiar daca uneori mai am tendinta sa-i zic"cauta-ti alta si lasa-ma pe mine in pace". Nu ii pot zice aceste lucruri pentru ca il iubesc prea mult, mi-a fost alaturi la bine si la greu, a lasat totul pentru mine si orice problema as avea ma intelege, mai devreme sau mai tarziu.
Poate ca va intelege si motivul certurilor de azi dar mai tarziu si pana mai tarziu o sa am de cearta cu el si nu mai vreau.Sunt satula de certuri pana peste cap.Nu-mi face deloc bine mai ales ca sufar de depresie
Apropo, daca stie cineva niste pastile care sa ma faca asa sa fiu indiferenta cand sunt nervoasa sau suprata, ceva calmante care sa fie bune, spuneti-mi.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Offf. cam greu. Tu zici ca ai o boala si ca eviti intalnirile si sa il saruti. Daca nu faci asta si multe altele, nu prea sunteti iubiti (intr-o relatie). Fara suparare, nici relatiile la distanta nu merg, iar tu daca ai o boala ar fi trebuit sa te gandesti mai bine cat il soliciti pe baiat. In 2 ani nu pare normal sa nu il prezinti parintilor tai fizic. Daca in general te ajuta si te poti sprijini 100% pe umarul lui, nu inseamna ca atunci vorbiti ca intre iubiti, ci ca intre cei mai buni prieteni. A-ti putea sa ramaneti cei mai buni prieteni, cel putin o vreme. Iar poate tu peste cativa ani o sa te poti muta cu el si atunci sa aveti o relatie de dragoste intr-adevar, in care nimeni sa nu se bage. As zice sa ai rabdare, sa traiesti copilaria cat mai poti, cum poti. Vezi tu... o relatie de prietenie tine mai mult decat una de iubire, adica prietenul bun ramane pe viata. Sunt sigura ca tineti mult unul la altul, insa pentru binele vostru, a-ti putea ramane o vreme doar prieteni buni, sa purtati mereu legatura (la telefon, pe mess) si in viitor poate va fi mai bine. Cred ca treci prin momente grele. Si in legatura cu pastilele: calmantele sunt bune, insa mergi la doctorul de familie sa iti recomande ceva si cu indiferenta poti doar tu sa faci ceva mai mult sau mai putin. Acum e vorba si de personalitatea ta. Poate esti mai vulcanica. Poate intri intr-o perioada de depresii si acesta este un motiv pentru care nu ti-ar trece repede. Este imposibil ca un om sa nu fie suparat sau nervos in viata. Am vrea noi sa se rezume totul la pace si liniste. In legatura cu asta: calmante recomandate de doctorul de familie. In al doilea rand: nu intrerupe tratamentul. Poate iti va trece mai repede daca nu il intrerupi. Cam atat pot sa iti spun... sper ca te-am ajutat cu ceva 
vezi ce alegi. Si daca nu ai inteles ceva din ce am spus sau daca nu poti trece, spune-mi si incerc sa te ajut! Bafta!
Răspunde
Faza asta cu sarutul nu s-a intamplat decat la ultima intalnire.Astazi chiar nu ma simteam bine si de frica sa nu-l pierd de data asta am evitat intalnirea ca sa nu am probleme.
In legatura cu relatiile la distanta, la noi a mers foarte bine pana cand am inceput eu sa am probleme psihice.M-am certat o data cu mama, am stat crizata, leguma in pat 3 zile atunci si de atunci ma enervez din orice.Ma cert si cu el mereu.In legatura cu parintii, ce nu e in regula e faptul ca mama tot zice ca nu vrea sa mi se intample ceva rau si tata, ca sa para autoritar cu mine in fata ei s-a legat de el si l-a facut in toate felurile in timp ce eu vorbeam cu el la telefon.De atunci s-a stricat impresia pe care omavea el despre tata.Inainte sa vina mama din afara si sa incepe cu predicile ei(a avut probleme in adolescenta cu baietii si pe tata il sperie cand aduce aminte si vrea sa ma protejeze intr-un fel sau altul)tata chiar zicea ca ii place de el ca imagine si ca e destept si nu stiu ce. Apoi, a aparut oaia neagra a familiei care a stricat tot.Au inceput problemele si tot asa pana am ajuns in stadiul asta cand nu ma mai pot concentra, imi pierd constiinta uneori, nu mai stiu nici ce-am facut cu un minut in urma.
Răspunde Ai zis mai sus faptul ca nu ai probleme de comunicare cu prietenul tau. Atunci i-ai spus toate problemele care le ai? Ca esti bolnava asa rau? Toate certurile cu ai tai? Stie ce mi-ai zis aici? Poate te ajuta el moral, te face sa te simti mai bine. In primul rand ocupa-te de sanatatea ta. Este cea mai importanta! Du-te la controale, urmeaza tratament. Si vei scapa de toate crizele cu timpul si vei putea face mai multe. Daca ai vrea, ai putea vorbi si cu un psiholog. Iti va face si el bine!
Asa cum i-am spus si lui Kilye, cred ca am vorbit prea mult despre problemel astea si probabil ca e plictisit de ele.Cand am ceva, simt nevoia sa-i spun chiar daca i-am mai spus acelasi lucruri inca o data.Nu ma pot calma altfel.
Deci cred ca i-am spus de atat de multe ori incat nici macar nu mai crede.
Am mers si la psiholog la inceputul anului scolar si "cu ajutorul domanei psiholog si a doamnei diriginte" am ajuns sa renunt la scoala cel putin anul asta, pana imi revin din starea asta.
L-am facut deja, am doua agende pline, cand ma apuc de scris, scriu pagini intregi si nu ma mai opresc. Ajunsesem sa imi fac un jurnal online si la un moment dat scrisesem acolo un fel de scrisoare de adio pentru ca simteam ca nu mai pot. Aveam probleme peste tot si cu scoala nu mai zic.
Eu am si o problema de vorbire cu care nu ma pot obisnui, nu ma descurc in societate din cauza asta dar nu am avut probleme decat la scoala.Ma asteptam de la un coleg sa rada cand ma balbai dar nu de la profesori. Diriginta sa ma minta in fata si psihologul scolii sa ma faca de tot rahatul in fata clasei.
Toata treaba asta a inceput din clasa a9a.Nu m-am putut obisnui in colectiv din cauza problemei cu vorbitul dar nu mi-a parut rau pentru ca am fost tradata de prieteni si altii nu am vrut.Cu astia din liceu eram colegi de"da-mi un pix" si atat.M-a ranit mult faptul ca problema cu vorbitul a inceput sa am afecteze din clasa a5a(colegii si profesorii au inteles din prima de cand am plans la ora pentru prima data ca nu vroiam sa citesc pentru ca ma balbaiam; peste generala am trecut bine)dar dintra9a lucrurile au inceput sa se agraveze si rau de tot.Banuiesc ca asta e un motiv pentru care ma cert mereu cu el.In ultimul timp nici macar nu mai tin la glume.Problemele cu intalnirele o sa le rezolv, ne revenim dar nu stiu ce o sa fac cu certurile astea.Am avut de multe ori ganduri de sinucidere si am avut 2 tentative la care am renuntat exact la fix convinsa de iubit.Scrisori de adio cred ca si acum mai am prin poseta, ma gandeam in dimineata asta sa o rup si sa o arunc ca daca imi cauta iubitul prin geanta (daca ne intalneam) fulgi iesea din mine.
Deci nu mai functioneaza nici faza cu jurnalul. Functioneaza pe moment.Plang in timp ce scriu, termin de scris, ma opresc din plans, inchid jurnalul si incep din nou sa plang.
imi pare rau... si eu am probleme cu vorbitul si te inteleg. Insa astea se vor repara cu timpul. Trebuie sa te controlezi, sa vorbesti rar si nu tot dintr-o singura suflare. Urat ceea ce ti s-a intamplat la scoala! Rupe foaia aceea - taie-o cu o foarfeca si gandeste-te ca vei trai, ca traiesti, ca ai o singura viata si ca nu mai permiti sa o ai asa rea. Si de acum incepi: faci cate un pas, cate un pas - incet, incet si sa vezi ca se va imbunatati toata situatia asta. Azi faci ceva, maine ceva si tot asa! 
O sa incerc cel putin pe plan sentimental sa fiu OK dar ca sa fiu ok acolo trebuie sa-mi rezolv problemele psihice.Nu stiu cum o sa reusesc.Am avut o perioada in care ma gandeam ca izolarea mi-ar face bine ca oricum nu prea suport eu lume in jurul meu, imi place sa stau singura dar.M-am gandit mai bine si mi-am dat seama ca fara el nu inseamna nimic acea izolare.Si asta pentru ca nu sunt in linista in privinta asta, pentru ca ma simt ca si cum as avea 40 de ani si deja mi-am trait viata.prin atata de multe lucruri am trecut.
Si mie imi place sa fiu izolata. Intr-un fel este bine ca este liniste, dar acum depinde ce fel de izolare. Daca e sa fi doar tu cu prietenul tau, este perfect. Doar voi, in lumea voastra. Asa ai fi deplina fericita in privinta asta. Deci incepi si sa ajungi pe plan sentimental OK. Eu ti-am sugerat sa mergi la un psiholog pentru asta; te-ar putea ajuta pentru inceput. Sper sa iti revii!
NU cred ca mai pot avea incredere in psihologi.Si imi doream sa merg la o facultate de psihologie, sa ma fac psiholog, dar femeia aia m-a facut sa-mi schimb complet planurile, mi-am luat alte cai in viata la care nu cred ca m-as fi gandit vreodata.Macar daca as ajunge bine.
Dupa ce tata a sunat`o pe diriga sa-i spuna despre problema mea si sa o roage sa vorbeasca cu ceilalti profi sa o lase moale cu ascultatul la mine pentru ca intr-adevar am o problema, ea a vorbit cu psiholoaga aia si am mers la o sedinta de 10 minute unde m-a cicalit la cap in continuu, m-a certat si ma obliga sa citesc sa vada daca ma balbai in timp ce plangeam de mama focului.Ok, am zis ca asa o fi normal.La ora se lega de mine mereu, ma asculta si daca nu stiam nu-mi punea 2 din prima dar imi facea morala pe cand celorlalti le punea 2 si gata, puteau sa stea jos fara sa le spuna nimic.Si nu era ca nu stiam, era ca stiam ce fel de colegi am si ca profa e o gfemeie rea(faceam si psihologia cu ea, imi era si psiholog), imi era frica de ea si decat sa mai fac vreo criza de plans sa stau iar 3 zile in pat ca o leguma mai bine taceam din gura.Am lipsit vreo 2 saptamani ca am fost internata cu Heliobacterul ala si prima ora a ei cand am lipsit a zis ca mi-am luat concediu si ma vorbea pe la spate in fata clasei.
Diriginta care ar fi trebuit sa vorbeasca cu profii mi-a zis ca cica a vorbit anul trecut(anul trecut nici nu stia despre ce e vorba, nici nu banuia)si profii au opus rezistenta si anul asta nu mai vorbeste dar partea dura e ca mamei mele i-a zis ca a vorbit cu profii si totul e in regula si tatalui meu la fel.
Dupa un timp mi-am dat eu seama ca m-a mintit, mi-a zis ca daca e asa, e problema mea, treaba asta e cam trasa de coada.Ma rog.Am renuntat sa mai merg la scoala inainte cu vreo 2 saptamanai de vacanta cred.
Urmatoarea zi de scoala, au facut ora de dirigentie(intre timp ma certasem cu colegii pe facebook ca eram obligati sa ramanem la scoala sa ne cerem scuze de la diriga pentru ceva la ce eu nu am participat si am spus frumos ca nu raman-ei au inceput sa faca spune si le-am zis direct ca diriga e o mincinoasa).Infine.La scoala s-a vorbit vreo ora jumatate despre mine si situatia mea.Sefa clasei a inceput discutia, a spus toata povestea, i-a arata discutia de pe facebook dirigai, la care ea rspunde prompt"Eu nu stiam ca ea are probvleme". Apoi s-a dat singura de gol ca stia ca a spus ca nu am prezentat niciun certificat medical cum ca as avea probleme si nu a avut cum sa le dovedeasca profilor ca eu am probleme.Deci, clara treaba, nu? Daca mi-ar fi spus mie de acel certificat, as fi mers la medic, as fi luat unul si i l-as fi bagat pe gat dar daca nu mi-a spus nimeni despre asa ceva...Eu nu am fost prezenta atunci, mi-a spus o colega ce s-a vorbit.Mai ziceau colegii ca eu ma comport urat cu profesorii, ca vorbesc urat si ca ma uit urat la ei cand eu stateam muta in banca, 99% din zilele de scoala nu scoteam un sunet.Nici in ora nici in pauza cu nimeni.Asta nu mi s-a parut norma deloc dar am incheiat orice legatura cu acea clasa, cu acel liceu, cu tot ce tine de ei.
Profa de romana m-a facut retardata.Noi eram 3 fete in clasa care am mers la psiholog din diferite probleme.La un moment dat, profa de romana a zis ca psihologii tratateaza copii retardati.Nu a zis`o direct pentru mine dar m-a ranit MUULT de tot.
Ce groaznic! si eu am probleme grave cu cei din clasa... si cu noul diriginte care este de moda veche si face pe nebunul am avut si eu probleme cu dirigintele. Ar fi fost bine sa vorbesti tu si ai tai cu directorul/directoarea scolii si sa ii spui aceasta problema. Sau muta-te din clasa, liceu.
Am vorbit cu directoarea care si ea e la fel ca diriginta.Ba chiar a zis mai rau.Ca exista scoli speciale
Anul asta am renuntat.O sa merg de la anul la un liceu cu frecventa redusa sa pot fi linistita.Asta este dar nu am ce face.Alta modalitate pentru mine nu mai exista.
Si cand stau si ma gandesc ca imi e asa dor de generala unde toti ma intelegeau.Si profesorii si colegii ma ajutau, nu radeau, nu comentau, nu ma trimiteau la scoli speciale.
Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare tie. Insa este mai simplu daca te muti. Ai putea sa te muti si din semestrul acesta... ti-ar prinde bine!
Nu am terminat cu notele, am 9 medii neincheiate si nu ma pot muta la alt liceu plus ca la frecventa redusa unde vreau eu nu mai sunt locuri anul asta.La zi nu ma mai duc pentru ca o sa patesc la fel
Doamne! Descarca-te altfel daca a ajuns sa nu te mai inteleaga. Descarca-te prin scris. Crede-ma ca te vei simti putin mai bine. Scrie tot ce ai in minte. Poti sa iti faci jurnal daca vrei.
Ti-am citit problema si cred ca numai prin comunicare totul va trce cu bine.si nu mai dati atata importanta tuturor lucrurilor banale, lasati timpul sa rezolve problemele.Ar trebuii sa incerci sa treci peste boala, sa te arpopii de el, pentru ca asa nu te vei mai simti asa rau.Despre calmante nu prea stiu ce sa iti zic(nu am avut probleme de genul), dar cand esti stresata mananca o rodie.te vei simti mult mai bine.Mult noroc si sper sa iti fi fost de folos.
Sper De obicei trecem peste toate certurile dar ma sperie faptul ca ne certam atat de mult.Dar cu ajutorul vostru am reusit in mare parte sa inteleg care e problema si ca problema sunt eu ca il stresez mereu cu intrebarile incat nu mai crede nimic.De obicei ne certam din cauza nervilor.El ma sacaie, ii zic o data sa taca si nu o face si eu ma enervez.Se supara pe mine si il cred pentru ca ridic totnul si el nu vrea decat sa glumeasca dar din cauza ca eu ma enervez repede, ne aprindem amandoi, el nu crede daca ii explic ca asa sunt eu si ma agita galagia si uite asa se ajungela cearta.
Mai mama draga? a va iubi la varsta voastra inseamna sa aveti putere si intelegere. daca vreti o viata impreuna,si pe nimeni de partea voastra,puteti fi fericiti intr-un bordei si sa mancati impreuna un covrig, sa vi se para ca santeti in rai? atunci da, cred ca va iubiti si va doriti unul pe altul si veti invinge orice fara sa va acuzati de nimic unul pe altul ci sa fiti multumiti doar ca va aveti.si intr-o viata de om multe se pot face si multe se pot intampla.atii chestia aia? daca viatra iti da doar lamai... fale limonada.lasa calmantele. dragostea intelegerea si comunicarea sunt totul.
Daca ai fi trecut prin ce am trecut noi ti-ai fi dat seama ca iubirea noastra e mai puternica decat a unui cuplu in varsta.Deci te rog sa nu iti faci impresii aiurea
Si sincer nu prea am inteles ce ai zis pentru ca banuiesc ca limba asta e romana amesteca cu vreo limba proprie. Daca tu te poti calma la o criza de aia in care aproape intri in coma si-o esti inconstienta cu dragoste, comunicare si intelegere faci totul.e strict problema ta.
Nu cred ca sotia ta a fost urmarita pe strada inainte de nunta pentru ca tu faceai parte din acele lumi.Nu cred ca sotia ta era in pericol din cauza dar totusi a stat cu tine. Nu multe fete fac asta si nu multi baieti renunta la salarii de fotbalist de cateva mii de euro si nici nu renunta la vagabonteala pentru o fata. Unii nu-si lasa nici familia in urma ca sa se mute cu sotia, dapai sa renunte la tot si sa inceapa o noua viata.Nu as fi vrut sa spun asta pentru ca astea in niciun caz nu sunt lucruri de spus dar m-ai provocat.E normal ca aici am spus doar ce ma deranjeaza, doar lucrurile rele pentru ca in cazul in care nu ai citit mai jos sunt mai multe lucruri pentru care am ajuns intr-un punct in care am nevoie de sfaturi.Ai fi vrut si sa spun ce am facut in pat, sa spun si ca ce-i al meu e si al lui si invers, ca nu rezistam unu fara altu mai mult de jumate de ora daca nu vorbim la telefon, ca el a grija de mine mai tare ca de un copil mic, ca m-am maturizat datorita lui si ca am scapat de acele schimburi de baieti ca pe sosete tot datorita lui?
Sunt multe lucruri cu care as putea sa-ti inchid gura dar.Nu cred ca sotia ta, dupa cateva luni de cvand erati impreuna ti-a vorbit deschis despre toate problemele ei, inclusiv cele feminine.Nu cred ca tu ai fost deschis cu ea din primele luni, si nu cred ca ai acceptat`o asa cum e.Sunt sigura ca i-ai spus macar o data"schimba`te, schimba asta la tine", pe cand prietenul meu nu mi-a zis asta niciodata si as avea foarte multe de schimbat, crede-ma.Cu toate ca eu i-am mai zis sa se schimbe, asta in momentele cand era paralel cu viata normala, el mie nu mi-a zis niciodata.
Avem foarte multe planuri impreuna, o parte din ele sunt deja incepute si suntem pe cale sa le si terminam insa certuri exista intre oricine, din anumite motive.Noi nu suntem inca perfect maturi sa ne intelegem perfect unul pe altul si, in cazul in care nu ai citit si ce am raspuns mai jos, asa cum am mai zis, probabil s-a saturat sa mai inteleaga.De 2 ani de zile ma plang non stop la el, cel putin in ultimul an.Nu crezi ca ar trebuie sa-i dau un pic de spatiu la chestia asta? Ajunge mai stresat decat mine.Si cand ma cert cu el nu il intreb pe el cum sa ma impac(nu e vorba ca ne certam pana la despartire, nu s-a intamplat asta niciodata, vorbesc in general). Sunt convins ca nici tu nu faci asa cu sotia ta, te descurci singur, nu? Dar uite ca mai sunt si persoane care mai au si nevoie de ajutorul celorlalti.Un sfat in momentele critice, pentru o persoana care face crize de nervi este aghiasma.
Daca ti-a fost "frica" de o replica pe care as fi putut sa ti-o dau si mi-ai dat ignore, uite ca am putut sa-ti raspund la intrebare. Adica la raspuns.Dovada de iubire: suporti certurile so nu renunti de la prima cearta.Si asta e iubire
Ubex? mai citeste o data intrebarea ta, si spune-mi unde e iubirea aia mare de dincolo de cuvinte? ca eu nu am vazut decat certuri din cauza familiilor care nu va accepta si nu va vor impreuna.la voi nu e nici o comunicare, e doar razboi in toata regula. daca esi sau santeti atat de isteti si de iubitori de ce ai atatea plangeri aici? tu stii ce am patit eu? dormeam pe jos de doua luni cu sotia pana ne-am luat un pat, cu hainele in cutii de ambalaj; nici o incurajare nimic.doar; o luare la misto; mama da ce v-ati gospodarit! avem 22 de ani de casatorie,ne iubim mai mult decat atunci, trei copii mari, apartament cu tot ce trebuie.din munca cinstita.ne-am plans unul altuia si atat.sa-ti spun cate sfaturi am primit sa ne despartim fiindca meritam ceva mai bun? de la toti.mai putin de la parinti si frati. daca treceam prin ce ati trecut voi? nu.noi am intrat in viata pe covorul rosu, si cu alai de primire, cu verighete de argint ca aurul era pe tabel de la primarie si eram in coada listei.te rog sa ma ierti ca ti-am raspuns.imi pare rau.
Chiar nu stiu ce ti-as putea recomanda...ca pastile...dar ca probleme: sa discutati deschis. Si. chiar daca nu vrei sa te desparti de el, si discutati, si puneti lucrurile cap-la-cap si iti dai seama ca s-a schimbat, poate si tu te-ai schimbat, va trebui sa pui capat relatiei ori sa ramai fara ca aceasta sa-ti ofere ceva nou sau frumos, doar din comoditate. WELCOME! 
Ceva nou si frumos exista mereu dar sunt mai multe certuri decat nou si frumos.Am indurat pana acum cu speranta ca atunci cand ne va veni vremea sa fim mereu impreuna si la propriu, nu doar la figurat, certurile vor mai disparea.Sincer, incep sa fac fata din ce in ce mai greu pentru ca ma sperie si faptul ca pot sa fac o criza in care sa pun punct si dupa o sa-mi para rau.De obicei tratez certurile cu calm.El se cearta si eu sunt calma.Intradevar, am si eu momente cand imi ies din linistea asta si ma sperie faptul ca o fac din ce in ce mai des. Deschisa cu el sunt intotdeauna, vorbesc orice prostie cu el, si ce am mancat aseara si daca m-a piscat un tantar, deci nu asta e problema.Comunicarea este destula, poate peste limita.
pay atunci...incearca sa discuti cu el mai mult si ca sa nu se mai simta dat la o parte, spune-i despre problema ta si va intelege... poate vine la tine sa vedeti un film cand ai puseuri si nu trebuie sa aveti niciun contact.
Cred ca am discutat prea mult despre problemele astea incat e plictisit de ele si nu mai intelege.
Atunci nu stiu... parca nu mai exista nicio solutie. adica eu nu sunt in mijlocul problemei si pot doar sa-mi imaginez.
Problema am descoperit`o.Mai am nevoie doar de niste pastile sa o rezolv si el de niste rabdare.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
