Cum ati reactiona daca cineva din familie/partenerul/amicul(a) v-ar marturisi ca e hiv+(seropozitiv)?!
Care e atittudinea voastra fata de persoanele seropozitive?!
Vreau raspunsuri sincere, nu care sa dea bine la imagine. Se stie ca gradul de discriminare a seropozitivilor in Romania e unul ridicat.

Mi-ar parea rau pentru suferinta sa. In ce ma priveste, sentimentele si comportamentul ar ramane la fel. Daca e vorba de partener, as folosi prezervative si mi-as vedea de viata. HIV nu se transmite prin stranut, imbratisari, sarut, asa ca nu vad in ce fel mi-ar afecta relatia cu persoana. As incerca probabil sa fiu mai suportiva, dar nu grijulie incat sa ii creez senzatia ca poarta un stigmat.

Sigur trebuie sa-l sprijin atat fizic dar mai ales psihic; nu-l voi parasi niciodata

Sincer. Nu m-as purta ciudat! stiu prin ce metodele as putea contacta virusul. Deci, no stress.

Sunr de conceptul ca pana ce nu te afli in fata faptului implinit, nu poti comenta sau sustine ceva ce poate ca nu va fi la fel cand te va ''lovi'' (socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele de la targ)!

L-as ajuta cu tot ce pot in masura in care nu-mi expun copiii la niciun risc.

@d33a De ce ti-ar fi frica? Nu crezi ca e mai bine sa te informezi decat sa iei decizii bazate pe ignoranta?

Http://ro.wikipedia.org/wiki/HIV#SIDA.7CRiscul_de_infectare
problema la noi e ca nu suntem informati, daca veti citi articolul din link veti vedea cat de redus e riscul de transmitere precum si caile prin care se poate transmite.
si nu e envoie de o atentie deosbita in jurul unui seropozitiv in fiecare moment. sunt la fel ca noi toti, duc o viata normala. poate cand veti intalni unul veti avea mai multa rabdare sa l cunoasteti mai bine.

Da.nu am trait asa ceva dar daca i s ar intamplaD ne fereste) iubitului meu/persoanei pe care o iubesc nu as sta cu el doar ca ma gandesc cat mai are de trait.as fi sprijinul lui caci il iubesc si am trece cu ajutorul lui D zeu impreuna peste asta.eu am auzit ca se poate vindeca si daca nu, nu mi ar schimba cu nimic aceasta problemele sentimentele fata de el

Atitudinea mea... cat mai multa atentie in preajma lui dar nu exagerat sa il fac sa se simta incomod si m-as purta cu el exact la fel ca si inainte... faptul ca e seropozitiv nu schimba nimic doar ca o sa am mult mai multa grija in preajma lui... dar nu sa il evit... din contra... sa fiu cat mai mult timp alaturi de el.

Sa fiu sincera... mi-ar fi cam frica sa stau in preajma lui asa ca prefer sa creada ca l`am parasit decat sa se simta incomod cu mine, nu asi putea sa nu ma port ciudat cu el...

Consider ca pentru moment vestea m-ar soca ingrozitor...si sincer cred ca pentru moment as avea o stare de repulsie...insa m-as obisnui cu ideea deoarece este cineva drag.Nu as vrea sub nicio forma sa il/o fac sa se simta prost, deci m-as comporta ca si pana la momentul respectiv. L-as sprijini atat moral cat si fizic si as face tot posibilul sa simta ca il/o iubesc.

Trebuie sprijinit si incurajat, iar comportamentul tau in general nu ar trebui sa se schimbe cu nimic.Doar sa ai mai mare atentie sa nu te infectezi

Cred ca cel mai potrivit sa raspund la intrebrea asta sunt eu: am aflat acum 6 saptamani ca am acest virus si pentru ai mei a picat ca o bomba (cand spun ai mei ma refer la parinti deoarece eu am doar 18 ani si inca mai locuiesc cu ei ). In clipa de fata nu mai vorbim despre aceasta tema pentru ca mama ar inepe sa planga, am observat la ei ca incearca sa se poarte normal dar tot se simte o schimbare, inainte daca ii ceream bani nu mi-ar fi dar( cel putin din prima ) dar acum mi-ar da si luna de pe cer nu exista un lucru care sa vreau si sa nu imi dea. Cat despre mine am inceput sa fiu indiferent pentru ca m-am obisnuit cu ideea ca mai devreme sau mai tarziu am sa mor.