Pune o întrebare

Familie & Relaţii

în 28 August 2010 | a întrebat:

1

Vorbind despre timiditate vreau sa va atrag atentia ca in primul rand asta inseamna neadaptare. Inseamna ca vazand ca esti diferit crezi ca niciodata nu vei avea sansa la ce au ceilalti datorita socializarii. Crezi ca s-a gresit cumva ca te-ai nascut si nu e nicio solutie. Aici intervine o nevoie de prieteni adevarati, de oameni cumsecade, intelegatori. Timidul are nevoie in primul rand sa vada ca este inteles si ca interlocutorului ii pasa de situatia lui. Actiunile tale trebuie sa fie gandite, nicidecum hazardate in preajma lui. Ti s-a intamplat probabil ca tu fiind timid sa ii surprinzi pe ceilalti uneori si sa fii foarte increzator si puternic. Insa observi ca e ceva de moment si apoi ramai acelasi neajutorat. Asta se datoreaza lipsei unui sprijin real. Un timid nu trebuie sa auda : Nu mai fi asa! E gresit! Ce trebuie sa auda el este : Nu esti singurul asa. Stai linistit. O sa fie bine. Eu o sa fiu langa tine si o sa te incurajez. Si exemplul personal va fi mereu cel mai bun. Degeaba vine un om rece, calculat sa iti spuna ca va fi bine cand il vezi ca e distant si ca nu ii pasa si ca te considera o eroare a naturii. Un timid are nevoie de persoane calme, rabdatoare, intelegatoare. Cineva care sa vada in tine ceva frumos, un potential. Inainte de toate eu intr-un timid vad potential. De ce? Pentru ca facand pasi mici si siguri e foarte probabil sa greseasca mai putin si totodata sa inteleaga mai bine din greseli, timizii fiind mari ganditori. Un timid care isi poate urma visul e un timid care isi va realiza visul. Doar ca inainte ca un timid sa incepa ceva ( un proiect, o relatie, o actiune ) el are nevoie sa stie ca merita. Are nevoie de motivatie. Dar daca o are si este indrumat corect timidul va fi considerat pe langa a fi timid si un bun profesionist.

Sincer, imi pare foarte rau ca nu pot scrie la nesfarsit despre asta. Consider ca e putin ce am scris aici. Dar va rog pe voi, cei care sunteti ceva mai indrazneti sa incercati sa acceptati timizii pe langa voi, sa ii intelegeti si sa ii incurajati. Si in primul rand va rog pe voi, timizii, sa va informati si sa va intelegeti situatia cat mai bine. Doar asa puteti avansa. Aveti nevoie de sprijinul celor din jur. Dar sprijinul acesta este un substitut pentru sprijinul vostru. Informati- va si aveti multe de castigat. Nimic de pierdut. Desi uneori veti gasi pareri nu foarte incurajatoare cu siguranta volumul mare de informatii cuprinde mai degraba informatii din care va intelegeti conditia si invatati s-o depasiti.

Sunt nevoit insa, nu se poate altfel, sa revin la nevoia de oameni din jur. In fond asta este timiditatea. Neadaptarea fata de nevoile celor din jur. Nevoile pe care le au ei fata de restul persoanelor. Lucruri pe care ti le cer tie fara sa realizeze ca uneori nu e asa de usor.

Avem tendinta de a face afirmatia urmatoare : Oamenii timizi nu sunt deschisi. Si credem ca am spus cel mai mare adevar. Nu. Afirmatia este partial corecta. O afirmatie corecta este aceasta : Oamenii timizi nu sunt deschisi daca nu le arati ca iti pasa cu adevarat. Aceste persoane traiesc nevoia de a simti ca ei sunt o prioritate pentru tine, ca iti pasa si vrei sa le fie bine. Au nevoie de impresia ca iti pasa de ei mai mult decat tine. Si ca sa nu fim superficiali mai corect decat impresii au nevoie de certitudini. Nu trebuie sa ii tratezi cu jumatati de masura. Ei trebuie sa vada : ori esti alaturi de ei, ori nu iti pasa. Au nevoie de oameni pe care se pot baza. Inainte de toate nu poti ajuta un timid daca nu ii castigi increderea. El cu siguranta si-ar dori sa ii castige increderea cat mai multe persoane. Are nevoie de prieteni. Avem tendinta sa vedem timizii ca simple persoane fricoase, neinteresante. Nu e deloc asa. In spatele acestei perceptii total eronate se afla, de cele mai multe ori, o profunzime in gandire care suprinde. Trebuie doar sa il faci pe timid sa accepte cine este. Un timid trebuie in primul rand sa faca asta. Nu trebuie sa isi doreasca sa fie unul din multime pentru a se integra. Trebuie sa fie un om deosebit pentru ca individual, fiecare om din multime sa il aprecieze pentru cine este si cum gandeste.

Imi cer mii de scuze ca intrebarea e asa lunga ( desi daca era dupa mine scriam romane intregi si o viata de om nu imi era de ajuns ). Acum va intreb pe voi : Cum vedeti timiditatea? Sunteti timizi? Aveti prieteni timizi? Cum va comportati in preajma unui timid?

Va rog spuneti-mi parerile voastre. Vreau sa stiu ce este timiditatea pentru voi si cum percepti voi persoanele timide.

Si va rog, bineinteles, daca doriti, sa imi notati intrebarea cu 10 pentru ca, spun eu, multi au nevoie sa citeasca ce e aici. Nu neaparat umila mea parere, cateva vorbe goale, dar mai ales acele articole si carti foarte utile.

102 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

în 28 August 2010 | anonim_4396 a răspuns:

M-am plictisit citindu-ti expunerea. Fii mai succint, altfel pierzi auditoriul, foarte putini sint dispusi sa citeasca o postare atit de lunga. In rest, frumos gestul tau, sa incerci sa-i ajuti pe cei timizi.

Răspunde

Ordonare:

101 răspunsuri:

în 30 August 2010 | a răspuns:

Mama cataaa intrebarea! I don't want to see Da pai sincer ai zis bine, intrebarea asta merita citita. dar eu sincer nu ma consider deloc o fire timida nu am probleme.deci consider ca sunt asa la locul meu si`mi mai trebuie totusi putin tupeu big grin Da, e util pentru cei cu astfel de probleme de caracter happy @ BRO ce raspuns scurt si la obiect ne-ai dat laughing

Răspunde Raportează Evaluează

în 30 August 2010 | a răspuns:

Si eu am fost toata viata o persoana timida, si pot spune ca inca mai sunt de multe ori, chiar daca munca cu pacientii m-a ajutat sa ma mai deschid spre comunicare. Am pierdut mult si la scoala din cauza timiditatii, pentru ca nici daca stiam raspunsul nu aveam curaj sa ma ridic sa raspund...Totusi nu cred ca a fi timid e un lucru atat de rau, pentru ca desi la un moment dat esti nedreptatit din cauza asta, pana la urma tot se face dreptate, si nu trebuie neaparat sa ne facem noi singuri dreptate.
Iar uneori timiditatea te poate ajuta sa nu intri intr-un anturaj nefavorabil, si te poate apropia tocmai de oamenii care merita sa-ti fie prieteni cu adevarat.

Răspunde Raportează Evaluează

Răspuns utilizator avertizat

în 30 August 2010 | a răspuns:

Oare Brigaela si ceilalti natafleti vor primi si ei ceva din fructele muncii lor?
Pana la urma datorita lor a ajus site-ul sa fie evaluat la 2 mil de coco.
Cand eu va spuneam ca prostia si tampenia (cele doua elemente care aduc trafic) sunt mentinute si intretinute aici pe site DOAR in scopuri comerciale ... nu ma credeati.
Li se rupe tuturor de voi astia "expertii lui peste". Sunteti buni doar pentru produs bistari pentru umflatul de Tenita. Hi Hi Hi ...
Nu va simtiti folositi? :D
http://www.dailybusiness.ro/......itor-47538

Răspunde Raportează Evaluează

în 30 August 2010 | a răspuns:

Cam lunga prezentarea, dar cu siguranta este o initiativa laudabila.
Am cateodata unele retineri care probabil intra in categoria timiditate, dar de alte persoane nu sunt considerat o persoana timida. Nu sunt genul de om care profita de tacerea sau prostia omului, insa nu sunt nici prea intelegator, unele persoane timide sunt foarte dificile. Glumesc, dar cu limite, nu imi bat joc de om. Am avut un coleg de servici foarte timid, insa accest coleg avea mai multa materie in cap decat toti cei ce faceau glume pe seama lui la un loc.
Eu cred ca, insuficientele fizice, materiale si intelectuale ii creeaza omului complexe, dar sunt convins ca in majoritatea cazurilor(sa nu zic in toate...) aceste complexe nu sunt realiste. Daca persoanele care isi fac complexe erau intelese si/sau incurajate la timpul potrivit, nu apareau aceste complexe. Persoanele care isi fac complexe de insuficiente fizice, isi fac complexe degeaba, ei nu sunt cu probleme reale, probleme au persoanele care scot in evidenta aceste insuficiente, care in orice caz sunt relative si aparute in urma unui standard defect. Complexe din cauza bunurilor marteriale nu ar trebui sa-si faca nimeni, deloc, deoarece lucrurile nu sunt calitati. Complexele ii creeaza omului retineri, ii provoaca teama unui insucces. Persoanele timide pun prea mult pret pe ce o sa zica lumea, ce o sa creada lumea despre ele daca se implica intr-o anumita actiune, sa danseze sau sa-si spuna parerea. Nu conteaza cum dansezi daca nu faci parte dintr-un concurs, conteaza ca dansezi si ca te simti bine, iar referitor la pareri, parerile sunt impartite, si persoanele care nu sunt timide pot gresi, si ei spun aberatii. De obicei, persoanele care sunt timide sunt afectate de persoanele nerusinate cu tupeu absurd, insa aceste persoane care au un tupeu deplasat, sunt stupide si jalnice in ochii foarte multor persoane, ei sunt cu probleme si nu persoanele timide.
Da, timiditatea se poate trata cu putin tupeu, mai multa incredere in propria persoana si gandind realistic, dar trecutul cu amintiri neplacute trebuie inlaturat. Persoana timida trebuie sa se concentreze doar asupra calitatilor sale si sa ignore defectele, si bineinteles sa evite persoanele care scot doar defectele in evidenta.

Răspunde Raportează Evaluează

în 30 August 2010 | a răspuns:

Am avut rabdarea sa citesc tot ce era aici, si am facut-o cu cea mai mare placere.
m-ai facut sa imi amintesc de momentele in care eram si eu timida si ma simteam la fel ca acesti oameni. data la o parte, inutila.ma simteam ca un om invizibil si pur si simplu nu am avut curajul sa spun ceva cuiva, sa incep eu o conversatie sau sa ma apropii de cineva.imi amintesc ca in momentul in care cineva vorbea cu mine mai intai roseam si multi radeau de mine.am inceput sa ma simt foarte prost din cauza asta si incet-incet mi-am pierdut increderea in mine.am pierdut multe asa.am pierdut multi prieteni, posibili prieteni, posibili iubiti.
partea buna in toata povestea asta era ca faptul ca, eram timida avea si parti bune.eram mai calma, mai calculata, cum ziceai si tu.nu faceam nimic inainte sa gandesc ce am sa fac si cum am sa fac.
in momentul in care mi-am pierdut increderea in sine am devenit si mai retrasa decat eram pana in acel moment. a urmat o depresie din cauza asta, sau si din cauza asta. mi-am revenit dupa mult timp. pur si simplu la un moment dat s-a intamplat ceva care m-a facut sa ma trezesc si sa imi dau seama ca nu e bine asa cum sunt si daca vreau pot sa fiu si altfel. mi-am dat seama ca totul sta in mine si daca vreau cu adevarat sa nu mai fiu asa o sa reusesc.incetul cu incetul mi-am reveit din depresie si am deveit cu totul alt om.
nu am scapat de timiditate in totalitate, nici nu vroiam asta, dar am devenit mai deschisa, mai comunicativa, mi-am propus sa am mai mult tupeu si sa am curajul sa spun ce ma deranjeaza cand e cazul, sa imi spun parerea cand e cazul, sa ma apropii de cineva daca observ ca e timid si nu face el primul pas. dupa un timp, cu putin exercitiu nici nu am mai rosit cand cineva ma saluta.cu timpul mi-am recapapat si increderea in mine si mi-am dat seama ca e mai bine sa fiu asa, decat sa fi ramas cum eram inainte.
am intalnit multe persoane timide care mereu imi cer sfatul in legatura cu asta, mai ales daca le povestesc ca si eu am fost candva asa.si raspunsul e mereu acelasi: trebuie sa aiba in primul rand ei incredere in fortele proprii, sa se accepte in primul rand ei pe ei insisi asa cum sunt.sa inteleaga ca nu vor fi iubiti niciodata de toti.de ce le spun asta? pentru ca in majoritatea cazurilor unui timid ii este frica sa faca ceva sau sa zica ceva din cauza celor din jur.asta poate fi si din cauza unei experiete neplacute din trecut, poate a ramas asa de cand era mai mic.asa cum ai zis si tu, in general, noi, socitetatea, suntem de vina ca ei sunt asa cum sunt.singurul lucru pe care eu l-am invatat e atunci a fost sa spun mereu: asta sunt! ma accepti bine, daca nu iar e bine!"si a functionat.totul e sa vrei.
si acum sa trecem de la mine la ceilalti si sa iti raspund si la intrebare: ereu am stiut sa ma apropii de persoanele timide, mereu am stiut sa le ascult si pe ele, mereu am stiu sa le fac sa se simta bine in compania mea.asta pentru ca si eu am fost asa si stiu cum e.incerc sa le explic si ii invat aceleasi lucruri ca si tine.si restul oamenior...incer ca e expic ca, persoanee timide nu trebuiesc date a o partea doar pentru simpu fapt ca sunt mai retrase, ca nu trebuiesc batjocuriti si criticati pentru ca sunt asa.toti avem defecte si mereu vom avea si unii dintre noi mereu vom fi dati la o parte din cauza unui defect de unii oameni.si incerc sa le explic acelor oameni ca nu se merita sa faca asta.
timizii sunt niste persoane speciale, care au nevoie de mult mai multa atentie decat ceilalti.am invatat asta si incerc sa ma complort cu ei si in preajma lor a atare.

Răspunde Raportează Evaluează

în 30 August 2010 | a răspuns:

Cam mult ne-ai dat de citit. E greu, atunci cind nu vrei sa fii superficial si sa iei in seama tot ce se spune intr-o intrebare.
Am fost in ambele tabere, si a celor timizi, pina la 22 de ani, si a celor indrazneti, poate prea indrazneti uneori, dupa 22 de ani. Dupa toate cite ai zis tu aici, nu stiu daca ar mai fi ceva de adaugat, asa ca, daca am sa ma repet, sper sa gasesc ingaduinta, caci vorbesc din propria experienta.
Eu eram timid pentru ca nu ma puteam adapta la lumea din jur. Pt ca eram f inalt si f slab, multi isi bateau joc de mine, si ma durea asta. Eram deschis doar cu persoanele apropiate, cu cei ce imi erau prieteni, altfel, cu greu realizam legaturi noi. Din cauza timiditatii nu am avut prietena pina la 20 de ani. Imi era greu sa ii spun fetei de care imi placea ca tin la ea. Si adesea nu ma consideram a fi la "inaltimea" ei, ma vedeam mai prejos, si de aceea nici nu incercam nimic. Stiu ca pe atunci am irosit multe ocazii in viata, ocazii de care ma puteam bucura, si numai din cauza timiditatii. Insa daca as fi avut alaturi o persoana care sa stie sa dea valoare fiintei mele, lucrurile s-ar fi schimbat. Ceea ce s-a si intimplat la 20 de ani. Insa au trebuit sa treaca 2 ani pina sa scap de timiditate. Doi ani in care am inteles ca trebuie sa lupt cu ea, ca trebuie sa lupt ca sa imi formez personalitatea, daca vreau sa ma pot bucura de aceasta viata. Si am reusit! Acum uneori sunt prea indraznet, dar e mai bine asa. Viata iti ofera multe posibilitati pe care trebuie sa indraznesti sa le iei, altfel ai de pierdut.
Cum ma port fata de cineva care e timid? Imediat imi aduc aminte cum am fost eu. De aceea, pot sa inteleg, si de aceea devin sensibil cu acele persoane. Le acord mai multa atentie. Ii sustin, incerc sa ii ajut sa treaca peste timiditatea lor. Asta si daca se lasa ajutate.

Răspunde Raportează Evaluează

în 30 August 2010 | a răspuns:

Io stiu un singur leac pntru timiditate cu care sigur ii trece la orcine oricat de timd ar fi...bei bere su orice alcool si nu mai ai nici o treba cu timiditatea, cel putin cat esti putin ametit, ii ca un fel de drog, adica vindeca pe timp scurt si nute scapa de timiditatecum nici drogu nu te scapa de probleme da te ajuta sa treci rapid peste.Asta stiu eu sigur si pe propreie experienta

Răspunde Raportează Evaluează

în 31 August 2010 | a răspuns:

Buna happy in primul rand vreau sa spun ca apreciez postarea ta, faptul ca vrei sa ii ajuti pe cei care au problema asta.
Sincera sa fiu, ma regasesc in ce ai scris tu, ma numar printre acele persoane, am momente in care reactionez nu tocmai ca o persoana timida atunci cand consider ca mi se face o nedreptate, dar dupa asta redevin aceeasi timida. no talking
Incerc sa ma ''tratez'', desi nu am incredere ca voi reusi sa scap definitiv, sau cel putin partial de ea, din vreme ce, cei din jur imi spun doar sa nu mai fiu asa, ca o sa am doar de pierdut din cauza asta, sau ma intreaba de ce sunt asa, niciodata nu am stiut sa raspund la intrebarea asta. o vad chiar putin ''deplasata'', nu mai vreau sa mi se puna intrebarea asta si tocmai d asta incerc sa fiu...eu,in orice situatie si imi impun sa am curajul sa iau atitudine atunci cand am ceva de spus, sau de demonstrat.
Sper sa reusesc sa ''ma trezesc'' la momentul potrivit, si sa vad ce se intampla de fapt in jurul meu si sa ma autoconving ca nu pot continua asa straight face
Pana atunci, bafta si tie si tuturor celor care lupta impotriva timiditatii!

Răspunde Raportează Evaluează

în 31 August 2010 | a răspuns:

Eu sunt supertimida, si am inceput sa o iau ca pe un defect pentru ca ma inrosesc, imi pierd cuvintele si ma balbai happy . Totusi intrebarea ramane : vreau sa ma schimb? happy

Răspunde Raportează Evaluează

în 31 August 2010 | anonim_4396 a răspuns:

Buna!
Si eu sunt timida, atat de timida incat de multe ori mi se intampla la scoala sa raman singura in banca si sa le privesc pe colegele mele populare si indraznete cum vorbesc intre ele, rad si eu sa stau si sa ma uit la ele gandindu-ma: "de ce nu pot fi si eu ca ele?" sau "de ce mi se intampla mie asta, sa fiu singura?" DE CE? Pentru ca la inceputul liceului am incercat sa fiu eu insumi, sa fiu cat mai vorbareata ca sa nu isi de-a lumea seama ca de fapt sunt timida, dar nu mi-a prea reusit, asa ca atunci cand colegii au inceput sa imi spuna ca sunt timida si tacuta, eu m-am inchis in mine, devenind cu totul retrasa si timida.

Multe felicitari, bacemi pentru aceasta intrebare si pentru rabdarea pe care ai avut-o si sunt sigura ca i-ai ajutat pe multi asa cum m-ai ajutat si pe mine pentru ca simt ca am mai multa incredere in mine. Si sincer am ajuns la concluzia ca nu are nici un rost sa fi timid. Adica de ce sa fi timid, sa te simti inferior fata de ceilalti pentru ca la urma urmei toti suntem oameni, cu calitati si defecte, chiar si cei smecheri care par perfecti si din cauza carora noi timizii avem de suferit pentru ca unii dintre ei isi bat joc de noi, considerandu-ne neinteresanti, ceea ce este complet gresit. Poate suntem noi tacuti si retrasi, dar asta pentru ca ne este teama sa fim noi insine de fata cu ceilalti. De ce oare, nici eu nu stiu…Oricum, peste putin timp o sa inceapa scoala si o sa incerc, asa cum spunea JustMe, sa fiu si eu sociabila cu colegii, si sa las la o parte gandurile de genul:"vai, oare ce o sa spuna x si y de mine?" sau „oare o sa rada x si y de mine?". Ptr ca este o prostie si la urma urmei nu am nimic de pierdut daca incerc sa ma schimb. Si daca o sa rada ce? Asta sunt eu si cine ma place bine, cine nu, sa fie sanatos! laughing

In vara asta m-am imprietenit cu o fata care m-a facut sa vad ca am si calitati, nu doar defecte cum credeam eu pana atunci. La inceput eram foarte rusinoasa cu ea, dar ea m-a facut sa capat incredere in mine si asta doar pentru ca mi-a spus lucruri bune si ca are o parere buna despre mine. In schimb, daca imi spune cineva:"fi mai vorbareata, fi mai vesela, mai zi ceva" sau chestii de genu asta, nu reuseste decat sa ma faca sa ma inchid si mai mult in mine. Nu stiu daca si altii patesc la fel, dar mie asa mi se intampla. Asadar, cred ca este foarte important ca persoanele timide sa vada ca sunt placute si admirate de ceilalti.

Mult succes celor timizi in incercarea de a se schimba!(cum de altfel si eu incerc happy .)

Răspunde Raportează Evaluează

în 2 Septembrie 2010 | a răspuns:

Bună! happy
Pentru asta s-au inventat psihologii.Pentru ai ajuta pe cei cu astfel de probleme.Asta nu înseamnă că dacă eu sunt o tipă mai extrovertită şi sociabilă îmi bat joc de astfel de persoane. happy
Bye! kiss

Răspunde Raportează Evaluează

în 3 Septembrie 2010 | a răspuns:

Bravo
mai este nevoie si de oameni ca tine care sa-si arate punctul de vedere mai multe nu pot spune

Răspunde Raportează Evaluează

în 3 Septembrie 2010 | anonim_4396 a răspuns:

Da sunt total de acord

Răspunde Raportează Evaluează

Răspuns utilizator avertizat

în 3 Septembrie 2010 | a răspuns:

Mama :-o. E mai lunga ca bratul meu laughing

Răspunde Raportează Evaluează

în 3 Septembrie 2010 | a răspuns:

Eu sunt emotiva, dar nu-s deloc cum ai descris u mai sus sa stii. nu toti suntem la fel.

Răspunde Raportează Evaluează

în 3 Septembrie 2010 | a răspuns:

Bacemi, ai mare dreptate!
Si eu sunt timida, dar nu exagerat.
Pff... Timiditatea e aiurea crede-ma! mie imi pare rau ca sunt timida, si incerc sa fiu din ce in ce mai bagacioasa hee hee
Eu incerc sa vorbesc cu unii colegi din clasa, care sunt mai timizi, sa-i scot afara, sa ne jucam! Si vreau sa reusesc! Sa-i fac sa rada!
Inca odata frumos gestul tau!
Felicitari happy

Răspunde Raportează Evaluează

în 4 Septembrie 2010 | a răspuns:

Frate, creca miar lua 6 ore sa citesc ce ai scris tu, plus cu linkurile, cred ca ajung sa citesc 2 saptamani, fara sa mai dorm laughing
Oricum, sa zicem ca iti respect efortul depus pentru atata scris

Răspunde Raportează Evaluează

în 4 Septembrie 2010 | a răspuns:

Mama cate linkuri GJ!

Răspunde Raportează Evaluează

în 5 Septembrie 2010 | a răspuns:

Mi s-au uscat ochii citind tot ce ai scris!
oricum tot ce ai scris este sdevarat eu sa spun drept sunt intre!
ceea ce cred ca e destul de bine
nu cred ca e foarte bine sa fii prea indraznet!
dar totusi fiecare cu parerea lui!

Răspunde Raportează Evaluează

în 6 Septembrie 2010 | a răspuns:

Salut! Adevărat ce "grăieşti" tu aici. Şi eu am făcut parte din categoria persoanelor timide, însă uşor în timp, mi-a scos Dumnezeu în cale oameni care m-au ajutat mult în tratarea acestei afecţiuni, dacă îmi permiteţi să o numesc aşa. Mai am unele momente, când anumite persoane sunt foarte impunătoare (ca să le spun aşa), şi incearcă să facă anumite treburi foarte rapid, luându-te practic pe nepregătite, iar eu fiind un individ căruia îi cam lipseşte spontaneitatea, şi de asemenea fiind mai încet (deoarece îmi place să fac lucrurile uşor, bine şi sigur), mă pierd cu firea şi nu pot rezolva cum trebuie situaţia respectivă. Şi aici sunt de părere că este necesar să ai credinţă, răbdare, putere, tărie şi alte sentimente de acest gen care să te determine să treci peste. Timiditatea se poate "vindeca" în timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece El este infinit, şi pretutindenea cu noi. Nu o consider un lucru rău, ba din contră, îi mulţumesc Domnului pentru aceasta, deoarece deşi am avut destul de mult de suferit la început, am învăţat că prin suferinţă te poţi vindeca, te poţi curăţa, te poţi îndrepta, poţi acumula experienţă, poţi învăţa. În general în preajma oamenilor, şi nu numai, încerc să am un compotament cât mai natural, deschis, receptiv, să fiu relaxat pentru a comunica cât mai liber, şi implicit cât mai bine. Felicitări pentru subiect, şi Doamne ajută să fie folositor cât mai multor oameni. Cu bine.

Răspunde Raportează Evaluează

Expert TPU

în 7 Septembrie 2010 | a răspuns:

Daca tot mi-ai cerut parerea... uite ca apare.cu o oarecare intarziere deoarece intru rar pe site.
Timiditatea? Unii o au in fire.Da...sunt de acord ca unii care sunt extrem de timizi sa isi invinga timiditatea, pentru ca in unele situatii au de pierdut; in schimb...nu mai sunt naturali. Mie imi plac oamenii timizi.Imi intra mai repede la suflet si imi sunt extrem de dragi tocmai pentru timiditatea pe care o au. Oamenii timizi in general au bun simt.
Ce farmec are sa devi un nesimit pentru a-ti ascunde timiditatea? Asa fac majoritatea.Incep sa aiba gura mare pentru a masca timiditatea.

Fiecare trasatura a omului are farmecul ei. Nu e prea bine sa intervii...pentru ca risti sa strici pe de alta parte.Cum ar fi daca in lumea asta toti am fi la fel? Ar fi aiurea.nu crezi? Lumea are nevoie si de oameni timizi tongue

Răspunde Raportează Evaluează

în 11 Septembrie 2010 | a răspuns:

F multe ai scris aici.Eu ma opresc la aceea de a fii timid-a.Si eu am fost timida pentru ca am primit buna crestere cei sapte ani de acasa. Dar la un moment dat am primit peste bot pentru timiditatea mea care izvora nu numai din cei sapte ani de acasa ci pentru ca eram propriul meu autocritic forte si nu ma vedeam deloc atit de buna ca altii. Ce a pus capat timiditatii mele? Caci o data la un chef de 8 martie o colega m-a speriat:daca tot o sa taci asa la masa nu te vei marita in veci! M-am speriat si am intrebat despre ce sa vorbesc? Despre orice numai nu tacea.Si am inceput sa vorbesc si cu mirare am observat ca sunt ascultata. Dar, si aici intervine un mic dar happy sotului i-ar placea f mult sa fiu mai tacuta.Si asta se poate rezolva. Vorbesc pe internet cu cei care sunt dispusi sa ma asculte.

Răspunde Raportează Evaluează

în 28 Septembrie 2010 | a răspuns:

Super site-urile tongue

si eu is fff timida sad mi-ar placea sa scap de asta vreodata.

Răspunde Raportează Evaluează

în 28 Noiembrie 2010 | a răspuns:

"Persoanele timide isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persoane si a slabiciunilor lor ramanandu-le foarte putin timp pentru a da atentie lucrurilor ce se intampla in jurul lor."

Asta nu inseamna ca esti egocentric? Unele persoane se conformeaza atat de bine cu statutul de "neadaptat al societatii" incat nici macar nu mai cauta sa socializeze, sa se integreze. Criticati tupeistii, insa spuneti ca timidul trebuie sa isi depaseasca propria conditie. People, lumea nu se imparte in timizi si tupeisti. Ezista milioane de persoane care desi neintelese, poate tot un fel de "neadaptati" lupta mereu sa isi transforme slabiciunile intr-un atuu.
Mi-e frica sa vorbesc in public. Desi intre prieteni vorbesc fara niciun fel de probleme, cand sunt in fata unei multimi de necunoscuti ma blochez. Incep sa transpir, ma inrosesc pana in varful urechilor, iar vocea imi urca cu vreo 2 octave. Vorbesc repede si cu vocea tremuranda. Si totusi, am ales sa fiu studenta la Facultatea de Drept. A fost visul meu si este lucrul la care ma pricep. Ma pricep la a-mi sustine punctul de vedere, ma pricep la a mi-l argumenta, dar nu ma pricep la a mi-l expune in fata multor oameni. Ce sa fac?! Sa ma retrag in carapacea mea si sa imi ignor visul? No way! De ce? Pentru ca visele au nevoie de munca pentru a fi indeplinite. Ele nu zboara daca nu le dai aripi.
Daca vrei sa motivezi timiditatea, nu o vei vindeca niciodata. daca ne spui "acceptati-i pe timizi!", le faci un rau. Nu vrem, nu trebuie sa ii acceptam! Le facem rau! Putem doar sa ii sustinem. Sa ii punem in fata! Sa fim langa ei cand se balbaie, Sa le zambim cand gresesc si sa le dam curai sa continue!

Pana data viitoare iti urez... la intrebari mai scurte! laughing

Răspunde Raportează Evaluează

în 28 Noiembrie 2010 | a răspuns:

Erata: exista, curaj hee hee

Răspunde Raportează Evaluează

în 28 Noiembrie 2010 | a răspuns:

P. S. De-abia acum am ajuns la final (desi, recunosc, am citit pe sarite laughing )
Am o prietena timida. M-am imprietenit cu ea prin intermediul prietenei mele cele mai bune, cu care a fost colega de clasa in liceu. Nu stiu daca as cataloga-o drept timida, pana la urma cu mine se cmporta normal. Insa nu suporta sa stea in prima banca, nu ii place cand se uita cineva la ea, sau sa o intrebe profesorul ceva la cursuri la facultate. Cu toate astea, ea nu suporta pe nimeni, baietii sunt prea galagiosi iar fetele prea pitipoance. Daca ii spui parerea ta sincera in legatura cu un anumit comportament se supara si nu mai vorbeste cu tine vreo cateva zile(eu sunt foarte sincera). Nu vrea sa se schimbe.
Prietena mea cea mai buna ma critica, spunandu-mi: "Tu nu poti sa intelegi ca exista si oameni diferiti de tine!"
Ba pot! Inteleg comportamentul ei, dar nu inteleg: de ce nu vrea sa se schimbe?!

Răspunde Raportează Evaluează

în 1 Decembrie 2010 | a răspuns:

C'est la vie

Răspunde Raportează Evaluează

în 10 Decembrie 2010 | a răspuns:

Foarte frumos ca incerci sa ii ajuti pe cei timizi... expunerea ta a fost lunga, dar, in acelasi timp, folositoare.
bravo!

Răspunde Raportează Evaluează

în 5 Ianuarie 2011 | a răspuns:

Mult indragitule timid, o fosta si actuala timida iti spune un minunat "secret":mi-am gasit identitatea, asta nu m-a facut mai tupeista, nici nu vreau asta. Dar m-a ajutat sa inteleg cine sunt si de atunci tot ce conteaza e parerea Tatalui meu si crede-ma: MA IUBESTE exact asa cum sunt, doar E m-a creat! Am mare pret in ochii Lui, deci ce conteaza ce spun oamenii?! N-am devenit robot lipsit de emotii, dar am ajuns sa-mi cunosc valoarea, cu sau fara aprobarea oamenilor. Oare degeaba a venit Domnul Isus pe pamant, S-a jertfit pentru mine(noi), are mereu, nu doar urechea, ci si inima deschisa pentru mine, ca mie sa-mi pese mai mult parerea oamenilor si sa ma adaptez lor, cand ei vin si se duc fiecare cu interesele proprii, cu poverile proprii si cu o gramada de slabiciuni si vicii? Sper sa intelegi mai mult decat pot eu sa-ti transmit si sa nu te lasi "micsorat" de prejudecati... Esti de mare pret, cu adevarat, nu-s vorbe goale, nici filosofii amagitoare!

Răspunde Raportează Evaluează

în 7 Martie 2011 | a răspuns:

Buna pot spune direct "DA sunt timid" de cand eram mic eram timid si nu prea am primit ajutor sa sar peste acest defect. Timiditatea mea se manifesta mai mult fata in fata cu cineva, cand vorbesc pe mess (sau oriunde dar in scris) nu am nici o abtinere din punct de vedere emotiv, adica sa-mi exprim parerile/frustrarile/sentimentele. Nu pot spune ca timiditatea se bazeaza pe educatia de acasa de mic deoarece am crescut impreuna cu fratele meu(diferenta de 1 an si 6 luni) cu acelasi tratament de la parinti si el nu a avut niciodata vreo problema cu timiditatea, ar putea fi genetic deoarece si tatal meu e un pic timid. Oricum cel mai bun tratament pentru timizi, dupa parerea mea, este prietenia, pentru a scapa de timiditate cel mai simplu e sa ai mereu cu tine un prieten care sa te sustina, el facandu-ti legatura cu cei din jur, tu obisnuindu-te si astfel sa poti comunica deschis mereu cu cei din jur.
PS: Recomand aceasta expunere nu numai timizilor dar si celorlalti care vor sa-i ajute pe timizi