Hey. pot sa spun ca ma numar printre acei oamnei timizi.din pacate nu pot sa trec peste deoarece aceasta stare ma "controleaza" ceea ce nu este prea bine. deoarece in unele situati as fi vrut sa fiu altfel dar nu am putut, am avut foarte putine monente de incredere dar nu au durat foarte mult. si in ceea ce priveste sprijinul prietenilor ...am intalnit persoane care avea/au foaret multa incredere in ele, au foarte multa ambitie, tupeu etc..eu fiind prin preajma or nu m-am simtit in largul meu si nu mi se parea corect ca eu nu pot sa fiu asa.dar pana la uram am ajuns la concluzia ca pot fi o persoana de treaba(dar nu am scapat de timiditate).cu toate astea ar trebyuii sa ma simt norocoasa ca nu am altceva mai rau( ca de exemplu: o boala gava, sau mai rau sa nu am parinti sau un acoperis deasupra capului) asta este un lucru care ma ajuta din cand in cand sa trec peste. oricum frumos articolul. pacat ca nu l-am gasit mai repede si ai facut un gest foarte frumos pe noi timizii
Buna Expert Baceni,
Frumos redactat mesajul, insa as avea ceva de comentat. De cele mai multe orice acesti oameni care care se sufera de timiditate nu o pot invinge asa pur si simplu citind niste articole. Acolo este vorba de niste traiti mai vechi, de neincredere in sine, in capacitatile intelectuale, de teama ca se fac de ras, de traume emotionale; si toate acestea pot fi cu adevart anulate prin psihoterapie. Alaturi de link-urile tale as adauga www.topexperti.ro - prima platforma de comunicare dn ". ro" care ofera consiliere psihologica online. Prin terapie online, psihologul lucreaza cu pacientii (si timizi) ii invata sa se respecte pe sine, sa isi schimbe parera despre ei, sa priveasca intr-un mod nou si mai bun viata si cum se raporteaza la viata. Asa ca recomand cu caldura si incredere pacientilor cu probleme psihologice sa intre in terapie au numai de castigat pentru tot restul vietii. Nu numai ca isi rezolva o problema, ci se pregatesc pentru o viata mai buna. Mult succes si nu lasati probleme psihologice sa va amarasca viata.
Intra-adevar sunt propriul nostru psiholog, insa trebuie sa stim sa ne ajutam, trebuie sa ne cunoastem bine pe noi si pe ale noastre doleante. De multe ori ne zapacim noi insine si nu mai stim ce si cum. Suntem prada propriei vieti si experiente. Adevar graiesti, prietenii ne pot fi de mare ajutor, dar unii nu stiu cum sa ni-l ofere, nu isi dau seama ca ne confruntam cu o problema, sunt prea ingandurati de propria viata. Te salut si eu si iti doresc un sfarsit de saptamana placut
Wow! Ce discurs frumos! dupa parerea mea ai lua nota 10! Se pare ca nu toata planeta este plina de smecheri care adesea se iau de totii! Sa stii ca mai impresionat! ce am vazut! Nu sunt multi oameni care fac astfel de gesturi! ai un viitor stralucit!
S-o crezi tu, am citit de la A la Z ce a zis și DA, sunt un timic, asta e...
Poate ca nu mai are rost raspunsul meu la o intrebare care a fost pusa in 2010 dar subiectul mi se potriveste de minune si vreau sa iti spun doar atat: imi place foarte mult cum scrii si iti admir curajul de a spune ce gandesti.
Am citit aproape tot ce ai scris si ma regasesc foarte bine.Da, sunt si eu dintre persoanele timide si cred ca una dintre cauze este ca niciodata nu am avut prietenul acela adevarat caruia sa ii zici orice si sa faci orice prostie, acea persoana care sa iti semene.Inainte faceam mare caz din cauza timiditatii, ma condamnam si voiam sa ma schimb, sa fiu si eu ca persoanele indraznete care pot sa faca orice prostie si tot pare interesant.Dar a trecut timpul si m-am maturizat si mi-am dat seama ca nu merita sa ma schimb doar pentru o lume care oricum te barfeste, care oricum te judeca.SI cand esti timid oamenii te judeca si te vorbesc ca esti "prost", si cand esti indraznet si vorbesti cu ei folosesc vorbele tale ca sa te barfeasca pe la spate.
Sunt persoane care atunci cand vad ca nu le bagi in seama jignirile te iau de prost.da, dar tocmai asta nu inteleg ei, ca eu nu am chef sa stau sa ma cert cu ei din cauza prostiei lor.
Timiditatea are si o parte buna.La un moment dat, am trecut peste starea aceea de complexare si auto-criticare si am ajuns sa ma cunosc foarte bine; sa imi cunosc prioritatile, visurile, idealurile si sa imi dau seama ca viata mea nu depinde de parerile altora si ca nu trebuie sa imi traiesc viata cum vreau eu, nu sa seman cu altii.Este o doza de "rezervare" in mine de care nu pot scapa cu unele persoane, si care cred ca face parte din firea mea.
Eu sunt o fire timida. Din cauza asta nu prea "sunt cu societatea ", adica nu sunt genul care sa fie disperata sa iasa la tabla, sa se bage in vorba cu oameni noi si asta nu ma ajuta absolut la nimic... sunt bagjocorita de toata lumea... + Imi place de un baiat si mi-e rusine sa-i zic din cauza imperfectiunilor, adica sun cap grasa nu cred ca sunt prea frumoasa + timiditatea mea :@ Ajutor La mine nu funcioneaza nimic sa ajung la pasul de a vb cu cineva macar. Ms si RESPECT ca ai scris atat!
Buna
Intr-adevar, continutul este vast, dar prinde atentia unui timid, fiindca acesta, in mare parte, se identifica cu cele scrise. O spun eu, fiindca traiesc asta si tind sa cred ca orice timid are parte de cel putin cateva din "simptomele" aduse in discutie. Din punctul meu de vedere, sinonimul potrivit este teama. Poti spune timiditate, dar eu vad teama de a fi respins, teama de a pica in ridicol, teama de a dezamagi asteptarile celorlalti, teama de a fi plictisitor etc. Da, dupa cum se pare timiditatea este coordonata de atitudinea celorlalti sau, mai bine zis, de teama fata de atitudinea celorlalti. De multe ori iti stapanesti impulsurile, iti coordonezi opiniile sau pur si simplu taci pentru a fi in rand cu ceilalti, deci acceptati de ei. Si nu este asa, fiindca tupeistii nu te considera egalul lor, in ciuda faptului ca le canti in struna, ci te percep ca pe un inferior, persoana neinteresanta, deci usor de dominat. Am vrut sa ma schimb, de multe ori m-am ridicat in picioare sa spun si eu ceva, dar teama imi controla vocea si o dadeam pe balbaieli, iar cand observam penibilul, tonul vocii imi scadea, astfel ca mai nimeni nu intelegea ce am spus. Alteori, trebuia sa repet de mai multe ori pentru a fi bagata in seama, fiindca interveneau altii cu voci mai puternice, mai sigure, iar restul, normal, aplecau urechea mai mult spre vocea ferma decat spre banguielile mele. Sunt convinsa, insa, ca timiditatea poate fi invinsa. Solutia ar fi o contracarare. Pai, influentele exterioare trebuie invinse prin alte influente exterioare. Trebuie sa gasesti pe aceia care sa aiba rabdare cu fricile tale, sa te asculte si sa te ajute sa iesi din vizuina ta intunecata la "lumina". Un timid are nevoie de acceptare si cand primeste acea acceptare, el se schimba. Just my opinion