Salut prieteni!
Voi ati pierdut vrodata vreun parinte?

Eu DA. Pe mama

Mama a fost cea mai amuzanta persoana pe care am cunoscuta, sociabila, buna, calda, intrezatoate
Era asa de mandra incat puteai so raneste foate usor pe plan sentimental

Cand mama amurit am fot distrusa( aveam 10 ani), la 10 nu realizam ce mult ai nevoi ca mama ta sa-ti fie alaturi! Na-m stiut ce sa mai fac, sa-mi stapanesc durerea pe care o simteam. Eram bulversata, trista, distrusa...nu imi simteam nimic! Tata saracu` ce sa va zic, parca ii picase cerul in cap, s-a apucat de baut si de luat droguri
De la el am procurat drogurile : recunosc am fost o buna vreme dependenta de droguri! am baut, am fumat, m-am drogat
NU va imaginati ce greu e ca m-am voasta, unica persoana care ma intelege si ma sculta, sa nu mi fie alaturi. ma simteam tradata, simteam ca mi-a fost luata
Azi se implinesc 7 ani de cand am pierduta si eu sunt tot o "drogata disparata". Nu mai pot sa-mi stapanesc lacrimile

Azi de dimineata, eu, tata, bunici mei, si cata prieteni am fost la mormantul ei ( ca in fiecare am) Dupa ce am aprins fiecare cate o lumanare am facut slujba, am spus fiecare cateva cuvinte frumoase despre : cand am vanit randul meu am calcat stamb, toata lume credea ca eu reusisem sa trec peste aceasta" depresie"( as numio eu)
Dar n-a fost asa : Stand fafa iun fata cu mormantul ei, parca toate amintirile mele cu ea mi-au trecut prin fata ochilor, NU stiam ce sa zic, mai apucat lacrimile
Fratimio (care in ultimi 7 ani mi-a fost mai mult o mama decat un frate) m-a dus sa iau loc pe un scaun si sa beu putina apa.
Cand am plecat acasa am trecut pe langa un parc de copii : sa ma asez pe banca si am auzit o fetita care e ra cu mama ei langa mine "Mami te iubesc"-nu am plans, dar in clipa acea am simtit o durere mai mare decat orcand. a fost o durere mai mare decat ca atunci cand prietenul meu a fost arestata pe nedrept, sau cand am incercat sa ma sinucid!
Nu stiu ce a fost aia si nici nu vreau sa stiu

Tot ce vreau sa stiu este daca mai exista oameni( adolescentii) de preferabil ca mine (care si-au pierdut mama la o varsta frageda ) si care au fost nevoiti sa se maturizeze singuri

Sunt multi copii carora viata le-a aratat partea asta. Important este sa ai pe cineva alaturi, un umar pe care sa plangi oricand ai nevoie. Sunt lucruri in viata care nu le vei uita, insa este important sa treci peste. Poate ca D-zeu a luat-o pe mama ta cu un motiv. Poate ca are pentru ea un plan mai mare decat daca ar fi fost pe Pamant. Traieste cu speranta ca o vei regasi intr-o zi.
Nu fa lucruri prostesti, nu te autodistruge. Mama ta nu ar fi vrut sa se intample asta, mama ta vrea sa fie mandra de fiica ei.
In fiecare secunda, cineva paraseste Pamantul. Poate fi mama, sotie, copil, bunic, prietenul cel mai bun. Acesta este cursul vietii. De cele mai multe ne ia pe nepregatite si ne da lovituri grele. Trebuie sa gasim puterea in noi si in cei din jur de a continua. Cinsteste-o pe mama ta cat esti in viata, pentru ca vei ajunge sa ai si tu copii.

Ai grija de tine! Nu te inchide in tine, esti tanara. te asigur ca vor mai fi lovituri pe care le vei primi, piedici, obstacole, dar sa SPERAM ca nu atat de tari ca aceasta.

Buna.
sincer imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat, nu meritai la 10 ani asa ceva.cuvinte de consolare ai primit multe, se vede ca mai exista si oameni cu suflet
fi sigura ca intr-o zi totul va fi bine, vei fi fericita, trebuie sa fii optimista, toate trec, nimic nu e pentru totdeauna.
ma faci sa inteleg cat de importanta este mama in viata noastra(, cat de mult i-as simti lipsa mamei mele, si cat m-ar durea sa o pierd), si sa refelctez asupra comportamentului pe care deseori il am cu ea.
fii tare.ai incredere in fratele tau, in prietenul tau, in oamenii care te iubesc, si cu ajutorul acestora vei trece peste.
mult noroc, sa fii puternica, si toate cele bune.

Imi pare rau pentru tine.
Totusi sper ca din experienta impartasita de tine sa mai invete si unele domnisoare de pe aici care se plang ca, vai doamne, isi urasc mamele si se cearta continuu cu ele doar pentru ca acestea nu vor sa le lase afara pana la nu stiu ce ora, sau nu le lasa sa se penseze sau mai stiu eu ce.

Buna alex, chiar imi pare rau si este emotionant ce t i s-a intamplat, noi de pe TPU iti suntem prieteni si incercam sa te ajutam, rugamintea noastra e sa incerci sa treci peste aceasta perioada, sa lasi drogurile ca te va termina si mai rau, sa ti refaci viata, sa termini scoala si impreuna cu fratele tau sa mergeti mai departe, fi tare si te iubim

In regula Roby 67 si eu sper acelasi lucru. E incredibil cum niste blestemate de funde ingheata inima oamenilor, chiar si cand e vorba de pierderea celei mai dragi fiinte din viata unui om...
Vai de capul nostru!
E grav daca am ajuns asa...
"Salut prieteni " -pai cu asa prieteni sa te tot duci naibii...

Eu am avut 7 ani cand a murit mama mea si si in ziua de azi ma trec lacrimile cand ma gandesc la ea. In ziua de azi am si eu o familie cu 2 copii mari si ma bucur ca ei au copilaria mai frumoasa ca a mea.
Cu toate ca si eu am trecut prin ceea ce treci tu (fara droguri) nu stiu cum te as putea ajuta sa treci mai usor de faza asta. Incearca sa iti gasesti ocupatie tot timpul si gaseste o persoana cu care poti vorbi. Toate cele bune.

@Alexandru, ca sa nu trebuiasca Alexandraaa sa citeasca raspunsul lui @Alex`Mp3, il raportez si sper sa dispara cat mai repede.

Si eu mi-am pierdut un parinte.Pe tata. A plecat cand aveam mai mult nevoie de el.De niste sfaturi.Nu va inchipuiti cat de greu e sa te trezesti dimineata la ora 6, sa aflii ca tatal tau a plecat in ceruri. El a avut cancer.Patul meu era langa al lui.Mereu imi spunea 'te iubesc' si imi promitea ca se va face bine.Acest 'bine' pentru el, era doar un vis.Mama m`a trezit la 6 dimineata, de fapt, eu m`am trezit.Si am intrebat ce face tati si cum se simte. mi-a zis ca doarme.Eu am intors capul sa il vad. Tata plecase deja.Nu mi-am putut lua un adio si sa ii spun ca imi va fi greu fara el. Locuia la Bucuresti.Eu stau in judetul Ialomita.In fiecare sambata mergeam la el, eu cu mama sa vedem ce face. Daca as spune toata povestea vietii lui, nu mi-ar ajunge 1 luna.Nu plang des dupa el, pentru ca sunt ceva mai puternica. Dar cand am auzit fulgerul ce m`a trasnit pe moment, am inceput sa zbier.Ma auzea tot blocul.Nu ma mai interesa ce era in jurul meu.Nu mai tineam cont de nimeni si de nimic.Seara,cand incepea priveghiul ala, eu nu am putut sta. M`am dus la verisoara mea sa dorm la ea.Toata noaptea am plans.Cand am mers cu el pe ultimul drum, nu mai aveam lacrimi, pentru ca pe toate le-am risipit in ziua mortii lui.Alexandra,te inteleg foarte bine pentru ca si eu am suferit extrem de mult. Tatal este egal cu mama.Sincer,nu am facut comparatii. E ca si cand ti-ar muri mama.Acum,nimic nu mai e la fel fara el.Nimic nu mai este cum era.De sarbatori venea si imi aducea cadouri jucarii si dulciuri. Aveam 11 cand a murit. O copila...Mereu ziceam ca nu e adevarat ce se intampla. Dar de fapt era. M`ai impresionat foarte tare. Dar, viata merge inainte.Ai rude, familie care te sustin in tot si in toate.Eu acum mai am doar pe mama bunica si fratele.Atat mi-a mai ramas din comoara.Iti doresc multa sanatate si putere!
Pupici

Imi pare rau ca ti-ai pierdut mama. Imi pare rau pentru tine ca ai ajuns asa. Imi pare rau ca nimeni nu te-a ajutat cumva sa treci peste momentele grele. Am doar o singura intrebare pentru tine, crezi ca mama ta ar fi fericita daca te-ar vedea asa?

Daca te autodistrugi nu rezolvi nimic.Incearca sa te gandesti ca este langa tine si ca te priveste si e foarte trista sa vada ce faci.Este la Paraul Rece langa Predeal un loc unde se trateaza depresiile pentru ca ai nevoie de ceva ajutor(crede-ma au medici foarte buni am cateva prietene care au devenit alti oameni cand s-au intors de acolo si erau terminate pana sa ajunga la ei) cu psihoterapeuti care trateaza sufletul si nu te indoapa cu pastile. Fa un efort ca sa devii o mama buna pentru viitorul tau copil si mama ta va fi foarte mandra.

De la 6 ani fara mama, si de la 13 fara tata, eu am 23 mi-a fost foarte greu plus ca, cand a murit tata am pierdut si casa si a trebuit sa muncesc de la 16 ani si sa stau singur in chirie pe unde apucam, am dormit si pe plaja cateva zile, e foarte greu, sa le fie tarna usoara, dar simt ca ma vegheaza de sus si ma feresc de belele... te compatimesc...

Avem atat de multe de invatat de la tine! Eu iti admir din suflet puterea de a merge mai departe! Si sa fii convinsa ca mama ta vegheaza mereu asupra ta, de sus, si iti va fi mereu alaturi desi nu o poti vedea, auzi (te rog sa ma ierti si sa ignori cele spuse daca te deranjeaza).

Sfinte Sebastian care ai suferit pentru pacea lor... da'i funda lu 'Sin' ca o merita...

( °_°)

Scuze ca te intreb, dar cum a murit?
Imi pare rau pentru tine, si la mine cand aveam 8 ani mi-a murit bunicul(stiu, nu e acelasi lucru)dar pentru mine insemna enorm, doar pentru el mergeam in fiecare saptamana la tara
Acum ma duc de 2-3 ori pe an la tara
Chiar imi pare rau

Imi pare rau pentru tine. crede`ma ca iti inteleg durerea. Mie acum un an mi-a murit tatal si am cazut si eu intr-o depresie puternica. dar cu ajutorul mamei, al familiei si al prietenilor am reusit sa trec peste asta.Insa durerea tot ramane in sulfet si numai persoanele care trec prin asta pot intelege ce inseamna sa suferi cu adevarat.

Sincer trebuie sa fi foarte puternica sa treci prin asa ceva. Eu din fericire am pe ambi parinti dar mama este grav bolnava de dupa nasterea mea. N`am trecut prin asa ceva si nici nu cred ca as putea sa trec.

Nuj ce sa zic, din tot ce am citit am ramas :O foarte uimita. Esti o persoana foarte puternica si sper sa fi si in continuare pentru ca mama ta te vegheaza de sus si v-a avea grija de tine mereu

Ma crezi ca mi s-au lacrimat ochii cand am citit ceea ce ai scris tu?
Si stii de ce? Pentru ca tocmai citind ce ai scris tu, mi-am dat seama ca nu stiu sa o pretuiesc pe mama.
Ma comport foarte urat cu ea si tocmai acum mi-am imaginat ce as face de n-ar fi ea... Stii tu vorba aia "pana nu pierzi pe cineva nu ai cum sa ii simti lipsa", sincer imi pare rau pentru tine, dar trebuie sa te gandesti ca ea este acolo sus si crezi ca ii place ceea ce faci?
De ce nu faci ceea ce i-ar fi placut ei sa te vada facand? De ce n-o bucuri, gandeste-te ca ai o viata inainte, incearca sa iesi cu prietenele tale, altfel nu ai cum sa iesi din asa numita "depresie"...Ai grija de tine.

M-ai făcut să plâng...((
să ştii, în fiecare seară mă gândesc la copii care au rămas fără părinţi, iar eu îi mulţumesc lui DUMNEZEU că îi am pe ambii lângă mine, trăind fericiţi, iar eu nu duc lipsă de nimic.
nu te da bătută, nu se merită! Fă un efort, lasă drogurile şi băutura, că mama ta te vede de acolo sus. Îmi imaginez cum doare, dar încearcă, din respect pentru amintirea mamei tale!

Imi pare rau. Dumnezeu sa o ierte. Sper sa te ajute Dumnezeu sa poti trece peste pentru ca este ff greu.

E cumplit sa iti pierzi un parinte mai ales la varsta frageda. Eu mi-am pierdut tatal la varsta de 7 ani, ce pot sa spun e ca atunci cand am nevoie de un sfat ma ia plansu chiar daca am 23 de ani; imediat imi dau seama ca nu il mai am!
Ii multumesc lu Dumnezeu ca mi-a dat o mama buna, linistita, care nu a apucat pe cai gresite, nu s-a dus cu barbati, m-a crescut cu daruire si face orice ca sa imi fie mie bine!

Imi pare rau pentru tine.
un mic sfat: roaga-te pentru sufletu ei si o sa vezi ca de acolo de unde e te va ajuta si vei trece peste toate greutatile.

e foarte greu

E cumplit sa iti pierzi un parinte mai ales la varsta frageda. Eu mi-am pierdut tatal la varsta de 7 ani, ce pot sa spun e ca atunci cand am nevoie de un sfat ma ia plansu chiar daca am 23 de ani; imediat imi dau seama ca nu il mai am!
Ii multumesc lu Dumnezeu ca mi-a dat o mama buna, linistita, care nu a apucat pe cai gresite, nu s-a dus cu barbati, m-a crescut cu daruire si face orice ca sa imi fie mie bine!

Imi pare rau pentru tine.
un mic sfat: roaga-te pentru sufletu ei si o sa vezi ca de acolo de unde e te va ajuta si vei trece peste toate greutatile.

Eu am amandoi parinti.Sincer ce-ai scris tu aici m-a emotionat cat as fi eu mare si tare.Imi pare rau pentru. tine ca ti-ai pierdut mama la o varsta in care ai fi avut foarte mare nevoie de ea.Este un sentiment groaznic numai cand te gandesti cum este fara ea.chiar ai o poveste dramatica.Am ramas fara cuvinte...

Te inteleg, si eu am pierdut pe cineva drag si stiu cum e(chiar daca nu a afost vorba de unul dintre parinti). Viata nu e asa cum ne dorim noi, primin cate o lovitura atunci cand nu ne asteptam, dar trebuie sa mergem mai departe.Sunt convinsa ca mama ta nu si-ar fi dorit sa suferi, cum nici un parinte nu doreste raul copilului sau.Ar fi bine ca tu sa iti gaci ordine in viata, sa te gandesti la viitor, sa incerci pe cat posibil sa faci lucruri de care mama ta ar fi fost mandra si sa ai grija de tine, chiar daca in viata suferim trebuie sa gasim puterea de a trece peste.

Nu mama, Tata.
De la varsta de 8 ani (parca, numai sunt sigur)nu a mai avut nimic de a face cu mine si mai inainte a incercat chiar sa ma omoare.
El inca mai traieste dar pentru mine e mort, ingropat si cu flori deasupra.

Intr-un fel m-a distrus. Dar am si invatat sa ma descurc singur.

Mama biata lucreaza apropae in fiecare zi si fiind singur am invatat de mic cum sa ma organizez si alte chestii, bine am si gresit, am invatat din greseli, am un singur viciu din cauza asta, am o alta mentalitate fata de cei de varsta mea. Dar cand ma apuca tot pe ureche o iau *smile*.

La o intrebare de aici, ceva de genu ce motto ai, am raspuns : Tot inainte, fara regrete!

Orice faci, chiar daca nu este bine, este o sansa sa inveti sa numai faci aceeasi greseala in viitor.

Nu pot sa zic ca inteleg exact prin ceea ce treci, dar ceva asemanator am trecut si eu si tot ceea ce pot sa spun, tine capul sus, priveste inainte si creeazati viitorul, viitorul pe care mama ta ar fi vrut ca tu sa il ai.

Sorry pentru pierderea ta si scuze daca mesajul o sa te supere.

Hmm. ce pot sa spun:hai sa ne luam de mana!
gluma, gluma dar.
si eu am trecut prin asta la varsta de 7 ani si asa cum ai spus si tu, atunci nu am realizat ce mare pierdere este, insa acum, dupa 9 ani, pe zi ce trece parca durerea ma cuprinde si mai rau.
Singurul lucru pe care-l pot face este sa ma duc la ea la mormant de fiecare data cand am ocazia, cu flori, si sa-i povestesc ce-am mai facut la scoala, cu prietenii etc, sa-i cer sfaturi, sa o intreb ce alegeri sa fac ( vorbim si noi ca-ntre fete)...si,chiar daca poate ti se pare deplasata ideea ca vorbesc cu o piatra, sa stii ca de fiecare data mi-a ''raspuns'' intr-un fel sau altul la intrebari si mi-a ''spus'' ce sa fac (chiar daca pentru unele lucruri a trebuit sa astept chiar si 2 saptamani)
Ai mai povestit de intamplarea din parc. Ei bine, si eu simt acelasi lucru atunci cand ma uit la filme si vad mame care-si strang in brate copiii si le spun ''te iubesc''.
Hai sa-ti povestesc si eu o intamplare:eram in timpul scolii si seara era sedinta cu parintii.In timp ce ieseam pe poarta liceului(invatam dupa amiaza) un coleg(o sa-i spun x) s-a intalnit cu mama lui si s-au luat in brate, s-au pupat, iar la sfarsit el i-a spus : ''...bine,ne vedem acasa! te iubesc!''
Vreau sa spun ca am ramas uimita cum, si la varsta asta unora dintre adolescenti nu le este rusine cu parintii lor (asta e un lucru bun, bineinteles). Ma rog, dupa ce s-a intors la grupul nostru, unul dintre colegi a facut misto pe tema asta, iar x i-a spus : ''da ce ma, voi nu va imbratisati parintii? nu le spuneti ''te iubesc'?'' de fiecare data cand va despartiti de ei trebuie sa va luati ramas bun asa cum se cuvine pentru ca poate fi ultima oara cand ii vedeti''
Deci, abia mi-am putut stapani lacrimile, atat de rau m-au afectat vorbele lui.
Eu, spre deosebire de tine, am avut un tata care, nu-mi pot da seama cum a reusit, insa nu s-a apucat de baut, drogat etc.Lucrul asta mi-a dat incredere si speranta.
App am uitat sa-ti spun mai sus:ti-am zis ca ma duc la mormant si stau uneori si 2-3 ore ca sa-i spun tot ce i-ar spune o fata mamei ei, insa, o data, un paznic se tot plimba pe acolo si evident ma enerva la culme pentru ca se apropia din ce in ce mai mult de mormantul mamei, iar eu, trebuia sa scad vocea ca sa nu auda ''secretele noastre''. Intr-un final, trece ''intamplator'' prin fata mea si ma intreaba : ''pot sa te ajut cu ceva domnisoara?'''eu abia ma puteam abtine sa nu izbucnesc in ras la gandul ca poate ma crede nebuna ca rad si vorbesc cu ''nimeni''. Oricum, i-am spus ca nu si a plecat mai departe, stand totusi cu ochii pe mine

Sper sa poti trece si tu peste aceasta depresie si sa te gandesti ca mama ta nu a fost prea fericita atunci cand te-a vazut ca fumezi, te droghezi etc

Si nu uita: mortii nu ii cautam la morminte ci in inimile noastre (nu stiu cine a spus asta, dat e adevarata)

Eu am pierdut pe unul nu in sensu ca a murit ci in sensul ca m-a parasit pe mine si pe mama pentru o cur*a la varsta de 7 ai.nu prea am inteles eu ce se intampla deaba acum cativa ani am realizat.nam mai vb ca el de 4 ani. mi dor de el.mama s-a recasatorit si mai am un fratior vitreg care il iubesc fff mult! din toata inima m-am atasat mult de tatal meu vitreg ot. ca mi-a fost la bine si la greu alaturi da nu il va inlokuii niciodata pe tata chiar daca nu merita sal mai iubesc.acum ca am citit ce ai patiti u si suferinta prin care ai trecut si ink mai treci mi-a venit in minte tatal mew.
poate nu vei vrea sa crezi dar am plans cand am scris aceste randuri

Da, eu l-am pierdut pe tati, acum doi ani. A facut infart.Asa imi doresc sa il vad si imi pare foarte rau ca stii cum e aceasta durere.

Verishoara mea primara si-a pierdut tatal la 12 ani din cauza gripei porcine. am fost si eu la inmormantare si am inceput si eu sa plang. mama mi-a spus ca verisoara`mea a trebuit dusa la psiholog... dar, ce pot sa spun, toate parerile mele de rau sh` sper sa fi fost bine-primita acolo sus... totusi gandeshte`te ca acum ea este intr-o lume de sute de ori mai buna.

E cea mai trista poveste pe care am auzit`o (in afara de Titanic). si prietena mea a pierdut`o pe mama ei. ea a fost la Bucuresti sa se opereze si e murit la operatie... a suferit foarte mult! nu stiu cum e dar o sa aflu mai peste cativa ai imi pare rau ppt. tine