| ABCBBC a întrebat:


Nici nu stiu cum sa incep... sunt o multime de lucruri pe care vreau sa le scriu, dar nu stiu daca le pot cuprinde in aceasta postare. O sa incerc sa scriu cat mai putin si sa cuprind cat mai mult, intr-un mod in care sa nu te plictisesti si sa abandonezi sau sa sari peste randuri, totusi, oricat as incerca, textul va fi destul de lung.
Mi-ar fi mult mai usor daca ai putea sa intri in mintea mea si sa vezi totul, dar din pacate trebuie sa scriu. Nu stiu cat de bine pot transmite ce am pe suflet avand in vedere ca nu posed talent literar. Am sa incerc sa fiu cat de clar posibil.
Am ajuns intr-un punct in care am inceput sa ma indepartez de tot ceea ce ne face umani. Gandesc rational si nu ma las condus de emotii in niciun fel, mai posed doar o farama de sentimente. Simt ca propriul meu corp este un fel de inchisoare pentru mintea mea. N-am ajuns intr-un punct in care imi doresc sa mor sau sa nu exist, sau mai bine spus, am trecut peste etapa asta, dar nici nu pot sa realizez ceva, pentru ca nu am un scop si nici nu imi pot da unul. Singurul meu rol este de observator. Sunt aproape complet lipsit de emotii, singurul lucru care ne defineste ca oameni, combustibilul nostru. Actionam in functie de emotiile pe care le simtim, in functie de emotii ne scade sau ne creste nivelul de substante din corp. Eu n-am mai simtit cum e sa fii fericit de cand eram mic cand ma bucuram la orice chestie marunta care il bucura pe orice copil. Am crescut si simturile mele s-au amortizat cu timpul, asta din cauza actiunilor si persoanelor cu care am luat contact. Caracterul nostru ne este oarecum format pe baza interactiunilor noastre cu celelalte persoane. Fiecare persoana cu care intram in contact ne influenteaza intr-un anumit mod caracterul. Imaginati-va cum este sa nu fi simtit niciodata sentimentul de a fi iubit de cineva si prin asta nu ma refer la parinti. Asta m-a facut sa reflect asupra anumitor lucruri si am ajuns la anumite concluzii. Am invatat sa citesc oamenii, sa stiu ce vor, sa stiu ce intentii au si de ce. Am deprins abilitatea de a intra in mintea oamenilor si de a ii intelege. Desi iubirea este ceva artificial, inventat de oameni, am ajuns sa nu mai putem trai fara ea. Totul orbiteaza in jurul ei, iar fara ea ar fi haos.
Ma simt singur. Si nu. Nu ma simt singur pentru ca sunt retras sau pentru ca nu am prieteni. Din contra, interactionez cu o multime de persoane si incerc sa imi ocup timpul cu 2 joburi pentru a nu mai gandi asa mult. Dar ma simt si mai singur cand sunt inconjurat de oameni, pentru ca sunt atat de diferiti de mine.
M-am gandit sa urmez o cariera militara, pentru ca modul de viata al soldatilor este propice singuraticilor, poate ma va satisface o perioada, dar in cel mai fericit caz voi sfarsi un batran singuratic cu o gramada de povesti si nimeni sa le asculte.
Probabil imi veti spune ca am nevoie de cineva care o sa ma inteleaga si o sa ma iubeasca. Sunt de acord, dar nu am intalnit pana acum o astfel de persoana. Nu spun ca nu exista, doar ca nu am intalnit si nu sunt nici nemuritor, viata are un termen care se scurge rapid.
Iubirea dintre doua persoane este compusa din 2 lucruri: atractie fizica si atractie psihica. Daca una din ele lipseste, atunci putem cataloga diferit relatia dintre cele doua persoane. Daca este atractie fizica, este doar atractie fizica, iar daca este atractie psihica, se numeste relatie de prietenie.
Singurele fete care s-au aratat interesate de mine ori nu exista compatibilitate de caracter, ori aveau peste 35 de ani si erau divortate sau cine stie ce probleme emotionale aveau. Problema e ca eu arat mult mai matur decat sunt, la 24 de ani toata lumea imi da cel putin 5-10 ani in plus. Lipsa de colagen, vitamine si minerale. E o problema genetica, nu o pot rezolva. Acum mai imi cade si parul de la stres.
Nu pot intra intr-o relatie cu cineva doar pentru a nu fi singur. Majoritatea prietenilor mei au relatii stabile cu fete de varsta lor. Nu pot intra intr-o relatie cu prima fata care imi iese in cale, doar pentru ca nu am de unde sa aleg. Nu ma refer strict la aspectul fizic, dar trebuie sa existe si o anumita legatura intelectuala. Nu vreau sa insinuez ca sunt destept, pentru ca nu sunt, dar vreau sa am si ce sa discut cu fata.
Multumesc pentru timpul acordat citirii!

Răspuns Câştigător
| zăGhost a răspuns:

Ce ai scris tu aici e suficient cat sa dai batai de cap unui psiholog in mai multe sedinte. Aici nu vei gasi niciun raspuns minune, din pacate. Te sfatuiesc sa faci putina terapie, acolo vei invata putin din social skills necesare pentru a initia o relatie si tot acolo poti bate campii cu gratie pana reuseste nenea/ tanti sa faca putina ordine in idei si prioritati. Multa bafta!

8 răspunsuri:
| Plato a răspuns:

Ai scris foarte mult, aproape nimeni n-o sa citeasca tot.
Eu am parcurs vreo 80%, dar mi-a fost suficient sa te inteleg.

As avea si eu nevoie de foarte multe randuri, exact ca tine, pentru a-ti raspunde, asa ca iti voi scrie in privat foarte curand.

Ne asemanam foarte mult, putem discuta daca vrei.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Am căutat un semn al intrebarii dar nu l-am gasit

| ABCBBC explică (pentru anonim_4396):

Pentru ca nu a fost o intrebare. Trebuia sa postez la alta categorie, stiu, dar asta este cea mai citita. Oricum, nu caut neaparat un raspuns.

| ABCBBC explică (pentru Plato):

Aveam si mai mult de scris, dar am fost presat de timp si am zis sa inchei. Astept mesaj in privat.

| ABCBBC explică (pentru zăGhost):

Am scris asta mai mult ca sa ma descarc. Nu am nevoie de social skills, ma descurc cu oamenii pentru ca lucrez in domeniu. Pot atrage foarte usor persoanele, am carisma insa nu imi place sa fiu in centrul atentiei. Nu sunt introvertit sau singuratic, dar nici nu strig dupa atentie. In legatura cu relatia, nu imi place sa fortez lucrurile. Cu siguranta as putea initia una, dar daca nu este acea scanteie la prima vedere, nu ii vad rostul.
Merci frumos pentru raspuns! Multa bafta si tie!

| ywar a răspuns:

Ai o ocazie sa te duci sa vorbesti cu un preot despre toate astea si sa incerci sa-ti gasesti niste raspunsuri. Sunt probleme de identitate si de optiuni, de valori. Ar fi un inceput aceasta cercetare personala pentru a te intelege mai bine. Sa-ti fie de folos si cu folos.

| ABCBBC explică (pentru ywar):

Un preot ar fi ultima persoana de la care as putea primi raspunsuri. In general evit discutiile pe tema religioasa pentru ca ar trebui sa scriu adevarate romane pentru a-mi argumenta ideea.
Multumesc pentru raspuns!

| Gritto_Gyongyi_1972 a răspuns:

Buna in primul rand este o pronlema ca oameni vor sa fie fericiti si asteapta ca fericirea sa vina din partea cuiva, fericire gasim in primul rand daca incercam sa facem ceva pentru altii si cand vezi bucuria pe care il are tu ve simtii o mai mare bucurie.Din interiorul nostru trebuie sa vina din inima si cu cat faci mai multe pentru altii cu atat vei fii mai fericit si nu astepta ca persoana pe care ajuti sa iti faca la fel.