Salut! Acum cativa ani am avut un incident prin care mi-am pierdut vederea cu un ochi! Nu se mai poate face nimic sa rezolv asta. Intrebarea mea, as putea da de permis in situatia asta? Imi doresc foarte mult asta, sunt membrul mijlociul al familiei si pana si fratele meu mai mic are permis, si nimeni nu stie ce e in sufletul meu cand merg cu fratele meu mai mic, in dreapta. Ma simt foarte prost, un nimeni. Iar de fiecare data cand imi spune sa merg cu el undeva, il refuz. Am tot cautat pe internet dar sunt raspunsuri de prin 2016-17, chiar mai vechi, poate este cineva care are aceeasi problema sau care chiar stie ce spune. Multumesc!
Un ochi lipsă nu este un impediment în obținerea permisului de conducere!
Uite aici o poveste "incurajatoare" pentru tine, acolo gasesti totul explicat, inclusiv legea referitoare la acuitatea vizuala etc:
https://povesteochi.ucoz.com/index/sofer_proteza_oculara/0-9
Succes!
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Prietene condusul si masina trebuie sa fie ceva ce iti foloseste nu ceva care sa iti doresti doar pentru ca te face sa te simti prost ca nu ai permis " si nimeni nu stie ce e in sufletul meu cand merg cu fratele meu mai mic, in dreapta. Ma simt foarte prost, un nimeni"
fara legatura cu tine, este plina tara asta de melteni care au masini scumpe si ei se semneaza cu degetul, aia care au sotiile la produs si se dau curcani pe strada ca ei ar fi cineva, fereasca domnul sa fii la locul nepotrivit cu ei pe sosea ce pot face acesti soferi.
pe de alta parte este dreptul tau si poti avea permis si masina!
dar cum ziceam masina trebuie privita ca pe o necesitate nicidecum ca pe o fala!
imi pare rau pentru situatia cu handicapul tau!
RăspundeMultumesc de raspuns, dar nu am mentionat ca ar fi o dorinta, sau poate am mentionat indirect, intr-adevar, ar fi o necesitate. Doar ca nu ma asteptam ca;; evolutia'' mea sa stea pe loc in timp ce cunostinte mai mici decat mine, frati, verisori, sa inainteze atat de repede iar eu sa stau pe loc.
Cand vei mai inainta in varsta (nu-s nici eu batran) tot ai sa mai vezi pe unii si pe altii, pe care in trecut nu-ti dadeai nici mucii, iar acum cat s-au ridicat de mult in diferite domenii, si parca ai o usoara ciuda fata de ei!
face parte din ciclul vietii, asta este, uneori te resemnezi, alteori treci cu nepasare, alteori te ajuta sa evoluezi tu insuti...cine insa ramane captiv in cochilia propriilor ganduri si nu poate trece peste, o sa aiba doar de sufertit. am tratat chestia asta dintr-o perspectiva socio-psihologica. in trecut, cineva, cand eram un copil rebel mi-a zis o vorba simpla dar care mi-a devenit ani mai tarziu un motto, fata de toate lucrurile pe care i l-am spus atunci ca ma deranjau in societate el mi-a zis scurt -accepta! cu alte cuvinte "acceptarea este esenta vietii!" cu alte cuvinte el imi spunea sa ii accept in jurul meu si pe cei pe care nu-i plac si sa accept (la acea vreme) elementele din societate pe care le detestam cel mai mult si anume proxenentii, prietenii falsi si talharii...si avea atata dreptate
Mi-am dat seama ca aceasta "acceptare" a lui are aplicabilitate si fata de semenii nostri dar si raportat la lucruri fizice cat si la cele din univers, "accept" situatia ca uneori nu pot trece cu masina printr-un spatiu suficient de mic incat as distruge-o daca as incerca din graba sa fortez a intra acolo...sau accept ca unii cateodata imi taie calea in trafic, daca nu as accepta poate s-ar ajunge la niste lucruri foarte rele pentru mine cat si pentru ceilalti!
deci iata aplicabilitatea acestei acceptari a sinelui, a gandurilor si a faptului ca unii pot fi mai buni decat noi sau altii mai jos, este benefica noua ca indivizi!
Nu ai pentru ce tinere!
ma bucur pentru tine ca iti doresti sa faci ceva si nu esti cazut in depresie asa cum am fi majoritatea daca ne-am pierde un simt, in fine ai inteles la ce ma refer.
mult succes in tot ceea ce ti-ai propus sa faci in viata!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
