Știu că pentru unii membri poate întrebarea va fi luată la mișto sau vor oferi răspunsuri la mișto. Dar întrebarea asta, are legătură cu un subiect mai "sensibil" că să zic așa. Nu voi oferi f multe detalii, dar voi spune pe scurt câteva + întrebările.

Va rog sa îmi oferiți răspunsuri serioase, nu la mișto. Răspunsurile care sunt oferite la mișto, le voi ignora. Dar decât sa se pună răspunsuri la mișto, care nu ajută mai bine nu răspundeți și treceți peste postare.

______________________________________

Situația este în felul următor:

De când eram mic, în "familia" mea, există certuri. Nu prea exista lună sau chiar și săptămâna fără vreo ceartă.

Tatăl meu, deși nu știu dacă îl pot numi așa. Nu are viciul alcoolului, fumatului etc. Doar că tot "agața" în mine și în maica-mea din orice. Inclusiv, din motive inutile cum ar fi: Dacă nu ma simt bine, dacă nu am chef de nimic și nu am starea necesară sa vorbesc cu el..., etc îmi da exemple pe alți "copii" cum se comportă cu tatăl lor. Și mai spune "Dacă aveam o fată era mai bine". Ma face în toate felurile, înjură, uneori chiar amenință.

Uneori am reacționat și eu urat, mai ales când o amenința pe maica-mea. Dar nu cu un limbaj urat sau ceva. Am sărit în apărarea ei. Adică practic, dacă voia sa o lovească m-am băgat eu și l-am "ridicat" puțin de tricou. În acel moment, cine trece prin astfel de momente știe că nu poți reacționa bine. În acel moment, nu am văzut absolut nimic. Doar negru. Efectiv am reacționat așa pentru că nu mai suportam vorbele lui.

De foarte multe ori tot spune, de fostele "iubite" și ar da de înțeles ca ar mai avea și alți copii. Deși eu cu maica-mea nu știm nimic. Eu sunt singurul lor copil. Dacă are alții, nu știm.

Mama lui, aproape îl controlează. Îl sună de f multe ori în fiecare zi și tot îl întreabă diferite chestii. Iar dacă nu îl întreabă, ii da el "raportul".

Astăzi spre exemplu, eu a găsit motivul de ceartă că nu îi merge aplicația de bancă, de la raiffaisen. Iar eu am încercat sa fac un transfer din contul lui. Dar cum aplicația nu ii merge, eu am fost vinovatul ca de obicei. După a început la fel și cu maica-mea. Înjurat, amenințat etc. Aceeași poveste.

Din păcate toate aceste lucruri mă baga într-o stare adâncă de depresie și anxietate. Pe lângă faptul ca deja am anxietate accentuată și cel mai probabil și depresie. Care cumva au fost diagnosticate la psiholog și psihiatru.

Pot spune că am probe, dovezi în ceea ce privește acest comportament al lui. Am 18 ani, deci pot acționa oricând legal. Și aici ma refer plângere la politie etc. Pentru că ceea ce face el este abuz emoțional sau ceva de genul. Sau pot merge la DGASPC, pentru ca încă sunt la liceu.

Momentan, nu a folosit niciodată violență fizică asupra noastră. Pentru că dacă ar folosi-o aș chema direct poliția. Și chiar dacă m-ar implora nu l-aș mai salva. Nu aș retrage plângerea. Nu accept sa fiu lovit eu sau maica-mea. Îmi place să acționez pe cale legală nu violent. Dar dacă ar fi nevoie să mă apar eu sau pe maica-mea, aș face-o. Pentru că oricine ar face așa nu?

Ceea ce aș mai vrea sa întreb ar fi, cum pot afla dacă mai are alți copii? Poate are dar poate nu i-a recunoscut... și atunci ar fi o problemă. Pot afla fără ca el sa știe? Unde trebuie sa merg?


Aceste probleme uneori mă doboară psihic, nu mai am chef de liceu, practică. Iar uneori chiar îmi doresc să mor doar pentru a nu trăi astfel de lucruri. Pentru că găsește din orice un motiv inutil. Nici când am fost în perioada pubertății nu m-a înțeles. Iar cum încă sunt, în această perioadă la fel. Nu ma înțelege când ma simt rău sau când am stări proaste.

Ce pot face ca să elimin și aceste stări? Știu ca sunt mai multe întrebări, chiar și subiectul aparține mai multor categorii dar eu o sa îl pun la categoria legal.


Sunt conștient ca toată lumea are probleme în familie. Dar deja comportamentul acestui "om" mi se pare exagerat. Nu știau, dar eu unul nu îl pot numi "tată". Față de el nu mai am sentimente.

El spune ca ma iubește dar spune doar vorbe. Fapte nu. Dacă ma duce undeva la mare sau îmi ia un telefon după îmi reproșează ani la rand. De o perioadă îmi cumpăr tableta, telefon etc din banii mei. Doar că să nu îmi reproșeze. Pentru că la fel. O face din orice.

Mă amenință că merge la liceu și ca ii spune la diriginta adevărata mea fața. Dar eu nici măcar nu îl înjur, nu vorbesc urat cum vorbește el. Dacă ii spun sa ma lase în pace sau "ridic" puțin totul la el spune ca vorbesc urat și ca sunt vagabont și restul. În condițiile în care eu nici afara nu am ieșit din cauza că toți prietenii m-au abandonat, m-au trădat. Efectiv nu mai am încredere nici în mine... din cauza asta. Simt că practic sunt "singur" pe lume pentru că singurii prieteni m-au trădat. Oricum, nici ei nu erau prieteni adevărați dar măcar vorbeam..., ieșeam pentru că stam pe aceeași strada.

Referitor la amenințarea cu diriginta, poate să facă orice vrea. Mie nu îmi pasă. Eu ma înțeleg extrem de bine cu diriginta și vorbesc cu ea. Și pentru că e ultimul an cu ea, dar nu din aceasta cauza o sa ii mai spun câte ceva de el. (Sunt a 11 la profesionala). Iar cu diriginta pot vorbi extrem de deschis. Are doar 34 ani. Nu știu dacă asta e cauza. Dar ma simt deschis, am foarte mare încredere în ea. Și totuși, e o străină pot spune.

Problema lui cu diriginta, este ca nu o cunoaște, nu știe unde e clasa, cum arata etc. Pentru că nu l-a interesat niciodată de mine. De notele mele etc. Deși el spune ca da. Dacă merge f bine. Oricum nu îl va crede. Nici nr lui nu îl are și nici el pe al dirigintei. Dacă merge, o să merg și eu într-o zi când ma va enerva la politie pentru abuzul emoțional pe care îl face...

Ce face el, este un joc psihologic. Care este și din cauza mamei lui care se cam baga în toate cum spuneam.

Uneori simt că nu mai pot, îmi vine rău cum mă enervez, văd în ceață și mă doare capul foarte tare. Pe lângă asta chiar și pofta de mâncare dispare.

Chiar și cu mâncarea pentru el e un subiect de ceartă. Acum vreo 2 săptămâni. Tot mi-a spus de câteva ori sa merg sa mănânc, eu ii spuneam ca nu mi-e foame și să mă lase în pace sa nu ma bată la cap. Și atunci pentru că i-am spus asta el a spus ca vorbesc urat cu el. Am spus ceva urat? Eu cred că nu... Interpretează ce vrea el.

Pe lângă asta, simt că dacă voi continua sa ma enervez așa de rău voi păți ceva eu înaintea lui. El asta ar vrea. Cred ca face parte din planul lui și al mamei lui de "distrugere" psihica, fizică și restul.

Mai adaug faptul ca și la liceu sunt retras. Am fost așa întotdeauna. Dar cel mai rău a fost clasa a 9 a, atunci când am fost într-o anxietate severa zic eu, nu am vorbit cu aproape nimeni, făceam desene depresive etc. Am fost trimis și la psihiloaga liceului care nu m-a ajutat cu nimic. Mai rău mi-a înrăutățit situația. Pana cam la mijlocul clasei a 10 a fost așa. După treptat am început sa comunic, dar cât era nevoie sau dacă era nevoie. La fel și acum. Nu ma bag în discuții sau ceva de genul. Mai bine stau în banca mea și atât. Nu am "colegi" în care sa am încredere. Toți au grupuri. Eu sunt în exteriorul tuturor. Sunt doar eu cu mine practic. E trist să nu ai prieteni, să nu ai cu cine vorbi. Dar decât sa am anturaje mai bine așa.

Nu am relație, din aceleași motive poate. Și pot spune că nu îmi doresc sa am. Îmi spun că e mai bine singur. Dar, uneori când stau singur și ma gândesc la "trecut", mă gândesc că singurătatea este foarte grea. Motivul și pentru care nu vreau relație ar fi "prima dragoste" cel puțin așa o consider eu. Pentru ca atunci am simțit acel sentiment de iubire adevărat. Dar, asta pot spune ca a fost doar ceva în copilărie, ceva ce nici relație nu a fost. Dar, cum spuneam. Eu o consider "prima dragoste" pentru că atunci am simțit acel sentiment de "iubire" pe care nu îl pot exprima. De atunci, am suferit o perioadă lunga după acea persoană, pe care încă o mai vad prin liceu dar acum nu prea îmi pasă... Cel puțin încerc, sa uit trecutul.

Ceea ce mă calmează puțin și îmi da o stare mai bună este muzica. Ieșitul pe afara, să mă plimb, sa ma plimb cu bicicleta... Dar o altă metodă, pe care momentan nu am încercat-o, ar fi să călătoresc. Pe distanțe scurte. De ex cu trenul. Îmi place să călătoresc cu trenul și poate mi-ar face bine, împreună cu ascultatul de muzică. Și mai ales că nu ar trebui să plătesc pentru că sunt elev... ar fi foarte bine. Dar momentan, pentru ca ma aflu în situațiile descrise mai sus, metoda asta n-am incercat-o. Dar, pe viitor o voi face. Poate chiar anul ăsta. Dar nu e 100% sigur. Dar eu aș vrea.

O problema intervine și aici. "Tatăl" meu, așteaptă sa ii spun unde merg. Deși niciodată nu i-a pasat. Maica-mea, a avut întotdeauna grija cu mine, când a trebuit sa fiu internat în spital la fel... El nu.

În octombrie am fost internat pentru 2 - 3 zile pentru investigații. El a venit o singura dată la spital la mine. Și atunci a intrebat-o pe maica-mea dacă sa vină cu ea sau nu. Deci... Dacă ar fi fost un tata adevărat nu ar fi întrebat o nu? Ar fi venit direct sa își fi văzut "singurul" copil. Cel puțin așa cum am menționat, doar pe mine ma au. Dacă el are alții nerecunoscuti asta e treaba lui. Dar aș vrea să aflu. Pentru că poate aș mai avea probe legale în caz de ceva...

Mulțumesc! Îmi cer scuze pentru textul lung și pentru toate greșelile care sunt în textul scris.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook