Credeti ca prin argumente sau conversati cu o persoana atee ati putea sa va puneti la indoiala credinta? sau indiferent de argumente, conversati sunteti convinsi 100% si absolut nimic nu ar putea sa va afecteze credinta in dumnezeu?
De aia se cheama "credinta" si nu "certitudine asupra existentei lui Dumnezeu bazata pe ani intregi de rationamente, studii, deductii". Credinta e un fel de indragosteala, doar ca ceva mai grava. Ma refer la cea bagata bine in cap de la virste fragede sau cea la care ajungi la varsta adulta in urma unor probleme de sanatate/personale pe care ai impresia ca le-au rezolvat rugaciunile si nu faptul ca tu ai fost in stare. Asta cu atei vs credinciosi e ca la pesedei vs restul. Efectiv nu ai ce discuta, ca majoritatea sunt imuni la orice argumente logice si de bun-simt.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Aici e dupa tine, cam tu decizi in cine vrei sa crezi. Daca cineva te face sa te indoiesti ori persoana respectiva are o putere persuasiva bine dezvoltata ori nu esti tu sigur de credinta ta.
Răspunde
Daca unii credinciosi apuca sa poarte o astfel de conversatie cu o persoana necredincioasa iti zic eu ca nu o asculta pana la pacat deoarece incep si ei sa gandeasca (minune, stiu) si la un moment dat zic,, nu gata. opreste-te. nu o sa reusesti sa ma transformi intr-un ateu". De parca ar fi ceva rau daca omul isi rapeste 5 minute din viata lui pretionasa pentru a-si pune niste intrebari dar ma rog...
Nu am nimic cu credinciosii. (nu cu toti) Am doar ceva cu cei care si-au intors capul DOAR pe partea religie si nu s-au uitat DELOC pe partea stiintei. Apoi sa compare una cu alta si sa vada care este mai logica (cum am facut eu). Cand am facut asta, eu am ales sa cred in stiinta, deoarece stiinta are mai multe dovezi decat religia si se aseamana foarte mult cu ceea ce vedem noi astazi.
Si mai am ceva cu credinciosii care. daca le zic ca nu cred in dumnezeu, incep sa ma injure (dand dovada de bunatate si de foarte buna educatie man. ce stii tu 
) Sa fii credincios si sa faci ca o maimuta in situatii de genu'. Asta inseamna sa fii (nu mai zic.)
In rest nu am nimic cu ei. Daca s-au gandit bine la treaba asta. au ales sa creada si imi respecta mie alegerea si nu au nimic cu mine pentru ca am facut aceasta alegere... atunci nici eu nu am nimic cu ei. 
A cerceta ceea ce crezi, a pune la indoiala pentru a vedea daca este adevarat ceea ce crezi este o dovada de inteligenta si ar trebui ca orice credincios sau ateu normal sa o aiba, insa nu in sensul ca un crestin vorbeste cu un ateu care ii baga tot felul de aiureli in cap.
In mod logic, nu ar avea ce argumente sa imi afecteze credinta in Dumnezeu, deoarece chiar existenta mea dovedeste ca El exista. Nu s-a inventat si nu se va inventa argumentul imbatabil care sa dovedeasca inexistenta lui Dumnezeu, asa ca NU. Oricum consider ca in ziua in care nu mai cred in Dumnezeu existenta mea nu mai are niciun sens.
Nu mi-as pune la îndoială credința doar pentru argumentele aduse de o persoana atee.
Ca crestina am si eu argumentele mele si motive sa cred, intr-o conversatie despre D-zeu cu un ateu as avea si eu ceva de spus pentru a-mi sustine punctul de vedere si a continua sa cred, nu doar cel ateu.
Poate eu l-as face sa se îndoiască de posibila inexistentă totala a unei divinitati.
De fapt...Nu m-as indoi niciodată de nimic in viata pentru spusele cuiva in incercarea de a-mi schimba opiniile si deciziile.
Existenta ta dovedeste ca parintii tai exista. Faptul ca ai impresia ca viata ta nu mai are sens fara credinta asta in buru-buru e reflexia tristului adevar ca nu ti-ai gasit un scop in viata independent de mintuire si alte povesti penibile.
Pe mine nu. În realitate, nici nu există dovezi sau argumente reale, complete şi solide care să negheze existența lui Dumnezeu. Dacă credința ta este reală şi sinceră, atunci nimic nu te poate afecta. Totuşi, o convorbire conflictuală dintre un om religios şi un ateu îți poate pune la testare credința.
Tu nu ai ales sa crezi, ai fost îndoctrinata de mica sa crezi in religia ta
Isi testeaza credinta si atat? pentru asta exista categoria asta, o sa propun sa se numeasca test de credinta
Nu.De fapt, tatăl meu era ateu.Nici măcar nu voia sa intre in biserica, i se păreau prostii si îmi zicea si mie asta.In plus, eu am început sa cred mai tare pe la 15 ani.
Ba da.Dar nu a încercat sa ma convingă sau sa ma oblige.Mi-a zis doar părerea ei.
Si acum tatal tau e ateu? sal saluti din partea mea, sa-i spui ca mai exista ateii nu e singurul
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
