Dacă D-zeu ar decreta într-o zi că e moral să ucizi, ar deveni moral sau i-ați răspunde că putem decide și singuri ce e moral și ce e imoral?
Parerea mea este ca fie Dumnezeu exista si atunci nu exista moralitatea,fie exista moralitatea iar atunci nu exista Dumnezeu.
Daca Dumnezeu exista,atunci el nu poate crea moralitatea,deoarece moralitatea,prin definitie,trebuie sa fie un adevar imuabil si incontestabil. Sa creezi moralitate este similar cu a crea un obiect ce nu poate fi creat. Deci imposibil,intrucat in momentul in care creezi un obiect ce nu poate fi creat,fie obiectul poate fi creat (iar atunci definitia sa este eronata) fie creezi alt obiect,iar nu pe cel ce nu poate fi creat.
Daca moralitatea exista,atunci nu exista Dumnezeu,deoarece Dumnezeu, tot prin definitie, este un summum a tot, iar acest fapt il implica pe urmatorul, adica pe cel ce spune ca totul trebuie sa fie subsumat Lui.
Cea de a 3-a varianta ar fi ca Dumnezeu si moralitatea sa fie un tot, iar asta este evident fals, deoarece ar insemna ca Dumnezeu sa fie muabil, ceea ce iar nu concorda cu definitia sa.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Vezi vechiul testament: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
Vezi noul testament: întoarce și celălalt obraz.
Cele două afirmații divine sunt total opuse. Zeul biblic se contrazice de nenumărate ori, dar nu am chef de dezbateri pe tema basmelor biblice.
Succesuri! 
Răspunde
ÎN RENUMITA Predică de pe munte, Isus Cristos a spus: „Nu vă împotriviţi celui ce este rău, ci, dacă cineva îţi dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt" (Matei 5:39).
Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? Îi îndemna el pe creştini să fie victime pasive? Le cerea el să sufere în tăcere şi să nu încerce să se apere legal?
Ce a vrut să spună Isus?
Pentru a înţelege sensul cuvintelor lui Isus, trebuie să analizăm contextul în care au fost rostite şi să observăm cui i-au fost adresate. Înainte de a da sfatul menţionat mai sus, Isus a amintit ceva ce ascultătorii săi cunoşteau deja din Sfintele Scripturi. Iată ce a spus el: „Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte»" (Matei 5:38).
Versetele la care a făcut referire Isus sunt cele din Exodul 21:24 şi Leviticul 24:20. Este demn de remarcat că, potrivit Legii lui Dumnezeu, pedeapsa „ochi pentru ochi" menţionată în aceste versete se aplica numai după ce acuzatul era judecat înaintea preoţilor şi a judecătorilor, care luau în considerare circumstanţele şi gradul de premeditare a faptei (Deuteronomul 19:15–21).
Cu timpul, evreii au început să aplice în mod greşit această lege. Într-un comentariu asupra Bibliei redactat de Adam Clarke în secolul al XIX-lea se spunea: „Se pare că evreii s-au folosit de această lege [ochi pentru ochi, dinte pentru dinte] pentru a-şi justifica resentimentele şi toate abuzurile comise din spirit de răzbunare. Deseori răzbunarea era dusă la extrem, iar la rău se răspundea cu şi mai mult rău". Scripturile însă nu aprobau acţiunile personale de răzbunare.
Spre deosebire de evreii care aplicau în mod greşit această lege, Isus a arătat în Predica de pe munte care era, de fapt, adevăratul spirit al Legii date de Dumnezeu Israelului. Prin îndemnul de ‘a întoarce şi celălalt obraz’, Isus n-a vrut să spună că, atunci când continuatorii săi sunt loviţi peste un obraz, ei trebuie pur şi simplu să se redreseze în urma loviturii şi să-şi ofere şi celălalt obraz pentru a fi loviţi. În timpurile biblice, ca de altfel şi în prezent, cel ce dădea o palmă nu urmărea să rănească fizic, ci să insulte, pentru a genera un conflict.
Aşadar, Isus a vrut să spună că, dacă o persoană provoca pe cineva dându-i o palmă — sau adresându-i cuvinte sarcastice, usturătoare —, cel lovit nu trebuia să riposteze. Mai degrabă, trebuia să se străduiască să evite orice acţiune care ar fi declanşat un cerc vicios al răzbunării (Romani 12:17).
Cuvintele lui Isus seamănă foarte mult cu cele rostite de regele Solomon: „Nu spune: «Cum mi-a făcut el, aşa-i voi face şi eu. Îi voi răsplăti fiecăruia după faptele lui»" (Proverbele 24:29). Un continuator al lui Isus va întoarce şi celălalt obraz în sensul că nu se va lăsa atras într-o ‘ceartă’ (2 Timotei 2:24)
Si daca se contrazice atunci cum poate exista?
Nu se poate contrazice asta am spus
Sa-ti reimprospatez memoria, ai spus ca, daca Dumnezeu ne-ar cere sa ucidem (oameni), "S-ar contrazice".
Dumnezeu ne-a ceru acest lucru, in trecut. Vezi vechiul testament, unde ne cere sa zdrobim craniul necredinciosilor cu pietre.
In concluzie Dumnezeu se contrazice.
Pai daca ar fi sa ne urmam religia crestina am fi motivati sa ucidem fara a vedea nimic imoral in asta.
Dand o privire minutioasa in vechiul testament gasim numeroase instigari cat si fapte in sine de crima si alte cele.
Daca la baza existentei exista o forta atat singulara cat si plurala, un Dumnezeu sau Dumnezei, intr-o viziune logica si rationala ar fi peste puterea nostra de intelegere.
Moralitatea si imoralitate tine de capacitatile fiecaruia de a rationa.
Arhitectul existentei sau plurarul acestuia nu au nimic de a face cu deciziile noastre ci doar cu creatia a ce percepem noi"Univers"si "viata".
Omul nu va fi niciodata capabil sa cunoasca originea vietii cosmice.
Suntem limitati si trebuie sa fim intelepti sa recunoastem asta.
Important e sa traim cu un scop personal de implinire sansa pe care o avem.Viata.
Fie ca se datoreaza cuiva sau nu.
Eu cred ca ne-am cam grabi sa si spunem ca omul nu va fi capabil niciodata sa cunoasca originea vietii cosmice. Suntem abia la inceputul descoperirilor stiintifice, totusi. In ultimele decenii am aflat mai multe despre originea si evolutia vietii decat am fi visat vreodata sa aflam in precedentele milenii. Daca continua ritmul dezvoltarii stiintei si in urmatoarele secole, nu putem sti ce s-ar putea sa fim capabili sa aflam.
Nu demult si eu credeam ca omul va putea cunoaste originea existentei.Dar tine de un paradox si de o complexitate inimaginabila.Cel sau cei ce sunt responsabili de creatie nu pot fi dovediti ca exista tocmai datoria complexitatii lor de a exista si a crea tot ce percepem noi ca limita.Gandeste-te la animalele ce impart planeta cu noi.Ele nu vor putea intelege niciodata realitatea mai mult decat pot. Universul lor e Pamantul cum Universul nostru reprezinta limita de intelegere.
Personal privind asupra subiectului nu cred ca poate fi posibil ca o civilizatie indiferent ca e umana sau extraterestra va putea afla ce anume e responsabil de tot ce exista.Tocmai pentru ca e din afara a tot ce exista.Doar gandindu-ne la Universuri paralele, microcosmos sau iluzia Universului in mintea umana ne lovim deja de prea multe probleme.Bineinteles ca ar fi extraordinar ca o civilizatie din Univers sa afle originea insa exista un paradox. Daca cel ce a creat totul poate fi aflat inseamna ca nu e dintr-o realitate exterioara pentru a putea crea.Non-Sens.Ar insemna ca nu exista responsabili pentru Univers. Dupa logica umana ar trebui sa existe ceva. Dupa cate cunoastem habar nu avem.
Restul? Ramanem la filozofie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
