| Scotianca a întrebat:

De ce a pedeosit Dumnezeu pe Adam si Eva?

Deconstructia Genezei

De multe ori ne este zis ca Dumnezeu are suficiente motive morale sa permita suferinta sa existe. Intr-adevar daca Dumnezeu este bun trebuie sa aiba astfel de motiv.
Poate ca suferinta este necesara pentru liber arbitru al omului.
Poate ca suferinta ajuta la cizela caracterul cuiva sau poate este necesara pentru obtinerea alor lucruri pe care Dumnezeu le doreste.
Dar existe anumite instante unde suferinta nu poate servii la nimic.
Majoritatea teologilor vor raspunde la problema raului si a suferintei prin:
Am fost educati sa credem ca lumea aceasta nu e asa cum a creat-o Dumnezeeu ci ca e o lume decazuta din cauza pacatelor. Din punct de vedere a lui Dumnezeu noi nici nu am merita sa existam. Nu meritam deoarece am pacatului in fata unui Dumnezeu sfant.

Dar nu e aceasta lumea asa cum a creat-o Dumnezeu?
Cu siguranta ei se refera la una sau doua ipoteze iar una ar fi ca lumea asa cum a creat-o Dumnezeu nu a continut rau sau sau se poate referi ca a continut rau si suferinta doar că aceste lucruri pătrund în lume numai din cauza păcatului lui Adam și Eva. Dar daca lumea asa cum a creat-o Dumnezeu nu continea rau, atunci cum de a continut in aceasta un sarpe un sarpe rau si deceptiv? Mie mi se pare ca raul exista si in gradina Edenului de dinainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca. Intr-adevar aceasta a trebuit sa contina rau deoarece nu ar fi existat un rau care so ispiteasca pe Eva deci ca urmare nici o decadere.
Poate ca dupa cadere teologii se refera ca inainte de caderea in pacat a lui Adam si Eva nu exista suferinta? Dar nici acest lucru nu pare in regula. Avem o indicatie in Geneza ca suferinta exista si de dinainte de cadere. Deoarece cand Eva pacatuieste, Dumnezeu o pedepseste zicand :
Genesis 3:15-17
16 Femeii i-a zis:
„Îţi voi mări mult durerile naşterii;
în durere vei naşte copii.
Cuvantul evreiesc pentru ''marii'' este ''multiplicare''=A creste ce dovedeste ca nasterile erau deja dureroase chiar si de dinainte ca Eva sa pacatuiasca.
Deci nu se justifica existenta suferintei din cauza pacatelor omului. Deci raspunzand la problema raului si a suferintei ca nu au fost create de Dumnezeu este o afirmatie falsa. Se pare ca lumea asa cum a creat-o Dumnezeu continea si rau si suferinta si inainte de cadere.
Unii teologi pot schimba sensu cuvintelor de exemplu unii teologi introduc conceptul mortii spunand ca Dumnezeu ne-a condamnat pe toti la moarte datorita pacatelor lui Adam si Eva. Putem spune ca rezultatul pacatelor lui Adam si Eva este moartea si este in regula. Dar moartea nu face parte din intrebarea mea ''De ce exista suferinta si rau''? Moartea ar putea explica de ce noi oamenii in prezent suntem muritori. Dar asta nu explica de ce exista rautate sau de ce exista suferinta pe timpul vietii acestora si de asemenea suferinta a creaturilor non-umane (animalele). Plus de asta, Dumnezeu il avertizeaza pe Adam in Geneza spunand:

Geneza 2:16-18
16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!"
Va rog sa fiti atenti aici ''că în ziua în care vei mânca din el vei muri''. Interesant este ca Geneza 5 spune ca
La vârsta de o sută treizeci de ani, lui Adam i s-a născut un fiu după asemănarea sa, după chipul său, iar el i-a pus numele Set. 4 După naşterea lui Set, Adam a mai trăit opt sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 5 Astfel, Adam a trăit în total nouă sute treizeci(930) de ani; apoi a murit.
Deci ''moartea'' aici nu cred ca este una literara sau ''in aceiasi zi'' Adam nu a murit in ziua in care a mancat din mar deoarece a trait 930 de ani. Poate moartea aici inseamna sa devii muritor? sau o moarte spirituala? Este ciudat cum e ca teologii cred ca un sarpe vorbitor trebuie sa fie unul literarment dar ''moartea'' sau ''aceiasi zi'' nu sunt.

Teologii spun ca Dumnezeu a permis ca noi sa existam desi am pacatuluit impotriva sa si cand privim la cum arata lumea in care traim, este un memeto la cat de pacatosi suntem si cat de mult l-am respis pe creator. El nea adus in existenta iar noi neam revoltat contra sa.

Deci aici teologii spun ca motivul pentru care moartea si suferinta exista este din cauza pacatelor omului (nu uitati intrebarea mea a fost de ce exista rau si suferinta.)
Doctrina pacatului original contine ideea ca oamenii in ziua de azi mostenesc o natura pacatoasa. Ceva ca o inclinatie spre a face pacate mostenite de la Adam si Eva deoarece ei au comis primul pacat original. Dar cum a putut pacatul sa intre in lume prin pacat? Daca inainte de cadere, oamenii nu aveau o inclinatie spre pacat, atunci cum se face ca Eva inainte de decadere a fost atat de inclinata spre a pacatuii doar dupa o singura conversatie cu sarpele?
Se pare ca nu Adam si Eva a daruit oamenilor tendinta de a pacatuii dar chiar insusi Dumnezeu. Din moment ce acea tendinta era deja acolo inainte de cadere si care a fost responsabila pentru cadere. Deci daca nu pacatul sau inclinatia spre pacat, atunci ce a fost inaugurat cand Adam si Eva au mancat din fruct? Ce a intrat in lume si ce sa transmis de la ei la noi prin acest pacat original? Suferinta? Dar aceasta deja era acolo. Rautatea? Cu siguranta aceasta deja exista acolo prin sarpe. Moartea? Poate dar ce treaba are aceasta cu problema suferintei si a raului? Sfantul Augustin credea ca inainte de cadere au avut alegerea de a pacatuii sau a nu pacatuii iar ca dupa cadere, oamenii nu mai au optiunea de a nu mai pacatuii iar ca acest lucru ni sa transmis. Dar aceasta sugestie pare si mai grotesca pentru mine sa fiu pedepsita pentru pacat din moment ce acum nu mai avem de ales decat sa pacatuim. Si mai exista si alte probleme cu aceasta afirmatie.
Sa ne uitam din nou la intreaga narativa a Genezei. Geneza ne spune ca Dumnezeu ii porunceste lui Adam sa nu manance din copacul cunoasterii binelui si al raului caci daca face asta, va murii. Atunci sarpele vine la Eva si spune
4 Dar şarpele i-a zis femeii:
Genesis 3:3-5
– Nu veţi muri nicidecum! 5 Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
Iar atunci Eva vede ca fructul copacului pare bun si perfect de mancat si aceasta ia o muscatura, iar apoi ii da putin si lui Adam. Si asa ''pacatul'' intra in lume. De multe ori criticii puncteaza ca nu este corect ca noi sa fim pedepsiti pentru greseala comisa de cineva acu multa vreme.
Raspunsul lor in general este ''Nu suntem vinovati pentru pacatul lui Adam'' dar ca suntem pacatosi pentru propriile noastre pacate. Suntem judecati pentru pacatele care le comitem noi. Doar ca noi mostenim o natura inclinata spre pacat de la Adam si Eva. Acest lucru pare perfect plauzibil. Intr-adevar in Ezekiel 18 gasim :
20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului.
Dar acum considerati ce se intampla mai departe in narativa Genezei (dupa mancarea fructului.) Care este raspunsul lui Dumnezeu? El il pedepseste pe sarpe si pe descendentii sai fortandui :
Genesis 3:14
pe pântece te vei târî
şi vei mânca ţărână toată viaţa.
Pe Eva o pedepseste facand-o sa nasca copii cu dureri multiplicate un lucru extrem de dureros pentru ea.
Geneza 3:16
16 Femeii i-a zis:
„Îţi voi mări mult durerile naşterii;
în durere vei naşte copii.
(Si pe descendentii ei si o subjuga sotului ei)
Geneza 3:16
Dorinţa ta va fi pentru soţul tău,
iar el va stăpâni peste tine

Pe Adam cat si pe descendentii sai i pedepseste fortandui sa
Geneza 3
cu trudă îţi vei lua hrana din el
toată viaţa ta.
18
Spini şi mărăcini îţi va da,
iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19
Cu sudoarea frunţii tale
îţi vei mânca pâinea,

Deci faptul pentru care nasterile sunt dureroase pentru femei in ziua de astazi este ca Eva a comis un pacat cu miliarde de ani in urma. Ce inseamna asta? Inseamna ca noi suntem pedepsiti acum pentru un pacat pe care noi nu l-am comis. In alte cuvinte chiar daca nu mostenim rusinea parintilor nostri, mostenim pedeapsa de la o faradelege.
Ultima problema este aceasta: Adam si Eva au fost porunciti sa nu manance
Geneza 2:17
17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!"
Deci se presupune ca inainte sa faca asta, Adam si Eva nu aveau cunostinte despre bine si rau. Acestia erau intr-o stare de inocenta. De aceea cand sarpele a venit sa o ispiteasca pe Eva, cum ar fi putut realiza aceasta ca sarpele era rau daca ea inca nu mancase din pomul cunoasterii binelui si al raului? Actiunile ei nu erau rele pe buna stiinta din moment ce ea nu avea cunostinte despre bine si rau inca.
Deci nu doar ca suntem pedepsiti pentru un pacat care nu l-am comis, suntem pedepsiti pentru unul in care persoana nu a stiut in totalitate ca era ceva gresit si ca a fost inselat sa-l comita.
Imaginati-va ca inchiriati o casa de la un proprietar si proprietarul decide sa va inchida apa si caldura si instaleaza dispozitive sa va faca viata grea sa puteti obtine apa sau caldura iar voi il intrebati de ce va provoaca sa suferinti asa? Iar el raspunde: Pai nu stia-ti ca strabunicul vostru obisnuia sa inchirieze aceasta casa si el candva a comis o mare ofensa impotriva mea, eu doar administrez pedepsele.
Imaginativa ca proprietarul iar fi zis strabunicului vostru ''nu folosi acea priza altfel vei fi electrocutat si vei murii'' dar apoi vine prietenul electrician al strabunicului tau si ii spune ca proprietarul acesta nu stie despre ce vorbeste, cu siguranta nu te vei electrocuta si nici nu vei murii. Acea priza este facuta din plastic iar bunicul tau se uita la priza si decide sa o foloseasca si ghici ce? prietenul sau electrician a avut dreptate, el nu a murit. Dar cu toate acestea proprietarul era nervos ca strabunicul dvs ca a folosit aceasta priza iar acum, te pedepseste pe tine, un descendent pentru pacatele strabunicului tau si spunand ca e vina ta si a familiei tale ca au incalcat regula. Partea trista este ca prietenul tau electrician a avut dreptate. Proprietarul acelei case te mintea si inca esti pedepsit.
Deci ganditi-va, Dumnezeu ii pune lui Adam ca
Genesis 2:17
17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!"

Dar sarpele spune Evei
Geneza 3
– Nu veţi muri nicidecum! 5 Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
Iar Eva cat si Adam mananca din mar. Mor acestia dupa ce a mancat asa cum a zis Dumnezeu?
Nu!
Ajung acestia ca Dumnezeu asa cum a zis sarpele?
Pai hai sa il intrebam chiar pe Dumnezeu ce zice acesta la sfarsitul narativei din Geneza dupa ce Adam si Eva mancase din fruct.
Genesis 3:21-23
Dumnezeu a zis: „Omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul; acum el şi-ar putea întinde mâna să ia şi din pomul vieţii ca să mănânce şi va trăi veşnic."
Deci ce putem intelege de aici? ca Dumnezeu a mintit si ca sarpele a zis adevaru?
Iar acum suntem pedepsiti pentru ca Adam si Eva au urmat sfatul cel bun? Chiar si serpii in ziua de azi care sunt animale non-rationale se tarasc pe burta. Se tarasc pentru ce? pentru nelegiurea unui sarpe ancestral?
Deci sa inteleg ca suferinta animalelor este cumva rezultatul ca si animalele au mostenit pedepsele pentru neascultare de la stramosii lor?
Desigur.
Dar poate ca as putea sa rezolv aceste probleme daca as citii poate Geneza ca o poveste alegorica decat intr-un mod literarment unde in istoria lumii in care truda si nasterea copiilor sunt pedepse literalment administrate de o literalmenta persoana care a mancat dintr-un literalment fruct dupa ce un literament sarpe vorbitor a convinso literarment sa manance. Dar aceasta nu este o optiune pentru raspunsurile din Geneza.
Un teolog spune big grinumnezeu tine totul impreuna si a plasat asupra noastra blestemul mortii si ca a fost un act de iubire, a fost un act de judecata dar in acelasi timp de iubire caci prin moarte el ne poate aduce inapoi la el pentru ca a platit penalitatea pentru pacatele noastre.
Este un act de iubire ca Dummnezeu nea blestemat cu moartea, deoarece i-a permis sa ne salveze de la acea moarte via prin sacrificiul facut de Iisus. Cred ca chiar si majoritatea crestinilor ar fi cringe la aceasta interpretatie. Caci Dumnezeu a iubit lumea atat de mult incat el a creat o problema ca sa o poata rezolva.
E ca si cum as lega o tanara de o cale ferata ca apoi sa vin sa o salvez de la trenul care se apropie pe care culmea tot eu il conduc.
Poate ca aceasta pedeapsa a trebuit deoarece fara aceasta, Iisus nu ar fi putut face nimic ca sa plateasca pentru pacatele nostre fara vreo anume pedeapsa pe care el sa si-o asume, noi am fi fost blocati in pacatele nostre, incapabili sa primim viata vesnica.
Poate dar atunci la sfarsitul Genezei 3 spune ca „Omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul;
acum el şi-ar putea întinde mâna să ia şi din pomul vieţii ca să mănânce şi va trăi veşnic." 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a alungat pe om afară din grădina Eden, ca să muncească pământul din care a fost luat.

Deci se pare ca viata vesnica se putea obtine doar prin a manca dintr-un alt mar. Dar Dumnezeu nu a vrut acest lucru. El angajeaza hieruvimi cu sabii de foc sa pazeasca fructele.
Din nou ca metafora este extrem de fascinanta si de-o narativa provocatoare. Ca un literalment, de ce sa produci un fiu ca sa- sacrifici brutal cand viata vesnica ar fi putut fi obtinuta doar prin a manca pur si simplu dintr-un alt fruct?

Răspuns Câştigător
| doctorandus a răspuns:

De fapt ordinea e inversa: oamenii au constatat ca exista suferinta in viata si au creat un mit sa explice asta. Deci orice teorii ar fi avut despre Dumnezeu, in cele din urma tot trebuiau sa explice realitatea.

5 răspunsuri:
| ania a răspuns:

Daca ar fi mancat din pomul vietii si nu ar fi venit Hristos, oamenii ar fi trait vesnic dar ai fi purtat vesnic in constiinta povara pacatelor, a incalcarii principiilor Creatorului si nu ar fi putut fi fericiți si liberi.
Eu sunt convinsa ca faptul ca ne revolta nedrepratea si suferinta vine din constiinta noastra din asemanarea cu narura morala a Creatorului nostriu, mi s-ar parea total neplauzubil ca unor particule care doar s-au. ciocnit asa haotic sa le apara brusc astfel de idei înălțătoare.

| EestiSodalane a răspuns:

Absolut nimeni nu a interpretat vreodată că acel șarpe este pur și simplu un șarpe. Șarpele era diavolul.

| Scotianca explică (pentru EestiSodalane):

In Biblie nu scrie ca era diavolul. Deunde ai ajuns la asa concluzie?

| EestiSodalane a răspuns (pentru Scotianca):

Citeste Apocalipsa 12:9 si 20:2 unde scrie clar ca sarpele era diavolul. Te tot laudai ca ai citit Biblia, nu? Ai mințit?

| Scotianca explică (pentru EestiSodalane):

Biblia Evreiasca nu la indentificat niciodata pe sarpele din Gradina Edenului cu Satana. Si pot argumenta ca nici Noul Testament nu o face. Bibia evreiasca nu mentioneaza pe sarpe din Gradina Edenului in afara la capitolul 3 din Geneza. Nu il gasim decat in perioada Greco-Romana in literatura evreiasca. Si nu, in Ezekiel 28 nu este o exceptie, acel pasaj face referite la relege din Tyre, si nu face referinta ca regele din Tyre este sarpele de asemenea in acel capitol treaba cu gradina edenului este foarte diferita. Cand ajungem la 1 Enoch 69, il avem pe Gadreel, un inger de al 3 lea rang care este indentificat fiind sarpele din Gradina Edenului dar acesta nu e in nici un caz indentificat cu Satana. Unii teologi si acedemicieni identifica Înțelepciunea lui Solomon 2:24 ca referinta la Satana iar acolo scrie: Din cauza invidiei a unui diavol sau a unui adversar, a intrat moartea in lume iar unii oameni identifica pe acesta cu Satana( pe acel diavol). Dar acest articol din 2012 ''Separarea diavolului de Diabolos: O nouă lectură a Înțelepciunii lui Solomon 2.24 '' explica in mod competent si convingator ca utilizare nedeterminată a cuvantului Diabolos in aceasta perioada de timp, probabil ar fi putut sa faca referinta la un om adversar iar mai mult ca sigur acest lucru se refera la Cain care la ucis pe Abel din cauza invidiei. Noul Testament nu identifica niciodata sarpele din gradina Edenului cu Satana. Cel putin nu in mod clar. Unii teologi ar argumenta ca acest lucru a fost mentionat in Apocalipsa 12:9 sau 20:2 sau in Romani 16:20, dar acestea nu sunt singurele interpretari si pot comenta ca nu sunt cele mai bune interpretari. Cand privim in Apocalipsa 12:20, vedem un dragon mare ce are 7 capuri si care este si sarpe si acest lucru mai mult ca sigur face o referinta la Leviathan care este singura creatura mentionata in traducerea greaca a Bibliei Evreiesti ca fiind si un dragon dar si un sarpe si avand capuri multiple. In Psalm 74, avem din nou o referinta la Leviathan ca fiind Drakonta si avand capuri multiple. In Isaiah 27:1 avem o poveste unde YHWH :
Isaia 27:1
Restaurarea lui Israel
27 În ziua aceea
Domnul va pedepsi,
cu sabia Sa aspră, mare şi puternică,
Leviatanul, şarpele fugar,
Leviatanul, şarpele încolăcit.
Va ucide monstrul Tanin din mare![a]
Leviatan șarpele zvârcolit, Leviatan șarpele răsucit, dragonul ce traieste in mare. In traducerea greaca avem cuvantul sarpe, acelasi care il avem in Apocalipsa, iar avem cuvantul dragon acelasi care il avem in Apocalipsa si acest lucru de fapt citeaza o traditie pe care o gasim cu cateva secole mai devreme in literatura ugaritica unde Baal, zeitatea fulgerelor care il distruge pe Litan, sarpele încolacit, sarpele fugar, dragonul cu 7 capete, deci imaginea din Apocalipsa nu are sens absolut deloc ca ar fi sarpele din Gradina Edenului, are mai mult sens facand referinta la Leviathan primordialul primordial dragon al haosului. In Romani 16:20 spune :
Romani 16:20
20 Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan[a] sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi!
Pentru multa lume acest lucru rezoneaza cu cu blestemul pe care Dumnezeul il plaseaza sarpelui in Geneza 3:15
15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie,
între sămânţa[a] ta şi sămânţa ei;
Sămânţa ei îţi va zdrobi capul,
iar tu îi vei zdrobi călcâiul."
Dar imaginea unde Dumnezeu pune dusmanii sub picioarele lor este mult mai comuna, de fapt o gasim si in referinte Non-Biblice si chiar si in literaturi Non-evreice sau non-Crestine in lumea Greco-Romana dar de asemenea este si in Psalm 8, este mai mult o imagine mai mult generica iar aditional, versiunea septugiana a Genezei 3:15, nu mentioneaza absolut nimic despre ''zdrobire''ci foloseste de fapt un verb care inseamna ''a tine de veghe sau a pazii'' deci ideea ar fi ca samanta femeii se va ferii de capul tau iar tu te vei pazii de calcaiul sau. Deci acest lucru nu pare a fi o referinta la versiunea lui Paul a Genezei 3:15. Din acest motiv nu cred ca aceea este o referinta prea clara. Cred ca cel mai bun lucru pentru a identifica sarpele din gradina Edenului cu Satana este facut in Apocalipsa lui Abraham care a fost scrisa probabil pe la sfarsitul secolului I sau la inceputulul Secolului al 2 lea, deci contemporar cu unele dintre textele de mai tarziu din Noul Testament dar acestea nu au fost incluse in Noul Testament dar in capitolul 23 vorbeste despre cine a fost sarpele din gradina Edenului, acel sarpe se numea Azazel, daca ne uitam in cartea lui Enoch capitolul 54 il avem de fapt pe Azazel mentionat ca fiind capul ingerilor rebeli iar intr-un pasaj paralel cuvantul SATAN folosit pentru acelasi cap al ingerilor rebeli. Deci in apocalipsa lui Abraham de la câteva secole mai târziu il avem pe Azazel indentificat ca fiind sarpele din gradina Edenului, voi argumenta ca aceasta este originea indefificarii a sarpelui lui gradina Edenului cu Satana.

Oricum, observ ca incerci sa schimbi subiectul. Intrebarea mea originala era
De ce a pedepsit Dumnezeu pe Adam si Eva? te-as ruga sa nu deviem de la ea.