De ce exista oameni credincioși care sunt răi, judeca pe altii, înjură, fură, bârfesc și oameni ateiști care își văd de treaba lor, se comporta frumos cu alții, sunt darnici, buni, etc? Sunt chiar FOARTE curioasă ce argumente aveti unii, nu mă luați cu prostii de genu "ăia doar se prefac credincioși/ateiști", că la biserica sunt numai babe care, dupa ce ies din biserica, primul lucru barfesc. Si nu doar babele barfesc și alti credincioși.

Cum așa? Romani sunt sfinți Europei, 99% cred in Dumnezeu cică și gradina maici e Romania)))) mai ales Craiova și ferentari

Pentru ca personalitatea si educatia unui om nu are treaba cu religia. Majoritatea religiosilor o fac din frica de o putere divina pe care si-o imagineaza si atat. In rest sunt tot oameni educati mai mult sau mai putin, cu o personalitate proprie si un carcater propriu bun sau rau ca restul.

Pentru ca e normal sa existe varietate in privinta caracterului uman. Daca am fi toti la fel ar fi horror, distopic.Plus, in jurul tau se afla si atei care sunt rai, judeca pe altii, injura, fura, barfesc, asa cum exista credinciosi care isi vad de treaba lor, se comporta frumos cu altii, sunt darnici, buni etc.Doar pentru ca nu i-ai intalnit, nu inseamna ca nu exista.

Principiul că "nu cei sănătoși au trebuință de doctor ci cei bolnavi" se aplică și aici.
Este ca și cum am spune că de ce sunt atât de mulți oameni bolnavi în spitale, când ei ar trebui să fie sănătoși.
Sunt boli trupești care se pot vindeca peste noapte, doar prin simplu fapt că ne odihnim. Dar nu așa stau lucrurile și cu caracterul. Este nevoie de o viață întreagă pentru îndepărtarea unor defecte. Să nu credem că atunci când un om care vine la credință, ajunge să cunoască pe Dumnezeu și să Îl iubească, gata s-a transformat complet. Este adevărat că s-a transformat la nivelul minții și chiar al inimii: adică urăște viața de păcat ce o ducea mai înainte; își urăște viciile, oricare ar fi fost acestea. Dar este încă supus slăbiciunilor umane. Este o luptă grozavă cu el însuși. Pentru că atunci când omul este în prezența lui Dumnezeu ajunge să-și cunoască pe deplin defectele. Până atunci el zice ca toți oamenii că el nu a dat în cap la nimeni și că mai face și el una alta ca toți oamenii, că și-așa viața este scurtă și trebuie să o trăiască. Numai că în prezența lui Dumnezeu lucrurile se schimbă radical, pentru că și defectele neînsemnate le vezi prin ochii lui Dumnezeu și conștientizezi că un singur păcat mic te va face să pierzi viața veșnică.
Când omul ajunge să cunoască pe Dumnezeu va deveni conștient că este iubit de Dumnezeu. Dar acesta este primul pas spre mântuire. Mai sunt mulți alți pași. Vei vedea că firea pământească cu defectele ei se va manifesta în fel și chip chiar și atunci când iubim pe Dumnezeu. Aceasta este o luptă grozavă, neînțeleasă și batjocorită de spectatori. Creștinul cade și se ridică iarăși. El nu trebuie condamnat, ci încurajat. El va fi arătat cu degetul de cei din lume, de spectatori, de acei oameni fricoși care stau departe și nu fac nimic ca să-și schimbe caracterul, viața. Dar el se ridică și va merge din nou privind la Mântuitorul său. Viața de credință este o viață de lupte zilnice, cu suișuri și coborâșuri. Nimeni nu va fi luat la cer pe un pat de flori. Dar toți care vor pot fi mântuiți.

Generalizezi. Nu toti credinciosii fac ce ai zis tu si nu toti ateii sunt darnici, buni, etc, poate doar aparent.
Dar am si un argument de ce sunt 'credinciosi' rai.
In momentul in care vrei sa faci bine, fortele raului, diavolul, mamona, nu conteaza cum ii spui, poti sa-i spui si mcdonalds, raul incepe sa lupte impotriva ta si apar incercari in viata ta.
Daca te complaci lucrurilor rele, nu are nimeni nimic cu tine, diavolul chiar te lasa in pace ca pe el il intereseaza sa distruga sufletele care inca mai au ceva bun in ele, nu are treaba cu ateii.
Tu alegi de ce parte vrei sa fii, dar sa stii ca si aia care fura, injura, barfesc, etc. duc o lupta, personala iar atunci cand fura, injura, barfesc, etc, pierd acea lupta din orgoliu personal si pentru ca nu cauta ajutorul unde trebuie, adica in suflet.

Un om care într-adevăr cu Adevărat are credință curată in Dumnezeu și iese dedică cu inima și gândul și mintea trupul și sufletul fapta față de Dumnezeu frică de Dumnezeu frica ce ar putea faptuit față de Dumnezeu omul ăla nu se arată în nici fel păstrează tot cei arată și îi dăruie Dumnezeu nu se laudă cu darul lui Dumnezeu nu se lauda ca este creștin și credincioș nu se laudă ca merge la biserica nu se laudă și se crede superior altor oamenii deja când omul începe să se creadă "alesul" lui Dumnezeu că "este" superior altor oamenii ca "este" cel mai "credincioș" și "creștin" și bine făptuitor și gânditor și ca el/ea are cea mai buna inima și suflet atunci ei cad foarte ușor din ochii lui Dumnezeu noi uită grav grav grav grav grav de ușor ceva foarte grav de ușor căci din cauză că nu-i dăm importanță Adevărată și ne credem cu un simplul gând nesemnificativ peste el de fiecarea dată iar când cădem jos nu mai știm cum sa facem sa primim iertare liniștea ajutor de la Dumnezeu noi mulți dintre noi ne considerăm prea inteligenți prea conștienți prea că deținem noi controlul la tot )) )) )) ))) "buni" prea "buni" la "inima" prea buni la "suflet" noi suntem cu bună voință răi cu bună alegere răi cu bună credință pura și fără de îndoială cu răutate în noi toți ne este mai ușor și comod sa facem rău decât bine de ce? În voi zace răul dar nimeni nu face nimic în privința asta nimic va întrebați cei de făcut? Nu știți nu? Nu aveți timp deloc nu? Nu nu-i asta nu ca nu "știți" știți foarte bine chiar de asta sunteți foarte bine conștienți dar nu vreți nu aveți voință Adevărată credință Adevărată în Dumnezeu de aicia apar necazurile el nu da probleme omui om își face singur cu voința rău cu propia mână rău omul fuge cu propia rațiune la rău oml fuge voința la rău omul fuge cu propiul control la rău și plăcerile și satisfacțiile de moment apoi tot omul trage la răspundere și caută vionavtul credință în Dumnezeu nu înseamnă să mergi la biserica în fiecare zi credință în seamănă sa ajungi atâta de mult să-l conștientizezi pe Dumnezeu în cât săi ceri iertare ca Teai gândit murdar până să ajungi la faptă dar nici după faptă omul nu merge către Dumnezeu se ascunde după cine poate fi ca el să-l acopere pentru propia faptă ăsta este omul fără Dumnezeu și frică de Dumnezeu acel om crede ca deține totul cu? Cu nimic greu sa faci omul care nu-l caută pe Dumnezeu cu propia inima și suflet să-l găsească greu îl aduci pe drumul ăla. Mulți din ei au teamă de el ei știu câ ori cât sar duce la el pe ușile alea când ies teatrul lor ia sfârșit ei nu pot fi cu ei înșine cine sănt ei nau habar de ei se târăsc în multe momente de uitare oamenii ăștia au frică de cine sănt ei mai mare fată de ei de ta de Dumnezeu căci ei sa cunosc între ei ce bun prieten lear puteai fi iuda. Eu am înțeles ce vrea Dumnezeu de la noi dar n-am puterea și nici voi sa împart ce misa dăruit omul trebuie sa vrea o dată să-l caute pe Dumnezeu omul trebuie sa înțelegă o dată că fără Dumnezeu nu ajunge nică ieri omul trebuie sa ceara sa vadă Adevărul de la Dumnezeu trebuie săi dedice măcar 5 minute nu mult 5miunute nu vedeți mult aveți cu toți 24 de ore pe zi 5 minute cu el însemană mai mult decât "viața voastră pe pământ" nu va cere nimeni nu va oblig nimeni sa citiți Biblia nu va cere nimeni nu va oblig nimeni mergeți la biserică cu Foarță. Dar... Undeva scrie totul eu nu-l pot scrie aicia nu am curaj mie frică și team. Eu știu ca va fi uitat tot ce va spun cu toată inima și trecut cu vederea. Atâta de sigur și sunt de omul fără Dumnezeu ca poate fi în stare de ori ce și ori și ce. Nu va temeți de ei nau Putere de nimic ei depinde de alți mai slabi ca ei și dacă iai aduna la un loc pe toți n-ar face cât un sărman care doarme desculț pe cartonul uscata și ud de afară.

Există "credință" față de Dumnezeu de văzul lumi. Există "credință" de Dumnezeu de a profita de oamenii. Există "credință" de Dumnezeu de a-și bate joc de oameni se dau "credincioși" "oamenii" lui Dumnezeu nu băgați de seama cine minte în numele lui Dumnezeu nu băgați de semă cine se crede "sfânt" "credincioș" ne păcătos" lăsați ca nu ei toți sunt sub privirea lui tot.

Omul care îl iubești Cu adevărat pe Dumnezeu credința lui loialitatea lui față de Dumnezeu este directa nu arată nu se laudă el trăiește cu Adevărat cu Dumnezeul nu aveți putera ai și darul lui Dumnezeu doar prin faptele față de El și căutare însetat și dorul ăla pe care nu-l poți descrie față de Dumnezeu.


Nu veți înțelegi Niciodată în viața voastră ce este ce înseamnă să-ți fie dor de Dumnezeu rău de tot până nu o să-l iubiți cu Adevărat până atunci nu o sa știți cum este Niciodată

Ok.Tu crezi ca daca mergi la biserica esti un om bun? NU.Sunt oameni cu diferite temperamente. Păcate toti facem, indiferent de credinta insa acestea se vor sterge prin credinta.Noi la sfarsitul lumii vom fi judecati dupa credinta in Isus Hristos.Si de ce ateii ar trebui sa fie răi? Fiecare cu treba lui.Credinta este pentru suflet

Asta-i ca și cum ai întreba de ce există bolnavi în spitale. Biserica este un spital pentru cei bolnavi, iar Hristos a venit pentru păcătoși ca să-i vindece de păcat, nu pentru cei (ce se cred) sănătoși. Deci e perfect normal să vezi păcătoși în Biserică așa cum de altfel orice om e păcătos.

Iar referitor la ce ai zis despre atei, și ei au păcate. Unii într-adevăr sunt politicoși, dar Creștinismul nu e o religie a politeții ci a dragostei, iar Dumnezeu nu este impresionat de politețe ci de dragoste.

Dar de ce nu spui și că exista credincioși care sunt darnici, buni, blânzi, calmi, veseli și atei bârfitori, hoți, răi, criminali etc? De ce vezi problema numai din unghiul care îți convine ție?

Nu ai tu treaba cu cei care fac astfel, tu pastreaza-ti credinta si iarta pe cei care ti-au gresit.