N-ai incredere in tine uneori si te tot ''schimbi''. E normal, dar nu chiar asa mult cum ai spus aici. Pur si simplu, nu te gandi la astea si vezi-ti de tine. De cum ai vrea sa fii, ce ai vrea sa ajungi etc. Invata sa te controlezi.
Poate problema e că stai prea mult să te analizezi în loc să-ți trăiești pur și simplu viața.
Eu am 29 de ani și n-am stat niciodată să mă întreb sau să-mi fac probleme cum sunt. Nu mă interesează subiectul. Fiecare e liber să mă vadă cum îi place și cum are chef.
Sunt exact așa cum mă simt bine. Atât.
Ai 24 de ani. Multi înainte! Nu mai esti o adolescentă. Psihicul tau e deja format.
Creierul începe pe zi ce trece să se degenereze odată cu varsta adultă. De aia se spune că adulții sunt mai stresați. Oricum sunt si copii care se trateaza psihiatric. Eu nu ti as recomanda sa te bazezi pe psihiatru sau medicatie. Bineinteles ca ar fi indicată o consultație. Tratamentul medicamentos il poti urma si preventiv. Pana una alta, ai mai mare nevoie sa discuți cu un psiholog. Doar cu ajutorul lui iti poti schimba gandirea. Medicamentele te vor ajuta sa depășești depresia si sa scapi temporar de stările anxioase de care ai scris. Nu te vor reprograma cognitiv. De asta ai tu nevoie sa investești in tine. Esti inca tânăra, procesul de neuroplasticitate nu s-a încheiat definitiv.
Ceva de genul la o scara mai mica mi se intampla mie zilnic. N-am gasit leacul dar eu sunt diagnosticat cu boala psihica asa ca nu prea ma mai gandesc din ce cauza si incerc sa fac ce si cum e mai bine sa treaca ziua.
Ce diagnostic ai?
Schizofrenie paranoida.
Esti mai diferita. Persoanele normale sunt plictisitoare
Be evil Be wicked.
https://www.youtube.com/watch?v=0wt3qk87R48
Du-te la un psihiatru, ala are leac pentru probleme psihice, pentru prostie, pentru tot ce vrei.
Poate bipolaritare? Poți să faci un control la medic, pentru orice eventualitate. Cu bipolaritatea nu-i de glumit, atât mai mult cât se poate înrăutăți.
Iar dacă nu e asta, încearcă să ai încredere în restul. Confesează-te cuiva; părinților. Poate că ți totul în tine și nu e prea în regulă. Și nu-ți mai băga în cap faptul că ești un monstru, pentru ca nu e așa. Toți greșim mai mult sau mai puțin, însă asta nu ne face monștri.
Iar eu, îți mai recomand și cărți de dezvoltare personala. S-ar putea să te ajute.
In ce sens te simti monstru? Probabil ca depinde de felul in care te simti, de experientele prin care ai trecut sau de persoanele care te înconjoară felul in care te exteriorizezi. Dar de ce tocmai monstru?
Simt ca gandesc rau. Mi-a zis un cineva azi ca vrea sa vorbeasca cu mine doar cand sunt Jekyll, nu cand ma transform in Hyde.
Frumoasa comparatie In definitv doar fiindca te gandesti la lucruri "malefice" nu inseamna ca o sa le si faci. Cu totii cred ca avem un darkside ce ne face sa mai iesim din banalitate Nu consider ca ai de ce sa iti faci griji, dar acum depinde si de tine, de ceea ce simti tu.