Ordonare:
După relevanţă
Exista, fara indoiala multa nefericire in lume; daca privesti viata omenirii in general o vezi ca pe un ocean de suferinta pe care sunt presarate mici insulite de fericire si ele efemere, iar viata individului ca pe o mare de nefericire intrerupta, ici si colo, in diverse etape ale vietii sale de momente in care a fost fericit.Fiecare om socoteste ca feicirea e scopul suprem si porneste in cautarea ei; iar cautarea fericirii pare a fi atat de importanta incat un mare si tanar popor, vorbesc despre cel american, a trecut in constitutie dreptul fiecarui indivd de a-si cauta fericirea.Si, vazand aceasta vesnica alergare dupa ceva ce nu pare usor de atins, te intrebi:dar de ce oare este omul atat de nefricit? Care sunt sursele nefericirii umane? Privind cu atentie in tine insuti dar si la altii incepi sa intelegi ca omul poate fi nefericit findca nu e multumit de CEEA CE ESTE; se priveste in oglinda si se gandeste ca nu e suficient de frumos, suficient de inteligent, suficient de puternic, ca sa nu mai punem la socoteala ca sanatatea nimanui nu este perfecta. Apoi omul este nefericit pentru ca nu este multunmit cu CEEA CE ARE; strange bunuri, bani si lucruri si mereu vrea mai mult; si in fine o alta sursa de nefericire este in legatura cu CEA CE REPREZINTA fiecare in ochii celorlati.Dorim ca parerea celorlalti despre noi sa fie in totalitate buna, ba chiar mai mult, daca ajungem a fi slaviti, daca urcam pe treptele gloriei, pare ca ar trebui sa fim neaparat fericiti.Am vazut toate acestea mai intai la mine si apoi la altii si m-am intrebat :este oare fericirea tangibila, realizabila, sau e doar "desertaciune si goana dupa vant" cum de secole de avertizeza inteleptul dar scepticul rege Solomon? Cum poti fi fericit gandind ca ieri cineva te-a suparat si maine trebuie sa iesi iarasi in lume si sa primesti loviturile ei? Alergand in rand cu ceilalti dupa o himera care parea ca se indeparteaza precum fata morgana, cautand un raspuns atat in mine dar si in gandirea unora intelepti prezenti in lume sau plecati de multa vreme din ea, m-am oprit si mi-am spus ca poate tocmai aceasta vesnica cautare a fericirii este problema.Pana la urma, fericirea este in preajma noastra, usor de atins cu conditia de a ne privi fiecare pe noi insine, a ne accepta asa cum suntem, a fi multumiti daca avem pe masa painea care ne trebuie in fiecare zi si a fi multumiti daca reprezentam ceva valoros in ochii fie si a uniui singur om fara a voi ca lumea intreaga sa ne slavesca.Prin urmare, judecand astfel, reusesc sa-mi mentin echilibrul, sa ma bucur de fiecare zi, sa am linistea sufleteasca care-mi permite sa traiesc fara regretul zilei de ieri si fara sperante in ziua de maine.Viata trebuie luata asa cum ea vine, cu bune si rele; si fiecare dintre noi stie ca nu poate trai numai in fericire vesnica cum nici nefericirea permanenta nu dainuie.Si cu regret spun, n-am vazut judecata mai aspra decat aceea dea-i reprosa cuiva ca intr-un anume ceas n-a fost suficient de nefericit.Cu ce drept judecam pe altii? Stim noi oare ce e in sufletul fiecaruia dintre semenii nostri? Fara indoiala ca fiecare are propriile limite in a trai o fericire sau o nefericire, fiindca "suntem cu totii diferiti, din fericire". Si atunci, observand modul particular, unic in care fiecare isi traieste bucuria si suferinta nu pot decat sa inchei cu spusele aceluiasi Goethe"Cea mai mare fericire a omului pe pamant este numai propria-i personalitate!"Numai bine.
Răspunde
DA.Sunt nefericiti, majoritatea nu sunt impacati cu Dumnezeu, nu stiu nimic despre Hristos, despre bucurie, despre credinta.Multi nu au iubire de oameni, nu au necesara bunatate si asta-i face nefericiti sufleteste chiar daca poate material sunt fericiti.Numai bine
Cu cat esti mai inteligent cu atat esti mai nefericit! uitati-va la un copil si uitati-va la un geniu! ...vedeti diferenta?
@apache
Da, un geniu va fi un nefericit, caci nu va putea intelege mecanismele de fericire ale celor mai prejos decat el.
In alta ordine de idei fericirea e o himera din punct de vedere tangibil, fizic.
Fericirea o gasesti in propria-ti fiinta, intr-un mod (sau mai multe cai) spiritual. Nu in relatii se gaseste fericirea, acolo e doar instinctul hranit cu pulpa.(care dubleaza excelent fericirea, dar intr-un final iti dai seama ca te-ai autoamagit).
De altfel fericirea reprezinta o tema foarte complexa, dar in momentul in care din punct de vedere spiritual esti implinit, nu poti fi nefericit.
Zicea Gothe privindu-se în oglindă. Băi Gothe ştiu că eşti mort demult dar să zicem că ai trai din nou în aceeasi epocă şi de data asta ai fi un sclav.Atunci ce ai face? Te-ai sinucide?
Drama asta a oamenilor e dezgustătoare
Nu stiu daca toti dar eu in mod sigur.Pe data de 25 octombrie fata mea a avut accident a fost operata de doua ori la picior, azi din nou a fost operata.Pe data de 27 noiembrie mi-a murit sotul si mai si lucrez 10 ore afara pe frig pe gerul asta.De stiam ce ma asteapata multe faceam altfel in viata.Sunt foarte nefericita sunt o vaduva fara nimeni alaturi mi-e foarte greu sufleteste.Sa te trezesti vesnic singura dupa 21 de ani de casnicie e ceva extrem de greu de suportat plus sa vad suferinta fetei.
@carminaburana43
E interesant cum pe data de 2 decembrie, la 5 zile de la moartea sotului, dumneavostra faceati dedicatii muzicale pe TPU si raspundeati la intrebari vizavi de Eminem si Chuck Norris pe data de 27 noiembrie si 30 noiembrie, cand se presupune ca dumneavoastra trebuie sa fii asistatat la priveghiul sotului. Daca ce spuneti este adevarat, intr-adevar este o situatie dificila si va doresc numai bine.
Astazi m-a abordat o mama in lacrimi cand eram la magazin, fiindca vroia sa-mi dea de pomana pentru fiul ei mort la varsta de 16 ani intr-un accident de masina. Baiatul a fost coleg cu mine in liceu, iar maica-sa a venit la mine pentru ca m-a recunoscut fiind din acel liceu. Chiar daca nu sunt eu un tip prea sensibil, m-am simtit gol toata ziua si nu m-am gandit decat la plansul in hohote al femeii si la durerea prin care poate trece un parinte la moarte unui copil.
Si ca iti raspund si tie, NY, la intrebare, oamenii sunt nefericiti. Toti. Unii pentru ca au pierdut pe cineva drag, altii pentru ca nu sunt siguri daca o sa aiba bani sa puna si maine o paine pe masa, altii pentru ca n-au niciun adapost si indura iarna rece pe strazi, altii pentru ca sunt bolnavi, iar altii pentru ca se confrunta cu fel si fel de situatii dificile. Iar ceilalti, care au strictul necesar sau cu mult peste acesta, sunt nefericiti pentru ca vor mai mult. Asta pentru ca lacomia este scrisa in codul genetic al fiecaruia dintre noi, chiar daca unii vor sa faca pe modestii si pe eroii, tagaduind.
Doamna carminaburana43, nu o anumita relatie cu cineva ne aduce fericirea. Fericirea adevarata ne-o da constientizarea ca singuri venim pe lume si singuri plecam si trebuie sa fim deschisi iubirii dar nu unei iubiri individualizate a unei singure persoane chiar daca a insemnat totul pentru noi, dar am putea sa ne folosim de aceasta dragoste ca de o saminta ce va germina si va da nastere in sufletul nostru dragostei supreme asupra omenirii, asupra intregii firi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
