Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde Totul este relativ(1) și efemer(2)=>(3). Aplic (1) la (3). În această viață cel mai limpede adevăr(5) este cel pe care îl simțim(6), dar care trebuie să se îmbine obligatoriu cu cel rațional(5).=>(4). Aplic (1) la (5) și (2) la (6)...(5)=>Concluzia. Viața, așa cum e ea, capătă valoare dacă crezi în ceea ce simți și mergi pe acel ceva doar în momentul în care acel ceva are totuși și o bază rațională. E ca un drum, pe care tu ai vrea să mergi deoarece simți, dar la fiecare câțiva kilometri e câte o barieră care să zicem că se deschide cu o cartelă. Acea cartelă reprezintă rațiunea. Dacă bariera nu se ridică trebuie să o luăm de la capăt să alegem alt drum sau să vedem dacă e un drum care se intersectează cu acela. Problema e că unele bariere nu se pot deschide sub nicio formă deoarece nu au cartelă, nu au nimic care să le poată deschide, aparent. Oricum ar fi suntem rătăciți, dar nu trebuie să ne vedem așa. Problema e că oriunde am alege și am putea merge, fiecare drum are un capăt...Ce facem? Zburăm? Putem? Acolo nu se mai află nicio barieră. Simțim că trebuie să zburăm, și este obligatoriu să mergem mai departe. Poate simțeam asta de la primii pași, sau poate chiar nu vom simți nici în ultimul moment. Are rost, nu are rost, numai fiecare dintre noi știe cum e sau cum poate fi. Doar o amestecătură de idei pe care le îmbin foarte des când e să răspund cuiva, dar la care eu personal nu stau să cuget prea mult.
Să mori tu că ai răspuns la fel ca mine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
