Care ar fi lucrul care ar trebui sa se intample, incat sa ajungi sa iti doresti sa mori?
Ceva legat de sanatate... pierderea vederii, a capacitatii de a merge, de a munci?
Sau poate ceva legat de partea afectiva, pierderea unei persoane?
Ceva mai material, pierderea banilor, a unei proprietati?

Vi s-au intamplat lucruri care sa va faca sa doriti moartea? Ce v-a facut sa ramaneti aici?

1. Nu există un asemenea eveniment care - AR TREBUI- să se întâmple, ar trebui semnificând necesitate absolută. Succesiunea de evenimente prin care treci, pe care o numim viață face parte dintr-o secvență pornită acum 3, 5 miliarde de ani, de la prima celulă vie, a cărei urmași suntem. Ai ajuns aici pentru că miliarde de strămoși au evitat acest tip de eveniment. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu ai fi acum, aici pe TPU, să putem discuta. Acest șir de evenimente care au evitat moartea, acestea TREBUIAU să se întâmple. Totul se întâmplă așa cum TREBUIE.
O să mă întrebi atunci de ce există sinucigași, 1 la 10000, al 4 lea motiv de deces în țările civilizate, care emit statistici. Nimeni nu știe exact, sunt doar presupuneri. Ce se cam știe, este că motivele invocate de sinucigași sunt pretexte.

Nimic nu m-ar putea face să-mi doresc moartea, viața e prea frumoasă ca să aleg calea ușoară. Deși nu am avut o viață ușoară, sunt nevăzător din naștere, m-am bucurat de fiecare clipă și am găsit fericirea în cele mai mici lucruri. O să-mi vină și mie sfârșitul nu zic nu, însă nu îmi e frică căci știu că am trăit cum am vrut eu și am privit mereu partea plină a paharului, căci dacă cumva se golea, îl umpleam imediat la loc. Totul ține de modul tău de gândire. Buddha spunea că dacă am privi cu adevărat o floare, dacă am vedea frumusețea ei cu adevărat, nu doar cea de suprafață, am putea trăi fericiți pentru toată viața. Orice lucru are frumusețea lui, orice pahar are și o parte plină, orice furtună este urmată de soare, orice om poate fi fericit, totul ține de modul în care gândești. Dacă ai doar gânduri negative e normal să nu fi fericit. Poți avea mașini, bani, etc, dacă nu ai disciplina mentală necesară pentru a-ți controla direcția și conținutul propriilor gânduri. Un mare maestru spiritual spunea, și îi dau dreptate, că mintea noastră este un maestru execrabil, însă un servitor excelent dacă reușim să o subjugăm voinței noastre.
Observ la multă lume, că își privesc propriul șir al gândurilor ca pe un film, ca pe ceva asupra căruia nu au nici un control, și în loc să facă ceva pentru a îmbunătăți lucrurile, lasă aceeași secvență pe repeat până toată banda e ștearsă, până sinele se strânge și se chircește și acea secvență, acea întâmplare sau traumă care a declanșat episodul depresiv ajunge să definească acea persoană.
Noi nu suntem doar o experiență ci mii de experiențe plăcute, neplăcute și tot spectrul aflat între, suntem și buni și răi și slabi și puternici și fericiți și nefericiți pentru că asta înseamnă să fi om, să trăiești viața ca și cum te-ai da într-un montagne russe, pentru că viața nu e monotonă, nu e doar în tonuri cenușii și gri, nu e doar o pantă înspre abis ci e un traseu întortochiat cu suișuri, coborâșuri și mișcări în stânga dreapta încât ajungem să amețim, să credem că pierdem esența a cine suntem noi, când, de fapt, noi doar adăugăm experiențe noi. Aceste experiențe nu trebuie să fie doar pozitive, ba chiar ar fi un mare dezavantaj ca viața să fie doar roz. Fierul pentru a fi călit trebuie trecut prin foc, diamantul nu se formează decât la niște presiuni extrem de mari, așa și omul, doar prin suferință, prin îndurarea greutăților și prin depășirea obstacolelor poate să se dezvolte pe plan fizic, emoțional, mental și spiritual. De unde vrei să ai mușchi dacă nu faci sală? De unde vrei să cunoști filosofia dacă tu n-ai deschis nici o dată o carte? De unde știi ce e gelozia dacă n-ai avut nici o dată o femeie pe care să o fi prins că te înșeală?
Totul e să nu te oprești nici o dată, să mergi mai departe și să analizezi experiențele prin care ai trecut, să înveți lecțiile care trebuie învățate și să arunci ceea ce nu îți e necesar. Pentru a îndeplini acest lucru nu trebuie decât să te implici, să preiei controlul asupra propriilor gânduri și să încetezi să stai ca la cinema doar și să urmărești cum viața ta se duce de râpă.

Să nu vad, aud, merg. Doamne ferește!

Niciunul, oricum mor m ai devreme sau m ai tarziu

Pierderea părinților și depresia cronica majoră te pot distruge in așa fel sa îți dorești cu ardoare sa scapi de aici

Cred că lipsa speranței îi fac pe alții să aibă aceste gânduri.