Definiti arta; ce inseamna pentru voi arta?

Când aud artă, mă gândesc imediat la artele plastice și la artele decorative, ( deformație profesională ), dar sunt și alte arte evident.
Pentru o definiție corectă, caută într-un dicționar!

Sentiment

Arta este ceea ce ma face sa ma opresc chiar si pentru cateva clipe ca s-o admir.

Arta este lucrurl pe care il fac atunci cand imi place, arta este lucrul pe care nu multi il pot desavarsi, arta este lucrul cel mai drag mie, arta inseamna tot si nimic.

Arta nu poate fi definita prin cuvinte

Daca vroiam o definitie de pe internet imi gaseam una singur. Am vrut sa vad ce parere au utilizatorii TPU despre arta. Pentru cei mai multi oameni arta a ajuns o batjocura, un nimic. Cand creatia artistica incarcata cu sentimentele unei persoane, care depunde un efort sa ti le transmita, nu mai inseamna nimic, umanitatea a involuat si s-a degradat pana la nivelul de primate. Este frumusete, imaginatie, creatie, lucru, sentiment, experienta si tot ceea ce cunoaste artistul si incearca sa iti transmita. Sau, cum a zis Greece12 - hrana pentru suflet. A definit perfect arta - cel putin din punctul meu de vedere.

Libertate. O ocazie de a te recreea.

Yukie, ce simplu e să cauţi pe Google ''ce înseamnă arta'' şi să dai copy-paste. Penibil.

Arta este în esenţă cea mai profundă expresie a creativităţii umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist îşi alege singur regulile şi parametrii de lucru, se poate spune totuşi că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu şi a unui set de valori ce determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzaţie sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată şi ca o formă de cunoaştere (cunoaşterea artistică).
Într-un sens larg, termenul artă desemnează orice activitate, care bazează pe cunoştinţe, exerciţiu, percepţie, imaginaţie şi intuiţie. Într-un sens mai strict, se adauga la cele de sus lipsa de funcţionalitate (practică), cunoaştere, estetică.

Britannica Online defineşte arta ca "îndemânare şi imaginaţie în creaţia de obiecte, medii ambiante sau experienţe estetice care pot fi împărtăşite" (the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.)

Definiţia şi evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20. Richard Wollheim face distincţie între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experienţă umană generală; şi pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, şi variază cu experienţa umană a diferiţilor indivizi. Un obiect poate fi caracterizat în funcţie de intenţie, sau lipsa acesteia, a creatorului său, indiferent de scopul sau funcţiunea lui. De exemplu o ceaşcă, care poate folosită ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de artă, dacă e intenţionată obiect estetic. Deasemeni, o pictură poate fi considerată obiect de meşteşug (deci nu obiect de artă), dacă este un produs de masă.

Natura artei a fost descrisă de Richard Wollheim ca "unul din termenii cei mai elusivi (care se eschivează) ale problemelor tradiţionale de cultură umană" (one of the most elusive of the traditional problems of human culture).[3]. A fost definită ca vehicol pentru expresia sau comunicaţia de emoţii şi idei, un mijloc pentru explorarea şi aprecierea elementelor formale pentru sine, şi ca mimesis sau reprezentaţie. Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica între persoane. Benedetto Croce şi R.G. Collingwood au avansat ideea idealistă că arta exprimă emoţii, şi că opera de artă aşadar există esenţialmente în mintea creatorului.[5]

Teoria artei îşi are rădăcinile în filozofia lui Immanuel Kant şi a fost dezvoltată în secolul 20. Arta ca mimesis are rădăcini adânci în filozofia lui Aristotel.

Arta reprezinta esenta creativitatii umane, cel putin asa consider.Artist te poti numi numai in momentul in care creativitatea ta da roade, cand iesi in evidenta.O persoana isi da seama cand face acest pas, e un sentiment de implinire si de bucurie interioara.Acest cuvant "arta" ne defineste pe noi ca oameni, relevand un lucru de pret:imaginatia.

Ceva ce mă surprinde prin eleganța sa, bunul gust și realizarea sa inedită.

Indraznesc sa cred ca arta = iubire. Iubire de natura, de oameni... Talentul e arta de a vedea tot ce e inconjurul nostru si de a-l imparti si celorlalti.

Un desen fermecator