Care este definitia scrisorii?
dar a telegramei?
dau funda.

Gesesti in Dictionarul explicativ al limbii romane:
scrisoare - SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poştă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaş. ♢ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziţia purtătorului o sumă de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenţă având valoare literară sau istorică. ♦ (La pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondenţă. 2. (Înv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris1 (2). 4. (Înv.) Hârtie scrisă, document, act. ♢ Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat în relaţiile cu un alt stat. Scrisoare de trăsură = act care conţine condiţiile intervenite între cel care expediază o marfă şi cel care o transportă (serviciul de coletărie, poştă etc.); fraht. 5. (Înv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare. SCRISOÁRE s. v. act, carte, cultură, cunoş-tinţe, descriere, document, dovadă, expunere, hârtie, indicaţie, indiciu, instrucţie, izvor, înfăţişare, înscris, învăţătură, lucrare, mărturie, operă, piesă, pildă, pregătire, prezentare, probă, redare, scriere, scris, semn, studii, text, zugrăvire. SCRISOÁRE s. 1. epistolă, epistolie, (astăzi rar şi fam.) misivă, (înv. şi pop.) carte, răvaş, (reg.) scris, (prin Ban.) propis, (înv.) depeşă, poslanie, scriptură. (I-am expediat prin poştă o ~.) 2. (LIT.) epistolă. (O ~ de Gr. Alexandrescu.) 3. (EC.) scrisoare de trăsură v. fraht. scrisoáre s. f., g.-d. art. scrisórii; pl. scrisóri SCRIS//OÁRE ~óri f. Comunicare în scris transmisă cuiva (de regulă, prin poştă); epistolă; răvaş. ~ recomandată. [G.-D. scrisorii] /scris + suf. ~oare
TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme).
TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [Var.: (înv.) telegrám s. n.] – Din fr. télégramme.

Scrisoare = Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș.
telegrama = Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf).

Nu stiu caut si eu