| directionerAmy a întrebat:

Am o problema si simt ca." its getting over me" ( scuze dar ma exprim mai bine in engleza decat in romana). deci, parintii mei au divortat si eu acum locuiesc cu mama intr-o alta tara dar obisnuiam sa tin legatura cu tata care era eroul meu, l-am iubit mereu pe el mai mult. treaba e ca de la un timp el mereu nu era acasa cand sunam si intr-o zi cand l-am prins acasa el mi-a spus ca ii fac rau cand sun, ca ii trebuie timp sa se obinuiasca si de astea. a inceput sa planga la telefon si a inchis. de atunci nu am mai vorbit cu el. nimeni nu stie ce s-a intamplat doar o fata. nimeni altcineva. simt ca nu mai rezist el a fost idolul meu si acum m-a respins de parca ar fi fost vina mea ca ei au divortat... ce pot face?

Răspuns Câştigător
| sabinabujor2 a răspuns:

Wow,e ciudat ca eu sunt cam in aceeasi situatie.Iti venea sa-i faci icoana tatalui tau, si il vedeai ca pe un erou si dintr-o data...BAM! Ideea e ca ambilor parinti le e greu dupa divort si e un soc mare sa vezi ca dintr-o data sotia si copii sunt plecati si tu ai ramas singur.Ideea e ca nu este vina ta! Si mie mi-a luat mult sa inteleg asta.Si tatal tau se simte intr-un fel abandonat, si-i este greu sa accepte ca a divortat si nu mai poate vorbi cu tine decat prin telefon.Fiecare om are nevoie la un moment dat de putin timp singur sa se reculeaga, mai ales dupa un divort. Daca ti-a spus ca-i faci rau, si a inceput sa planga, inseamna ca-i trebuie timp sa accepte.Nu trebuie sa grabesti lucrurile.La un moment dat o sa te sune el, iar apoi veti putea vorbi deschis, si îi veiexplica ce simti. Oricum, cel mai bine e sa lasi apele sa se limpezeasca.Se va termina totul cat de curand.

6 răspunsuri:
| mihai69 a răspuns:

Înțelege-l; NU te-a respins - pur și simplu el te iubește iar tu fiind așa departe acum, auzul vocii tale îi face mai mult rău decât bine, aducându-i odată în plus aminte că nu mai ești alături de el.
Caută să comunici cu el în scris (SMS, mail) sigur așa îi va fi mai ușor. Cu timpul, după ce se va adapta noii stări, veți putea sta din nou de vorbă.

| neutrino a răspuns:

Momentan nu poti face nimic.

| danay72 a răspuns:

Nu e vina ta pentru ce se intampla. Poate ar trebui sa porti o discutie sincera cu el, sa iti explice de ce s-a comportat asa.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti sunt unele articole utile.

| sofisis a răspuns:

Ok. In primul rand exprimarea ta in engleza e total pe langa ce ai vrut sa spui. You are in over your head. Cam asta ai vrut tu sa exprimi. Adica problema te depaseste.
In legatura cu problema cealalta, tatalui tau ii e foarte greu fara tine si de cate ori vorbeste cu tine isi aduce aminte ca nu te poate strange in brate, ca nu te poate saruta pe frunte...ca nu esti langa el. Nu se comporta ca si cum ar fi vina ta. Pur si simplu are nevoie de timp sa digere tot ce se intampla. Nu e deloc ciudat ce se intampla. Trist e ca prin incercarea lui de vindecare te raneste pe tine.
Incearca sa discuti cu mama ta si du-te in vizita la tatal tau. Mama ta trebuie sa inteleaga ca NU TU ai divortat de el, ci ea. Si o sa te ajute sa petreci mai mult timp cu el. Asta o sa va aline durerea amandurora.

| 116111 TelefonulCopilului a răspuns:

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

| adeluna a răspuns:

Ah, prin asta trecem toti in procesul de maturizare. La un momentdat toti ne dam seama mai devreme sau mai tarziu ca si eroii care ne-au crescut sunt doar oameni. Dar asta e o consecinta a cresterii noastre. Nu inseamna neaparat ca parintii sunt dintr-o data mai lasi sau mai slabi, ci ca noi suntem tot mai puternici si e normal sa-i vedem altfel. Cand suntem mici ne uitam in sus la parinti. Apoi crestem si tot crestem, pana ajungem sa ne uitam la ei de la acelasi nivel. Iar apoi rolurile se inverseaza si suntem noi the ones to look after them.
Cateodata cresterea asta se produce subit. De obicei, fiind mereu obisnuiti sa ne uitam la ei in sus, nici nu ne dam seama ca am crescut deja. Insa de obicei parintii vad asta, ne vad langa ei, la acelasi nivel, si renunta la rolul de erou si ne vorbesc de la egal la egal, from one human being to another. Daca analizezi putin lucrurile, e intr-un fel un compliment. Inseamna ca ei au vazut deja ca ai crescut, ca te-ai maturizat si ca poti lua parte la discutie, chiar daca tie nu iti vine inca sa crezi si nu te simti inca pregatit.
Sau cateodata parintii, cum poate sa fie cazul tatalui tau, isi vede copilul ca a crescut si, cand nu se mai simte in stare sa fie eroul, se teme sa nu fie judecat. Sa nu fie privit cum un alt adult l-ar privi iar sa nu aiba in momentul ala mari realizari de care sa fie mandru. Sa nu dezamageasca.
Este, asadar un proces normal. Si nu este cauzat in niciun fel de tine. Ce poti face? Cred ca ideea de a-i scrie este cea mai buna. Chiar daca inca il doare si nu e inca pregatit sa treaca peste asta, cateodata o rana prost inchisa trebuie zgariata pentru a se vindeca cum trebuie. Scrie-i, cred ca va va face amandurora bine. Scrie-i nu cu dor si regret dupa copilaria petrecuta impreuna si pierduta acum, ci cu recunostinta pentru toate lectiile predate. pentru cum te-a invatat sa fii acum adultul sau viitorul adult mandru sa fi invatat toate astea de la el.
Scrie-i ca intelegi ca oamenii sunt individualitati, si uneori lucrurile nu urmeaza un scenariu perfect, si sentimentele nu tin de autosugestie. Dar decizia de a avea curajul de a cauta altceva ne face mai puternici si, pe termen lung, probabil mai impliniti decat de a te multumi cu ceva doar de dragul stabilitatii.
Filosofia budista este bazata in jurul conceptului de reincarnare. Din acest punct de vedere copilul, fiind ultimul (re)nascut, este ultimul care tocmai a trait, este sufletul mai batran care si-a ales familia in care sa se nasca pentru a-si ajuta viitorii parinti sa invete o lectie de viata. Asta nu inseamna ca e datoria ta sa fii consilierul si terapetul parintilor tai, ci doar ca in tine sta mai multa putere decat poate te simti in stare. Oricum o lectie va fi invatata doar cand esti pregatit si cand vrei sa inveti.
Ah, si totul se intampla cu un motiv, si nicio reintalnire nu e intamplatoare. Fiecare om intra in viata noastra pentru ca avem de invatat o lectie din intalnire. Sau pentru ca avem noi sa facilitam o lectie pentru ei. Cateodata lectia nu e placuta. Cea mai grea mi se pare lectia renuntarii. Dar toate lectiile sunt necesare, si ne vom trezi in aceleasi situatii pana vom fi invatat si vom fi pregatiti pentru a trece la cealata.