anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Vreau sa ma descarc.Nu inteleg de ce din clasele mici m-am simtit ca o mizerie,ca o ratata printre toate colegele. Aveam impresia ca toate colegele mele invata mai bine ca mine,ca se imbraca mai frumos,ca sunt mai apreciate de colegi, etc.Cand eram in clasa intai, colegii (ma refer la baieti) imi dadeau cu pumnii, cartile in cap si unii chiar ma scuipau si ma injurau.Asta pentru ca eram mai slaba de inger si aveam si ceva probleme cu d-na invatatoare dar nu intru in amanunte.Cu timpul lucrurile s-au mai ameliorat dar cand am ajuns la gimnaziu m-am simtit lafel.Nu prea vorbeam cu nimeni si mai mereu aveam probleme cu colegii sad.Ma simteam ca o ratata si nu-mi placea niciodata de mine.Pe cand, colegele mele aratau bine in fiecare zi, aveau haine frumoase si multi prieteni cu care vorbeau.Erau mereu vesele si prietene cu toti.As fi vrut sa fiu si eu asa, dar nu am avut deloc "norocul". Simteam ca ma urasc toti si am avut momente de-a dreptul cumplite in care eram tachinata si mi se spunea ca nu mai am nici-un prieten.Am avut nopti in care plangeam.Si acum simt ca nu am nimic special si nu prea am incredere in mine.Cand sunt in preajma altor fete am impresia ca arata super si pe langa ele ma simt ca un c***t. Nu inteleg care e motivul pentru care m-am simtit mereu asa.Va rog spuneti-mi
voi ce parere aveti? Ce ar trebui sa fac sa ma simt si eu mai bine in pielea mea si mai increzatoare? Orice sfat e bine venit. Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi!

1 răspuns:
| zurick a răspuns:

Am trecut și eu prin asta,scumpo!
Credeam că orice aș face orice schimbare aș face nimic nu se va schimba și că voi rămâne veșnic fata aia de care toți își bat joc.Din clasele mici aveam ast fel de probleme eram insultată,înjurată și mă simțeam inferioară,mama nu știa pentru că îmi era frică oarecum să-i spun...M-am schimbat am început să fac tot feluri de prostii,îmi mascam personalitatea doar ca să fiu plăcută cu alte cuvinte devenisem un monstru (mă luam în gură cu oricine printre care și mama și colegi și profesori, mediile mele s-au micșorat brusc ca să nu mai aud comentarii la adresa mea)
Azi deși încă mă mai doare nu-mi mai pasă părerea nimănui despre mine (și asta uneori este și un defect)
Acum îmi spun părerea fără probleme, mă iau în hgură repede, dar știu câteodată să și tac.
Vreau să vorbesc cu tine mai mult, nu te sfii să-mi pui întrebări sau să-mi povestești mai multe (și-n privat dacă vrei)