Ai şi tu o întrebare ? Pune-o aici
 
3105900intrebari
Quiz-uri TPU
Kurtmann
Ultimele intrebari
StarShinerS
Twitter
micşorează boxul
Categorii
micşorează boxul
Blogul tău poate ajuta
TRAFIC
3 Mai
SATI 316.235AFISARI
158.606VIZITE
142.170V. UNICI

Care este rolul familiei in formarea personalitatii unui adolescent?



Urmareste intrebarea Adauga la favorite
Ce nota dai intrebarii?
  • Raspuns Castigator si Recomandat de TPU
    a răspuns:

    1. Familia trebuie sa ii fie alaturi unui adolescent pentru ca atunci este in formare, iar daca el nu are pe nimeni aproape nu va fi niciodata optimist, niciodata nu va sti sa lupte pentru ceva.
    2. Familia poate influenta personalitatea copilului si prin modul de viata pe care i-l ofera.
    3. Familia, daca stie sa isi asculte copilul poate ca acesta sa isi intareasca increderea de sine si sa se invete sa nu minta.

  • 2 răspunsuri RSS raspunsuri)
  • Alte raspunsuri
  • a răspuns:
    Pai. Formarea caracterului copilului este un proces continuu de durată care solicită multă pricepere, mult tact şi efort, implicînd respectarea unor condiţii fără de care e dificil a proiecta atingerea unui rezultat pozitiv:

    1. Iubirea faţă de copil, exprimată prin trei atitudini (subordonate, fireşte, unui scop concret - confortul moral al acestuia):

    - apropierea sufletească

    - încrederea

    - înţelegerea

    2. Răbdarea

    3. Încurajarea

    4. Exemplul.

    Deseori, din cele mai bune intenţii, unii părinţi ajung la efecte contra­re celor dorite, deoarece folosesc un stil educativ greşit. Cele trei erori principale, care derivă din stilurile parentale şi conduc la efecte contrar aşteptărilor, sînt următoarele:

    1. Asprimea exagerată (care-1 determină pe copil să se închidă în sine sau să se revolte, ceea ce, în ambele cazuri, afectează negativ educaţia şi formarea caracterului).

    2. Descurajarea şi umilirea (care-1 demobilizează pe copil în plan intelectual, volitiv şi afectiv).

    3. Lipsa explicaţiei morale şi a colaborării cu copilul (care afectează educarea şi manifestarea corectă a liberei voinţe).

    Important este ca părintele să nu suprime libera exprimare a voinţei copilului, ci să o încurajeze, să se sprijine pe ea, s-o orienteze moral.

    Un bun părinte face tot ce este mai bine pentru copilul său, răspunde tuturor necesităţilor lui, indiferent de faptul că locuieşte împreună cu acesta sau separat. Nevoile copilului, pe care un bun părinte e dator să le satisfacă, sînt următoarele: nevoi fizice de bază (adăpost şi căldură, hrană adecvată şi odihnă, îngrijire şi igienă, securitate fizică şi emoţională), afective (admiraţie şi tandreţe, atenţie şi observarea comportamentelor, aprobare, comunicare, colaborare), stimularea potenţialului înnăscut (în­curajarea curiozităţii, imaginaţiei şi a creativităţii, asigurarea posibilită­ţilor de dezvoltare), responzabilizare, direcţionare...