Ai şi tu o întrebare ? Pune-o aici
 
2800223intrebari
StarShinerS
Ultimele intrebari
StarShinerS
Twitter
micşorează boxul
Categorii
micşorează boxul
Blogul tău poate ajuta
TRAFIC
22 Noi
SATI 305.200AFISARI
157.133VIZITE
138.394V. UNICI
23 Septembrie 2011
Marinel2232 intreaba:

Care este rolul familiei in formarea personalitatii unui adolescent?



Urmareste intrebarea Adauga la favorite
Ce nota dai intrebarii?
  • Raspuns castigator
    23 Septembrie 2011 23:57
    TitiDrLove a răspuns:

    O sa iti spun doar cateva chestii...
    1. Familia trebuie sa ii fie alaturi unui adolescent pentru ca atunci este in formare, iar daca el nu are pe nimeni aproape nu va fi niciodata optimist, niciodata nu va sti sa lupte pentru ceva.deci va fi un las sau se va obisnui cu gandul ca el nu are niciodata nimic
    2. Familia poate influenta personalitatea copilului si prin modul de viata pe care i-l ofera.Sa fim sinceri, daca ai parinti care isi permit sa iti ofere cat mai multe chestii prin care tu te poti aranja sau poate sa iesi in evidenta... te face mai cunoscut.
    3. Familia,daca stie sa isi asculte copilul poate ca acesta sa isi intareasca increderea de sine si sa se invete sa nu minta. Daca el se invata in adolescenta sa isi minta parintii, pentru ca ii e frica sa le spuna adevarul si observa ca le merge, asa vor face si cu altii.->vor devenii niste mincinosi

    Alte chestii de genul poti sa scoti si tu din cap.

  • 2 răspunsuri RSS raspunsuri)
  • 23 Septembrie 2011 23:25
    elasexygagica a răspuns:
    Sai dea de mancare, sai cumpere haine, sal inscrie la scoala, sa cumpere rechizite, dar STAI! e ceva important care completeaza aceste lucruri! care e acela? bani. Rolul familiei este de a aduce bani in casa astfel incat familia sa se mentina, familia are nevoie de mancare, dragostea nu tine de foame...nici de frig
  • 23 Septembrie 2011 23:00
    Avatar001 a răspuns:
    Pai. Formarea caracterului copilului este un proces continuu de durată care solicită multă pricepere, mult tact şi efort, implicînd respectarea unor condiţii fără de care e dificil a proiecta atingerea unui rezultat pozitiv:

    1. Iubirea faţă de copil, exprimată prin trei atitudini (subordonate, fireşte, unui scop concret - confortul moral al acestuia):

    - apropierea sufletească

    - încrederea

    - înţelegerea

    2. Răbdarea

    3. Încurajarea

    4. Exemplul.

    Deseori, din cele mai bune intenţii, unii părinţi ajung la efecte contra­re celor dorite, deoarece folosesc un stil educativ greşit. Cele trei erori principale, care derivă din stilurile parentale şi conduc la efecte contrar aşteptărilor, sînt următoarele:

    1. Asprimea exagerată (care-1 determină pe copil să se închidă în sine sau să se revolte, ceea ce, în ambele cazuri, afectează negativ educaţia şi formarea caracterului).

    2. Descurajarea şi umilirea (care-1 demobilizează pe copil în plan intelectual, volitiv şi afectiv).

    3. Lipsa explicaţiei morale şi a colaborării cu copilul (care afectează educarea şi manifestarea corectă a liberei voinţe).

    Important este ca părintele să nu suprime libera exprimare a voinţei copilului, ci să o încurajeze, să se sprijine pe ea, s-o orienteze moral.

    Un bun părinte face tot ce este mai bine pentru copilul său, răspunde tuturor necesităţilor lui, indiferent de faptul că locuieşte împreună cu acesta sau separat. Nevoile copilului, pe care un bun părinte e dator să le satisfacă, sînt următoarele: nevoi fizice de bază (adăpost şi căldură, hrană adecvată şi odihnă, îngrijire şi igienă, securitate fizică şi emoţională), afective (admiraţie şi tandreţe, atenţie şi observarea comportamentelor, aprobare, comunicare, colaborare), stimularea potenţialului înnăscut (în­curajarea curiozităţii, imaginaţiei şi a creativităţii, asigurarea posibilită­ţilor de dezvoltare), responzabilizare, direcţionare...