De cand sunt mica mi-am dat seama ca-mi plac fetele dar n-am vrut sa spun nimanui. Dar cu cat cresteam, cu atat imi era mai greu.
Dupa o perioada le-am spus prietenilor (o parte din ei) si au avut o reactie extrem de normala si chestia asta m-a bucurat extrem de mult.
Acum, problema mea este ca vreau sa le spun parintilor mei (mamei mele si tatalui meu vitreg) despre faptul ca mie chiar nu imi plac baietii, ca ma atrag fetele si ca am o relatie cu o fata (si nu, nu e prima relatie)
Mama a incercat sa imi faca cunostinta cu un baiat careia i se parea un tip de treaba si chestii de astea si eu nu am avut curajul sa-i spun despre mine.
Vreau sa-mi iau gandul de la asta si sa le spun ca-mi plac fetele, app am 17 ani.
Tin sa mentionez ca cer seriozitate, multumesc

Felicitări pentru curajul avut de a-ți asuma orientarea sexuală. Spui că ai 17 ani. Părerea mea este să îți trăiești viața ca până acum nu, căci oricum curând vei face 18 ani. De ce să ai un scandal acum? După sărbători, aproape de majorat vorbești cu părinții tăi. Ai reușit până acum să îți ascunzi orientarea sexuală, mai așteaptă puțin. Iar, cu acel băiat, găsește scuze și mergi mai departe!
Succes și fericire alături de partenera ta!

Indiferent de cunostintele si preferintele tale, notiunea de familie nu se schimba. Orientarea ta in schimb se poate schimba caci creierul se modelează însă tu iti poti alege viata sexuala după bunul plac pe corpul tau. Tine doar de vointa ta ceea ce faci si mama ar trebui să te cunoasca asa cum esti si sa te accepte pentru ca fara a ta vointa, asa cum am zis, nu se poate.
De la 18 ani ai tot dreptul să decizi orice pentru tine.
Inca ceva, nu exclude posibilitatea ca tu sa fi vreodata cu un băiat caci încercarea moarte nu are si nimeni nu știe ce se va intampla.
Sper ca mi ai inteles mesajul, toate cele bune!

Nu trebuie sa iti ascunzi problema, ei te pot ajuta in rezolvarea ei. Daca tii in tine, nu vei rezolva nimic.
Avand in vedere ca parintii tai nu considera orientarile LGBT ca fiind normale, ar putea avea doua reactii:
1. Cazul rau: Sa te alegi cu o cearta dura, cuvinte grele, o stare indelungata de tensiune in familie, etc.
2. Cazul bun: Sa te faca sa intelegi ca orientarile LGBT nu sunt normale, sa discutati linistit.

Eu, sincer iti spun, cred ca orientarile LGBT sunt niste devieri sexuale. Factorii sunt psihologici, nu se naste nimeni asa. Iti dau si argumente, normal:
In Statele Unite, procentajul oamenilor care se declara LGBT este mai mare in randul tinerilor. Toti oamenii, indiferent de varsta, din SUA sunt liberi, dar tinerii sunt afectati mai mult de gandirea progresista a societatii, de aceea declara in procent mai mare ca apartin de LGBT.

Ideea e ca trebuie sa stii ca este o problema si sa vrei o rezolvare. Mai exista persoane care au fost influentate de aceasta gandire a societatii si au fost ajutate, iar acum, ca sa vezi, nu mai cred ca orientarile LGBT sunt normale. Exista aceste orientari, nu contest faptul ca iti plac fetele. Dar, acest lucru se datoreaza societatii, nu este un lucru innascut.

Depinde si de părinți cat de înțelegători sunt si cat nu tu stii mai bine ii cunosti sa stii ce reacție vor avea