NU-MI MAI SUPORT PĂRINȚII. În fața lor niciodată nu am dreptul la cuvânt sau la o părere, chiar adineauri am primit replica "Părerea ta nu contează". Sunt bolnavă psihic de mai bine de 2 ani din cauza lor, DOAR din cauza lor deoarece m-am informat mult despre psihologie ca să pot ajunge la adevărata concluzie și abia aștept să plec la facultate să pot căuta specialiști să mă vindec... Dar surpriză, nici la facultate nu vor să mă țină în chirie și o să fiu nevoită să mă angajez și o să mai fie niște scandaluri enorme până o să reușesc să-mi iau bagajul și să ies din casă. Sunt și atee, toată viața mea am fost obligată să fac chestii ce țin de religie pe care eu de fapt nu le voiam și probabil ăsta-i unul dintre motive, dar ei încearcă să-mi bage în continuare pe gât religia și au impresia că dacă-s părinții mei îmi pot controla întreaga viață... NU MAI SUPORT SĂ MĂ SIMT CONTROLATĂ. Am aproape 18 ani și toată viața mea am trăit în obligații și șantajuri și bătaie la greu. Îmi spun mie că habar n-am ce-i viața în timp ce ei și-au făcut un copil pe care habar n-au să-l crească și pe care l-au îmbolnăvit. Dar ei sunt 2, eu n-am putere în fața lor. Și asta mă omoară. Mereu am fost copila aia cuminte și timidă din colțul clasei care învăța mult pentru a-și face părinții fericiți. Ei bine, din cauza lor m-am schimbat când am ajuns la liceu și am început să prind gustul liniștii psihice prin fumat, băut, petreceri. Tot ce mi-aș cere de la mine ar fi să mă schimb cumva să fiu din nou fata cuminte dinainte dar simt că dacă aș face asta, nimeni nu ar aprecia și probabil nici n-aș mai rezista psihic astea 10-11 luni până mă mut. Sunt vai de capul meu și părinții continuă să-mi agraveze psihicul chiar dacă habar n-am până când mai pot. Am avut multe tentative de suicid și am înghițit supradoză de pastile, am încercat prin diferite moduri să scap de ăștia și de infernul ăsta în care mă aflu numit "acasă" dar n-am reușit. Btw părinții mei nu știu nimic despre astea. Ce sfaturi îmi dați?
Ordonare:
După relevanţă
Un handicap, lipsă, deficiență este singurătatea în viața ta, în această luptă cu ei.
Dacă tot vrei să faci psihologia, de ce nu începi să o aplici pe ei.
În primul rând să ceri sfatul unor specialiști.
Să cauți la tine în oraș protecția copilului și să soliciți să stai de vorbă cu un specialist de acolo, să îți dea un sfat cum poți să tratezi, să faci ceva ca părinții să te înțeleagă, să te respecte. Dacă ai telefon fix acasă, sună la 116.111.
Părinți nu știu nimic despre astea. Fă ședință cu ei și comunică-le toate astea. Toate. Fii psiholoagă. Acum,
RăspundeProtecția copilului se ocupă și cu așa ceva? Eu credeam că doar cu cazuri mai grave
Răspunde Cazul dtale având în vedere că ai avut tentative de sinucidere este grav.
Da, chiar am încercat, dar nu primesc înțelegere din partea nimănui...
Te-ai gândit vreodată să nu le arăți că ești atee? Zici ca ei și faci ca tine. Nu-i religia atât de importantă încât să suferi atât. Mă rog, sper că ai ajuns la psiholog sau la protecția copilului.
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
