Termin clasa a 4 si vreau niste impresii despre dna inv. Va rog sa'mi dati mai multe idei cat mai repede. Adica pana maine.
Dau funda la cele mai frumoase. Multumesc anticipat.

Pentru fiecare dintre noi, Doamna invatatoare va avea intodeauna un loc special in suflet si in gand. Pentru mine va fi mereu oaza de liniste si pace sufleteasca, de bunatate, blandete si gingasie. Va ramane mereu izvorul nesecat de sfaturi bune si ganduri frumoase din care mi-am potolit setea de adevar si puritate.Doamna mea este un om deosebit pe
care il voi respecta si admira toata viata. Sunt cuvinte simple care vin din adancul sufletului meu sincer de copil. Sunt ganduri adevarate pe care le impartasesc cu drag Doamnei invatatoare la sfarsitul clasei a patra. Se incheie o etapa din viata mea de elev si sunt pusa in fata unei situatii dramatice : despartire de Doamna mea frumoasa si buna.

Sunt convinsa ca pentru fiecare elev, Doamna invatatoare este fiinta cea mai buna si frumoasa din lume. Este normal sa fie asa pentru ca suntem la o varsta cand nu cunoastem minciuna si raul din lume, varsta la care cele mai importante fiinte de pe pamant sunt parintii si Doamna invatatoare. Suntem la varsta cand cele mai multe clipe din zi le petrecem cu Doamna invatatoare. Langa Doamna am invatat sa radem si sa plangem, langa Doamna am aflat ce inseamna respectul de sine si respectul fata de ceilalti, impreuna cu Doamna am descifrat o parte din tainele vietii de scolar si de om.

Cu Doamna am invatat sa scriem, sa citim si sa gandim corect, dar lucrul cel mai important pe care l-am invatat a fost acela sa fim oameni adevarati in orice situatie.In viata sunt momente bune si mai putin bune.Eu am ajuns acum intr-unul din momentele triste ale vietii pe care mi-am propus sa-l depasesc fara lacrimi.Nu stiu daca voi reusi, pentru ca sufletul imi plinge si o lacrima va sta mereu sa cada cand ma voi gandi la Doamna mea.

Se spune ca ‘marile dureri sunt mute'.Eu nu cred ca, daca plangi, suferi mai putin. Rana din suflet, ramane la despartirea de un om drag. Rana din sufletul meu nu se va vindeca niciodata. Va ramane o durere permanenta despartirea de Doamna invatatoare.
Doamna ne-a invatat sa fim tari si sa luptam cu greutatile vietii.Mi-am propus sa nu plang, dar hartia pe care scriu este uda deja de atatea lacrimi.Cum pot sa nu plang, cand ma gandesc ca din toamna nu va mai intra pe usa clasei Doamna noastra cu zambetul bland si vorba calda.As vrea ca in toamna sa ma trezesc in ziua in care incepe anul scolar si sa aflu ca sunt clasa intai.As vrea sa raman mereu la varsta aceasta impreuna cu Doamna invatatoare.

Nu gasesc cuvinte mai frumoase pentru a descrie ceea ce gandesc si simt despre Doamna. Poate ca lacrimile mele vor reusi sa spuna acest lucru.Sunt sigura ca Doamna va vedea ia lacrimile mele si ale colegilor mei toata dragostea noastra, tot respectul si toate gandurile bune.Lacrimile noastre ii vor spune Doamnei : VA IUBIM SI VA MULTUMIM PENTRU TOT!(fa un scurt rezumat din asta)

N-are trebui sa fie impresiile tale?

Pai cele mai bune idei sunt acelea spuse de tine...Scrie toate gandurile tale pe o hartie si ai sa vezi ca e cel mai bine...