Zall TPU, spuneti-mi parerile voastre despre acesta poezie, chiar daca nu e buna(reusita) as vrea sa stiu.

Somn adanc pe cearsafuri albe
Si dormind alunec intr-un somn de moarte
Asa stau adormind, visand la somn
Si ce lung e gandul meu, si incep s-adorm

Praf de stele aurite, sunt tot mai visator
Pe somn aluneca visul meu
Si cad usor pe ganduri, si stau in amor
Si ma visez in ganduri parca sunt tot eu.

Nu e chiar asa usor sa scrii, e nevoie de repetitie ca in orice domeniu.

Si te ajuta mult atunci cand ai pe cineva care reuseste sa te aduca la realitate fara a-ti distruge complet creatia.


In primul vers : Somn in adancuri / somn adanc
Asa stau adormit /asa stau adormind

Fii atent la masura versurilor. Daca nu e identica, va suna ciudat.

Somn adanc mi se pare prea banal, de asta am modificat.
Doua gerunziuri : dormind, adormind mi se pare prea mult de asta eu as modifica pe al doilea.

Finalul versurilor trei si patru, cred eu ca trebuie schimbate. Visezi la... Incepi sa...

Nu poti sa faci doua versuri albe si apoi doua cu rima.
Pentru ca albe nu rimeaza cu moarte.

Nu prea ai fost inspirat fiindca nu esti hotarat daca dormi sau adormi. Nu le poti face pe amandoua.

A doua strofa din pacate nu e la fel de reusita. Si eu am probleme in a continua ideea. Pare ori prea banal, ori fara de legatura.

La a doua privire, observ si ca rima difera. Nu poti scrie o poezie si sa ai in fiecare strofa alt tip de rima.

Impresia pe care mi-o da strofa a doua e ca spui acelasi lucru dar ca de fiecare data schimbi cate o litera. E prea putin. Ai spus deja lucrurile alea in forma simpla in prima strofa. Acum trebuie sa fii cumva mai complex. Sa duci ideea mai departe.

Daca dai o semnificatie obisnuita cum ar fi stele aurite, uimeste in continuare, in actiune, in descriere cu ceva mai nelalocul lui.
Daca actiunea e simpla, uimeste cu protagonistul, fa-l diferit.
Contrastul este cel ce salveaza poezia.
Daca pastrezi totul cu semnificatii simple, poezia pierde din substanta.

E prea previzibil ce scrii.

In strofa a doua, cred ca e mai bine daca ai incheiat cu un vers impartit in doua, sa ai o idee lina, continua, o simpla exprimare cum a fost versul 1. Sa exprimi doar o actiune, nu si o actiune, si o stare de a fi. Asa accelerezi ritmul.

Praf de stele, ce rodesc rapitor
Somnatec mi-aluneca-n ricoseu

Acum nu cazi pe ganduri, pentru ca deja gandeai, fii atent la ce ai spus inainte.

Si cazut adanc pe ganduri de-amor

Joaca-te cu notiunile, fii prezent in ce traiesti, tu ne povestesti ca un spectator, noi vrem sa vedem ca faci parte ca si cum e real.

Ma si vad prea-gandind, miracolul eu.

Am modificat tot in sensul asta mai apoi si versul 2 al primei poezii : si dormind alunec, intr-un somn de mort

Pentru a continua, apoi am modificat,, gandul meu ''cu visarea, se integra mai bine, la fel am modificat ce lung cu prealunga pentru a dubla versul din strofa a doua.

Am incercat pe cat se poate sa nu distrug esenta poeziei tale, dar n-a fost deloc usor:

Forma finala, in conditiile astea, ar suna cam asa :

Somn in adancuri pe cearsaful diform
Si dormind alunec intr-un somn de mort
Asa stau adormit, visand sa te-adorm
Si prealunga visarea, ce lipsa de port...

Praf de stele, ce rodesc rapitoare
Somnatec mi-aluneca-n ricoseuri
Si cazut adanc pe ganduri strengare
Ma si vad prea-gandind, miracole, euri