Dacă mătușa mea vrea să facem plângere la ITM pentru munca de la grădinița din TM și i-am zis și eu aseară că da, vreau, dar astăzi nu prea mai vreau, ea nu poate face în numele meu, chiar dacă e contabilă nu?
Deși nu ar prea face ea din astea, oricum. Și ea s-a gândit, mai ales că lucrează în domeniu și știe ce înseamnă plângerile pentru contabilitate mai ales, dar ea e hotărâtă ca să facem asta.
Ea mi-a zis în mare ce înseamnă plângerea asta și o zis că de fapt mai întâi îi vine un control directoarei de acolo și după i se dă amenda de 200 de milioane pentru un om găsit fără contract.
Dar acum dilemele mele, voi către ce ați opta dacă ați fi în locul meu?
Plângere sau renunțare?
Eu mă gândesc așa, că în fața Domnului aș fi oarecum îndreptățită să-i fac plângere pentru că și mie mi s-a făcut la viața mea și pentru chestii mult mai mici, ca de ce nu am dat pachețelul copilului într-o zi sau de ce am scris mult pe Watsap și mi-am spus opinia în rândul părinților și le-am vorbit mai cu tupeu. Și la fiecare job am muncit și mi-am văzut de treaba mea.
Dar o gândesc în perspectivă, dacă îi fac plângere acum, îndreptățită ce-i drept, dar știind că am ura asta în suflet, nu voi plăti apoi mai târziu tot eu în fața Lui Dumnezeu?
Pentru că nu am cum să mint, am ură în suflet. Adică simt că dacă depun plângerea aia, nu fac doar dreptate în lume, că un angajator a ținut un angajat la negru și nu i-a mai dat banii, ci o și urăsc.
Și ultima problemă.
Șefa mea, când o sunat mătuși-mea la ea, o zis că ea vrea să vorbească cu mine. Și ca să mă întrebe pe mine, cât am lucrat că ea, chipurile nu mai știa.
Sincer, nici eu nu am prea mai știut, dar am simțit că nu o să i văd banii ăia și am zis că nu mai am nevoie.
Apoi mătușica mea, cum e alt soi, a tot sunat-o, i-a făcut ea calculele, fiind și contabilă, pe baza a ceea ce i-am spus eu, cât îmi mai aduceam și eu aminte că aș fi lucrat. În total, după calculele mătușii mele, undeva la 10, 11 zile de lucru, au ieșit că mi-ar reveni 8 mil jumate, a pus calculele pe Wapp la femeia aia și a așteptat. Și a mai tot sunat, așteptat, apoi a văzut că nici nu mai răspunde.
Însă acum noi ne gândim toate 3(eu, mama și mătușa) că ce-i drept, nu eu am sunat-o pe ea ci doar mătușică-mea.
În acest caz, dacă să zicem în final decid să-i fac plângerea aia, ar fi corect ținând cont că nu eu am sunat-o, să-mi cer banii?
Ordonare:
După relevanţă
Ea nu poate face în numele meu. Dacă te reprezintă în mod legal prin împuternicire notarială, poate, dacă nu, ea nu este luată în considerare, demers anulat.
mai întâi îi vine un control directoarei de acolo. Nu îi vine nimic, căci pentru asta trebuie să facă o plângere la ITM persoana vătămată, nu mătușa mătușii.
nu voi plăti apoi mai târziu tot eu în fața Lui Dumnezeu? Lui i se rupe de plângerea ta, are altele pe cap.
Răspunde
N-am citit tot, pentru ca ai dat-o in Dumnezei, si nu pari sa explici exact ce s-a intamplat acolo.
Logica unui om neprost este simpla: Ti s-a facut TIE o nedreptate, depui plangere, pentru a ti se face dreptate.
Tot logica unui om neprost mai spune ca amenzile pentru persoana juridica nu afecteaza persoanele in functie (directoarea), in schimb, in cazul persoanelor prinse la munca fara forme legale, sunt sanctionate atat persoanele in cauza (va fi amendat omul care lucreaza fara contract), cat si angajatorul (institutia/persoana juridica).
Contabila de matusa-ta nu poate da declaratie in locul tau, asta ar fi fals, pedepsit aspru. In schimb te poate mentiona ca martor, si ajungi la declaratii pe obligatelea.
Intrebarea ar fi daca aveti vreun prejudiciu de recuperat din gradinita respectiva, sau sunteti doar plictisite.
PS: doamne-doamne e la biserica, n-are treaba cu ITM-ul. Iar daca ai sti cate procese agresive a deschis biserica pentru retrocedari de terenuri si nu numai, nu te-ai mai rusina la o reclamatie amarata.
Păi directoarea este patroana.
Și eu am lucrat două săptămâni acolo.
Fiind patroana ea va plăti. E afacerea ei.
Și trebuia să-mi dea niște bani. Așa a zis ea. Nu eu. Că nu stau să cerșesc pomană. Nu am făcut-o și nu o voi face niciodată chiar dacă e nevoie să fac și foamea în final.
Și de altfel așa am și decis. Să o las moartă pentru că în final femeia nu vrea să-mi dea banii. Simt foarte bine când un om este corect sau doar se preface. Însă mătuși-mea insistă să fac plângere. Tot ea a insistat cu telefoanele către ea. Și în final dacă ea insistă, de ce nu?
Eu am muncit și mi-am văzut de treabă. I-am făcut tot ce mi-a zis, de ce nu aș fi îndreptățită să-mi cer banii, dacă ar fi și așa?
Și de ce să plătesc tot eu, dacă aș face plângerea și m-am dus să lucrez pe corecte? Sau cum, tot eu sunt de vină și că vreau să muncesc și alții nu-mi fac contract?
Și Dumnezeu există, orice ar spune tot TPU-ul. Și doar pentru că în fața Lui vreau să fiu corectă și nu mai vreau să am nimic pe conștiință, vreau să știu dacă Dumnezeu va fi de acord cu asta.
M-am răzbunat o dată în trecut și mai trag și azi pentru asta. Așa că, știu ce spun despre acest Dumnezeu.
Adică o parte din mine vreau să-i fac plângerea aia și s-o ia MAMA DRACULUI DE AFACERISTĂ INFECTĂ, și insectă nenorocită care profită de oameni cu un zâmbet pervers, dar frica de Dumnezeu îmi spune să o las mai moale.
Răspunde 
Leave the fudging deities out of this, will ya? Cheezus...
Nu trebuie sa fie cu ura. Au facut o magarie, le faci plingere, ii arde. E atit de simplu.
Nu știu. Mi-e frică. Adică dacă după aia scoate 200 de milioane pentru o amendă? Mie ar fi avut să-mi dea doar 8. După calculele mătuși-mii, așa că, oare e corectă suma? De la 8 mil la 200?
Deși da, și eu aș vrea să o ard.
Dar nu știu...
Aștept până luni, să văd ce spune mătuși-mea, dacă îi mai răspunde la telefon, apoi văd ce zice și ea.
Dar în final cred că o las în plata Domnului și gata.
Chiar mă doare capul, nu știu.
Ce iti tot socoteste matusica acolo?
Nu ai un contract, nu scrie clar in el cat bani ai de primit?
Sau tu doar vrei sa iti faci o reclamatie pentru ca patroana citez din tine "a avut ultimul cuvant "
Ce contract, dacă m-a ținut două săptămâni la negru și apoi am plecat?
Dar pentru alea două săptămâni nu ar trebui să fiu plătită sau cum? Mai ales că ea a zis prima că îmi va da bani, când am plecat de acolo. Dacă nu zicea, poate se termina mai simplu. Că eu nu ceream. Plecam și-mi vedea de viață. Dar tot ea zis că-mi va da, bani pentru alea două săptămâni muncite. Printre care oricum a zis după că de fapt două sunt de probă și că nu mi le va plăti. Iar eu când am venit la ea în firmă, nu a specificat treaba asta. Poate dacă aș fi știut, nici nu mai stăteam a doua zi. Că nimănui nu-i convine să muncească două zile fără plată, mai ales când stă în chirie sau la pensiune. Și ar fi multe oricum de zis ce mi s-au făcut, dar nu mai povestesc că oricum văd că țineți cu ea.
Oricum eu am renunțat, așa, fie ca voi. Îmi văd de viață și de munca la stat. Iar dacă ni va ține cu munca la stat, mă apuc de furat ca să supraviețuiesc sau de omorât. Jur că la privat nu voi mai lucra niciodată. Nici dacă v-a trebui să-mi pun capăt în final.
Am văzut cum sunt patroni. Orice ați spune, nu mă convingeți, am trecut prin multe și am văzut prea multe caractere infecte, ca să mă convingeți de "patroana care are ultimul cuvânt și datorii la stat ca să plătească facturi"
Și ca idee, nu că aș dori să vă contrazic, domnule SuntSerios, mi-ați fost chiar simpatic deci sper să nu mă urâți pentru asta, dar, femeia aia chiar a avut ultimul cuvânt.
M-a folosit, m-a mințit că îmi dă și bani, și în final a rămas și cu banii în buzunar și cu alți angajați, că na, de găsit și-a găsit iar eu am rămas aceeași fraieră și sărăntoacă, pentru că am pierdut un salariu întreg, bani pe Uber și un voucher plus încă un salariu, al mamei, ca să stau prin pensiuni prin TM și ca să nu mă aleg cu nimic.
Oricum plângere nu-i fac, că nu-mi stă în caracter, orice ar spune mătuși-mea, vreau să uit de tot și să-mi văd de viață cum pot, dar oricum știu că mă v-a răzbuna Dumnezeu. Iar aia e răzbunare cruntă. Doar unica mea dorință este, să aud, să văd și eu când ea va pierde ceva. Ce-i mai drag ei, sper să piardă. Asta e unica mea dorință în fața Domnului.
Cum am spus, sunt corectă, dar de ură nu pot scăpa. O urăsc pe femeia aia aproape ca pe părinții din București care mi-au făcut plângere și m-au determinat să-mi dau demisia și precum cea mai bună prietenă a mea Claudia.
Pe astea 3 personaje, nu le voi ierta niciodată. Dar voi aștepta răzbunarea Domnului. Ce să vedeți, acum s-a mai adăugat încă un membru la ura mea. 
) Boss de la TM.
Dar gata, haideți că deja am scris multe și sper să nu ajungă astea la urechile ei.
Sau cineva cunoscut să citească ce e în sufletul meu de fapt.
Aștept doar, răzbunarea Domnului. O va face cândva, sunt sigură.
Nu te intereseaza pe tine de unde scoate banii de amenda. Crezi ca esti prima cu care fac magarii de-astea?
Cine te a pus sa începi munca fara contract?
Păi ei m-au vrut. Și tot ei m-au ținut. Femeia aia, în două săptămâni, cum îi spuneam că vreau să plec, aproape în fiecare zi, ea făcea "hai mai stai o zi, să vedem ce se întâmplă, poate găsești chirie"
Apoi nu toți ne permitem într-un nou oraș să mai căutăm. Unii nu ne permitem nici la noi în oraș să căutăm prea mult, ori acceptăm ce ni se dă, ori stăm pe tușă.
Așa că, domnule SuntSerios, aici nu e vorba despre ce am făcut eu. Oricum am muncit. E vorba de fix ce am explicat, nu știu cui de aici.
De bunul simț, care nici nu trebuie să-l cer eu cu pușca, ci de bunul simț care trebuie să mi-l ofere mie, așa cum o fac eu. Acum nu zic că ofer respect la superlativ, că mna, fac și eu greșeli care pot răni oameni. Dar lucruri esențiale, le fac și nu că ar merita ei, ci pentru că eu am învățat că respectul se oferă și ține de umanitate și de om.
Adică ea trebuia să se simtă, mai ales că ea a zis de bani, deși oricine ar fi fost în locul meu, cred că da, și-ar fi vrut banii munciți.
Că haideți să vă mai spun încă ceva, poate divag de la subiect, dar după unii oameni ca mine, care văd ca oricât de corecți ar fi, nu vor primi aceeași corectitudine, aleg exact același stil, să stea degeaba, oricine ar fi omul care l-ar ajuta cu micul venit cât să supraviețuiască, dar decide să nu se mai implice în această "muncă socială" însă tot oamenii ăia ca șefa mea, corupți și maligni, vin și râd de oamenii ca noi și judecă. "Vai, că românul nu mai vrea să muncească, că tânărul nu mai vrea să muncească."
Păi pot accepta că da, oricum nu sunt cea mai muncitoare, dar nu pot accepta niciodată când tot nemernicul care a profitat de pe spinarea mea și munca mea, făcând ce a vrut din mine când i-am fost câine fidel, când am decis să stau degeaba, că doar asta am găsit strategie ca să nu mai fiu luată de proastă și să fac doar voluntariat, atunci mă doare dublu.
Sau doar eu observ lumea așa?
Că tot fraierul suferă mai mult și șmecherul râde mai mult?
Prea mult tam tam pentru 2 săptămâni. Suna la ea și spune i sa te plătească altfel o reclami, și atunci nici ea nu se va complica și îți va da banii. Nici tu nu ai fost asa corecta nu trebuia sa stai o zi fără contract, puteai sa i spui a doua zi ca vrei contract de munca dar nici tu nu ai spus. Acum ca ea nu e corecta este pentru ca nici tu nu te ai luptat pentru drepturile tale. Pentru asta nu e vina ta, dar totuși mai bine insiști sa ți dea ție salariul meritat ca dacă ii faci ei rău nu te încălzește cu nimic, tot cu prejudiciu ramai și tu. Eu zic sa insiști sa te plătească dacă nu se poate asta e data viitoare nu mai accepti sa lucrezi la negru
Păi ea m-a ținut în fiecare zi până seara târziu, ce contract să mi mai facă? Mi-a zis că da, că o să mă duc la medicina muncii și bla, bla, dar mă ținea acolo și aia e, apoi a auzit că nu am chirie și o fi presimțit că oricum nu o să stau și nu s-a mai complicat, că trebuia să plătească pentru contract. Apoi mi-a zis clar, că mi va face contractul abia după ce îmi găsesc chirie.
Și eu așa sunt. Nu am ce face.
Oricum cea care insistă este mătușa mea. Dacă e după mine, poate să facă ce vrea. Știam oricum că nu-mi va da banii, simțeam.
Însă pe mine mă doare altceva, că nu s-a simțit. Am o ură profundă față de oamenii ăștia care tot ei vor să pară buni, dar de fapt nu sunt.
Dacă nu avea de gând să mi-i dea, nu trebuia să mi mai și spună că-mi va da. Apoi trebuia să mi i dea, fără a insista eu sau mătușa mea.
Adică pretenția mea nu e ca ea să-mi dea cu orice preț banii că vai sunt ai mei.
Ci pretenția mea e să-mi dea banii pentru că am comunicat ok acolo, și că un om mi-a muncit, îl plătesc. Cu cât crede ea, dar să-l plătească.
Cam asta este pretenția mea de la oameni.
Cum am mai spus, poate da, sunt eu nebuna și așa merge lumea, doar cu tras de oameni ca să ți facă un lucru. Însă eu vreau oameni care să se simtă, fără a fi nevoie să dau eu telefoane sau să vorbesc. E vorba de bun simț.
Ideea mea de bun simț e așa. Un om i-a intrat în firmă, i-a muncit și a îndeplinit toate ordinele ei, cu contract sau fără, îi dai ceva pentru munca întreprinsă și gata. Fără rugăminți. Și tiparul se poate repeta cu toți oamenii.
Adică eu de ce trebuie să mă simt și mă spăl mereu când ies din casă, pentru că știu că am probleme cu kilogramele în plus și transpirația și știu că oamenilor nu le place asta. Spre exemplu în timp ce stau la coadă la pâine sau în timp ce stau în buz. Și mă spăl. Chair dacă asta înseamnă ca mereu când ies din casă să mai pierd un timp suplimentar pentru a face duș.
Sau de ce îmi dau telefonul pe silențios în public, dar în spații mai închise, doar ca să nu deranjez oameni.
Sau de ce fac eforturi suplimentare în transporturile în comun, ca să mă țin de chestiile de mai jos ale transportului, doar ca să nu ridic mâna ca să mă țin de suporturile de sus, iar oamenii de lângă mine să nu stea cu nasul în subrațul meu. Și nu contează că e vară sau iarnă. Nu accept să fac așa ceva în aglomerație în transporturile în comun.
E un lucru elementar de bun simț.
Ei bine de acest bun simț vorbesc eu și pe ăsta îl vreau de la ea și de la toți oamenii care-mi trec prin față.
Dar un bun simț pe care îl aștept gratuit, nu venind eu cu pușca și cerându-l. Adică poate eu nici nu-l merit, dar nu e vorba despre mine. E vorba despre ea. Și de aia o urăsc, pentru că în fața mea nu l-a demonstrat.
Deci? Ce spuneți?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
