| maya_7683 a întrebat:

Oke. postarea mea a fost refuzata pe motiv de, caracter irelevant.De ce sau, cine o fi fost atit de stupid si ignorant nu stiu, in fine. O sa imi pun totusi ceea ce am dorit sa postez alaturi de intrebari daca e musai cu intrebari.
Va place uneori sa fiti copii, sa va simtiti copii, mai faceti si acum, adulti fiind lucruri copilaresti? Sunt lucruri de care inca va mai bucurati copilareste?
si, citi dintre voi va mai uitati inca la desene animate ca metoda de relaxare?
http://www.youtube.com/watch?v=utmyRSXwFz0

Răspuns Câştigător
| kukubau a răspuns:

.laughing Ma u ai tras cu ochiu la mine, copil esti toata viata.Sa fii matur nu inseamna sa iti impietresti inima si sa lasi copilaria undeva intr-o cutie ratacita prin pod.Si da, ma mai uit si acum la desene animate mai rar ce-i drept, chiar de ma apropii cu pasi repezi de 30 de ani mai. Si da, mai sunt lucruri care ma mai bucura la fel ca in copilarie. un ecler de ex pe ca care bunica mea mi-l aducea cand venea in vizita sau in vacantele de vara cand mergeam la tara si ma urcam in copaci dupa cirese si piersici.sau atunci cand inmuia turtele de Craciun si abia asteptam sa le mananc a doua zi, toata noaptea visam numai turte tongue., sau in diminetile de Craciun cu miros de portocala si brad prin casa cand ma trezeam si ma opream direct sub bradut sa "degust" toata ciocolata laughing. Toata viata ramanem copii.

4 răspunsuri:
Ioandelasal
| Ioandelasal a răspuns:

Bineinteles, nu se spune ca "in fiecare adult traieste un copil"?
Drept sa spun, nu ma mai uit la desene animate, de altfel, cu exceptia catorva, nu mi-au placut prea tare nici in copilarie.
S-auzim de bine!
PS - Nevazand postarea, tac!

| tania77 a răspuns:

Buna, am ramas fara cuvinte la vederea acelui clip, of ce frumos este sa fi copil sa te bucuri din orice si sa nu ai grija zilei de maine. Da uneori mai fac si eu lucruri copilaresti si incerc atat cat pot sa mai fiu copil (in suflet)chiar daca acum sunt o adulta greu incercata in viata, cu problemele de zi cu zi dar nu ma las doborata asemeni unui copil care vrea sa se bucure de orice zi care o traieste. Da ma uit la desene animate mai ales acele care le vedeam eu in copilaria mea, in dormitor am un dulap cu jucari de plus in speranta ca atunci cand am sa am (din nou )copii am sa copilarasc putin impreuna cu ei jucandu-ma cu acele jucari.

| maya_7683 explică:

Kukubau...superb raspunsul tau. e ceea ce asteptam...Asa sunt si eu, un copil in vistra de un pic peste 30, dar copil.Primesc de multe ori reprosuri ca ma port copilareste, ca ma bucur de nimicuri, dar nimeni si nimic, niciodata nu imi va putea lua aceste trairi.Recent,am iesit aici in zona mea pe un deal sa inalt un zmeu, si cind m-am intors m-am intilnit cu o vecina care m-a intrebat unde am fost si normal ca i-am zis, iar i-a mi-a replicat,, doamne, da nu esti tu normala,, parca tu ai fi copil.
Intradevar a fi matur nu inseamna sa stai toata ziua posac, ursuz si serios ca o statuie.Sunt momente cind da, trebuie sa dai dovada de mai multa maturitate dar, asta nu inseamna ca nu poti in unele momente sa fii copil, sau sa uiti sa mai fii si copil.Ma uit la desene animate, ascult muzica pentru copii, ma joc impreuna cu fetita mea iar cind iesim in parc ma mai dau si acum cu hinta si pe topogan... e minunat sa te poti simti copil, e un sentiment de eliberare, de bucurie.

| chrystyna a răspuns:

Eu am 20 de ani si tot ma simt copil.Si ma uit la desene animate uneori.Tom si Jerry st preferatele mele si ale iubitului meu (el are 23). Odata cu inaintarea in varsta apar si tot felul de probleme cu care esti prea ocupat sa le rezolvi.Si asa trece timpul, te maturizezi si realizezi ca devii adult, ca ai responsabilitati.Si ai vrea atat de mult sa dai timpul inapoi, sa fii iar copil, sa aiba doar ai tai griji. Tu sa fii rasfatat si alintat, linistit.Cum noi nu putem da timpul inapoi, simtim totusi nevoia sa retraim clipele copilariei. Unii se mai uita la desene, altii cand vad copii isi aduc aminte cum erau si ei la varsta lor, etc.Totusi sa nu uitam ca mereu vom fi copii cuiva, ai parintilor nostri.Si oricat de mari am fi, mereu vom simti nevoia unei mangaieri parintesti, rasfat, etc.
Eu personal ma bucur copilareste cand vine iarna.Simt ceva divin, ca atunci cand eram copil si impodobeam bradul, primeam cadouri etc.Toti avem cateva grame de copilarie in noi.Si nu cred ca e cineva caruia nu-i place sa-si aminteasca de micile bucurii, placeri ale copilariei(desene animate, joaca, rasfat, mancaruri preferate, etc).

Întrebări similare