Am nevoie de un sfat. Eu am 18 ani.Sunt impreuna de 1 an si 6 luni cu un bărbat care are 30 ani. Am o relatie frumoasa, relaxanta. Dar ca sa va lămuresc, am sa va zic ca la inceput nu eram sigura ca vreau sa fiu cu el, stateam cu el fiindca nu aveam cu cine, el ma intelegea perfect, am ajuns sa tin la el si sa il iubesc cu timpul. Am avut un moment neplăcut in familie, am avut nevoie si mai mare de el, asa ca am ajuns sa ma culc cu el, eu la vremea aia fiind virgină...Problema e ca la început ne tot feream sa fim văzuți fiindca părinții mei nu știau de noi la vremea aia. Plus ca si eu ma simteam prost daca ma vedea cineva cu el, fiindca se vede diferenta de varsta si ma deranjează ca nu se îngrijește, ca nu vrea sa aiba si el o imagine plăcută, iar asta se intampla si acum. El e un om foarte muncitor si non-conformist, stiu ca nu il intereseaza atât de mult aspectele astea, dar totusi...Eu simt ca lui nu i-ar conveni sa il las cu ochii in soare peste cativa ani si sa ma despart de el fiindca isi doreste un viitor. Eu mi-aș dori să rămânem impreuna, însă simt ca lipseste ceva. El face eforturi in relatia asta. Ma tratează cum nu m-a tratat nimeni niciodată, nu as putea sa renunț la el, însă nu stiu daca el este cel potrivit. Imi e teama ca sunt doar atașată de el, ca nu am experienta necesara, încât să deosebesc sentimentele si gândurile, ca nu am pe altcineva sau ca imi e frica sa sufăr din nou. Mi se pare ca stiu adevarul despre situația asta, însă nu il accept. Cu el am momente in care ma simt mai fericita ca niciodata si momente in care ma intreb de ce mai stau cu el.Nicio relatie nu este perfecta, dar nu am cu cine sa ma consult. Multumesc!

Și ce dacă e diferență de vârstă. Dacă îl iubești ce are ca e cu mult mai în vârstă ca tine?
Nu are nimic. Șabloanele sociale distrug așa că nu te mai lua după societate, ca și așa e stricată deja.
Și eu am avut o relație cu o tipă cu 12 ani mai mare ca mine.A durat 5 ani dar ne-am despărțit că ea devenise isterică și insuportabilă.De nu și acum eram împreună cu ea.

Ar trebui să te despărți de el dacă nu te simți fericită în relație.
El e mai în vârstă și este normal să își dorească ceva mai serios, poate se gândește să își întemeieze o familie.
Tu ești dispusă să continui relația cu el?

Sansele ca relatiile intre doi oameni din generatii atat de diferite sa functioneze ok sunt minime. Vezi in el un protector mai degraba. Nu prea inteleg din ce povestesti ca te atrage, ca te incita, ca te distreaza, ca te face sa vibrezi. Este o relatie...cuminte si monotona. Cumva te-a atras inspre varsta lui, de 30 +. La varsta asta deja te-ai plictisit de chestiile palpitante si vrei liniste. Faptul ca nu se ingrijeste e...cel putin ciudat. Nu pentru tine. Pentru el. Un om care nu se ingrijeste nu e un om de calitate. Eu asa vad. Pentru ca imaginea este prima care se observa si in functie de ea, la prima vedere, oamenii reactioneaza. Cum te simti in preajma unui om la costum, calcat la dunga, cu diplomat si o postura impunatoare si cum te simti langa unul imbracat ca si cum abia a terminat tura pe santier, nebarbierit etc. Si din pacate, desi aparentele pot fi inselatoare, adica ala in costum poate fi o jigodie de om sau unul fara scoala care pur si simplu s-a imbracat si el de halloween la costum iar alalalt sa fie muncitor la propria lui firma si sa castige miliarde, prima reactie a tuturora va fi data de imagine. Tinzi sa respecti si sa placi la prima vedere mult mai mult un om pus la punct decat unul vai mama lui.
De ce te simti nefericita? Fa o introspectie si vezi ce simti ca iti lipseste. Pentru ca nu poti nici sa iei decizii in functie de cum te-ai trezit azi dimineata.
Ideea e asa: intr-o relatie de viitor trebuie sa existe comfort, respect comunicare. Da. Sunt toate foarte importante. DAR fara acea mica chimie si fara acea complicitate, nu o sa duca nicaieri. Gandeste-te ca te mariti si ai un copil cu el. Iti surade ideea? Ca daca nu, cam stii ce ai de facut.

Ai toată viata înainte. Vei mai cunoaște și alți băieți cu siguranță. Dacă nu mai simți că vrei să fii cu el, renunță. Ce crezi că pierzi? În viață ne mai asumam și riscuri ca să putem avansa, evolua. Stai cu el doar dacă ești fericită dacă stai de complezenta nu merita. Tu ști mai bine, poate ai nevoie de o pauză, poate că a venit timpul să iei o altă direcție în viață

Iubirea care se naște în timp, moare în timp. Nu trebuie să te îndrăgostești pentru a simți, ci trebuie să simți pentru a te îndrăgosti.

La început, nu ți-a stârnit interesul, dar ai ales să vorbești cu el, pentru că, ți-a fost la 'îndemână' (n-ai avut altă opțiune mai interesantă). Treptat, ai descoperit că se comportă corespunzător cerințelor și nevoilor tale pe care ți le dorești de la un viitor iubit. Lipsa stărilor și a emoțiilor intense și profunde pe care nu le-a trezit în interiorul tău, au fost compensate prin: înțelegerea, atenția, afecțiunea, motivația, încurajarea, sfaturile, protecția, stabilitatea, grija, faptul că era dispus să te asculte și ajute, și cel mai important, siguranța că nu te va răni, pentru că, se străduiește să se comporte cât mai corect cu tine.

Toate aceste lucruri pe care el ți le-a oferit și este dispus să ți le ofere în continuare, ți-au creat ideea că ai controlul asupra vieții tale de cuplu și că, nu există riscul să te supună unei posibile suferințe. Iubirea face ca suferința să fie ceva nobil (nu mă refer la violență fizică, verbală sau înșelat). Când iubești pe cineva, înseamnă că, ești dispusă să accepți suferința pe care ar putea s-o simtă acesta de-a lungul timpului, din diferite motive pe care nu i le creezi tu. Dacă nu vrei să suferi pentru tine, înseamnă că, nu ești dispusă să suferi pentru partenerul tău. Această relație îți oferă ceea ce-ți dorești, adică, ți-ai setat ceea ce vrei să simți într-o relație și în viață pentru a încerca să te protejezi. Toată această protecție și control pe care îți dorești să-l ai asupra vieții tale, arată că, vrei să eviți niște situații neplăcute cu care te-ai confruntat în trecut.

Ai întreținut relații intime cu el ca o recompensă pentru că ți-a fost alături la greu, nu pentru că exista o tensiune sexuală între voi pe care a-ți încercat să o mai domoliți, făcându-o. Rezultatul faptelor lui a fost dăruirea ta, lui.

Este o persoană neîngrijită, dar în momentul în care întâlnești 'acea persoană', vrei să o impresionezi cât mai mult, nu doar prin comportament, dar și prin fizic. Vrei să te placă în totalitate.

Pe tine a reușit să te 'cucerească' prin comportamentul lui, dar pe oamenii importanți din viața ta, aveai dubii că, va reuși să se facă plăcut de către ceilalți, știind că, aspectul fizic neîngrijit va spune mai multe despre el decât va reuși el să spună despre el. N-ai fost nerăbdare să-l prezinți părinților și curioasă și emoționată de cum va decurge întâlnirea, ci v-ați ascuns pentru că, nu ți-a trezit sentimentul de a te afișa în public cu el. În interiorul casei corespunde cerințelor tale, dar în exteriorul acesteia defectele lui pe care încerci să le ascunzi, ies și mai mult în evidență și nu mai poți să te comporți că nu te deranjează. Refuzi să accepți că meriți ceva mai mult, meriți să simți că trăiești alături de un alt el.

Siguranța și stabilitatea pe care ți le oferă te fac să simți că-ți lipsește spontaneitatea din relație și predomină monotonia. Ceea ce se străduiește să-ți ofere compensează lipsa a ceea ce nu te poate face să simți pentru el.

Nu te-a ales pentru nemaiîntâlnite emoții pe care le-ai trezit în el, ci pentru că nu este capabil să cucerească o FEMEIE, așa că, a ales să 'cucerească' o FATĂ. L-ai acceptat doar pentru ți-a fost alături, dar și pentru că, vârsta lui ți-a creat ideea că este matur, responsabil și-ți va oferi atenția pe care, probabil în copilărie n-ai primit-o de la tatăl tău.

Ești doar atașată emoțional de el. Nu simți pentru el acea chimie, conexiune emoțională, scânteie, compatibilitate mentală, atracție fizică și că vă completați.

Nu trebuie sa te consulti cu nimeni! Compatibilitatea dintre parteneri este mai presus de varsta si de gura lumii. Mai mult ea poate genera sentimente ca dragostea, siguranta si respectul. Ma tem insa ca varsta mai apropiata si lumea din jur multumita, nu poate genera asta.
Deci, sigur ai raspunsul! Nu mai cauta distorsiuni ale adevarului, mai ales cand tu il ai in fata ta! Doar bucura-te de el, de adevar si privilegiul asta, pe care unii il cauta o viata!

Nu te mai lasa influentata de lume. Eu cred ca sentimentul ca lipseste ceva se trage de la gura lumii, fiindca ti-e teama de cum vor reactiona. Iesi cu el, prezinta-l, nu se va intampla nimic. Eu sunt pro iubirii si cu diferente de varsta. Tu il iubesti si tu vei avea un viitor cu el, nu altii.

Draga mea...
La 18 ani eu una nu m-as angaja intr-o relatie serioasa cu un barbat de 30 de ani si stii de ce? Pentru ca la 18 ani incepe totul... daca intelegi ce vreau sa spun.

Mda, este pacat sa treci prin viata fara probleme sentimentale, fara complicatii amoroase, fara sa dai cioara din mana pe vrabia de pe gard. Ce o sa zica prietenele tale si familia cand esti perechea unuia cu 12 ani mai mare? Ca doar prietenii si familia stiu cel mai bine, nu-i asa? ei suporta consecintele

Oaaaaaaa, gata cu eticheteleee. Se comporta foarte frumos cu ea asta e important. Nu a luat-o nimeni cu forța și nu a obligat-o, din contra, a ajutat-o în momente grele! Are nevoie de un sfat pentru ca este nehotărâtă, nu hate și vorbe aiurea!

Răspunsul se afla in tine draga mea. Eu ma bucur ca este atent cu tine și te ajuta dar esti tânără și ai alte oportunități. Aceste lucruri trebuie să le conștientizeze și el. Dacă tu te dedici de la vârsta asta unei relații de genul acesta, cu un om matur, tu pur și simplu treci peste anumite etape. Etape pe care o sa ți le dorești abia mai târziu și nu ai cum sa te ocupi de ele pentru ca ești blocata cu casa, copiii și soțul. Ai o vârstă foarte frumoasa, bucură-te de școală, de prieteni, de hobby-uri, citește, călătorește, experimentează!

Iti inteleg punctul de vedere. E greu cu societatea asta, care pune etichete imediat. Pare mare lucru doar fiindca suntem in perioade diferite ale vieții. Din ce am scris sus, se înțelege clar ca nu isi bate joc si ca tine la mine. Problema este la mine. Faptul că nu stiu daca e un moment de rătăcire sau nu. Eu mereu l-am văzut pe el ca pe un om de la care am ce sa învăț, ca pe un dar. Doar ca nu vreau sa fac o prostie si sa o plătim amândoi. Aveam nevoie de o îndrumare.