Nu adresez o intrebare in mod direct, puteti sa răspundeți sau nu. Scriu doar pentru ca nu am cu cine sa vorbesc si chiar am nevoie sa ma descarc. Am aproape 19 ani si o relație de vreo 4 ani cu un tip mai mare decât mine cu 9 ani. La noi, deja e un obicei sa trecem prin impasuri si e un obicei si mai mare sa nu le trecem cu bine. De multe ori ne-am certat si ne-am împăcat, ne-am despărțit si ne-am împăcat din nou.Ei bine, ultima dată fost in urma cu cateva luni. Pur si simplu nu a luptat pentru mine, era rece, foarte rece. Eu sunt o fire care are nevoie sa se simtă iubita, alintata, ceea ce el nu imi oferea. Revenind, am plecat de la el după 6 luni in care am locuit împreună. Chiar fugisem de acasă pentru el. Bineinteles, ai mei m-au iertat imediat după. Am vrut sa fie o despărțire definitivă, sa nu mă mai întorc. Timp de 2 luni, eu am iesit cu 2 băieți, pe Facebook vorbeam cu mai mulți, dar nici macar unul nu m-a ajutat sa-mi iau gandul de la el. Pe de altă parte si el a facut la fel. Amândoi le spuneam rudelor, mie ca imi e dor de el, lui ca ii e dor de mine. El nu a vrut sa ne împăcam decat dupa o saptamana, cand eu inca eram supărată si voiam sa vad ca se zbată puțin. Au fost atatia ani totusi. După 2 luni, eu nu am mai rezistat si l-am sunat, el a inceput sa plângă si sa ma cheme acasa. Nu i-am rezistat si m-am intors. M-a asteptat acasa cu o curățenie luna, practic a șters orice urma de golaneala din casa. Mizerie, sticle de bere. In prima luna a fost frumos, părea că și-a dat seama ca a gresit, după cum a spus si el. Atentie, ma ajuta la curățenie, la gătit, eram bucuroasă că eu am dat sansa la fericire relației noastre. Ei bine, acum, după vreo 6 luni, parca el s-a întors la ce a fost înainte: răceală, neatenție. In ultima saptamana am fost precum șoarecele și pisica. Dragoste făceam, acum, după despărțire, de 2-3 ori pe săptămână. Nu stiu daca e mult sau puțin, nici nu-mi pasă, pentru ca atât cât imi ofera si afecțiunea pe care o vreau, nu asta contează într-o relație... Din ultima luna, sa zic asa, s-a cam schimbat foaia.A început să fie exact cum era inainte de despărțire: bere multa, jocuri pe telefon, se uita la mine tot mai puțin. Știe cât ma deranjează ca bea si i-am zis, dar mereu reușește să mă abureasca, de multe ori ii zic ca e ok sa bea o doza, două, dar sa nu se îmbete, pentru ca eu urăsc omul beat, e enervant. Provin si dintr-un mediu in care băutura a fost cauza multor probleme. El cand e beat e enervant, se supără extrem de repede. Uneori, după ce bea o sticlă de bere, e ok si daca se intampla sa il contrazic sau sa nu fac cum vreau eu, deodată se îmbată. Si cum am zis, se supără extrem de repede din motive penibile. Nu suport chestia asta deloc. Țipă la mine daca il contrazic, ii zic sa nu tipe, el imi reproșează că nu tac. Si eu sunt de vina, pentru ca mereu amândoi sunt de vina, dar nu stiu ce as putea spune despre mine. Stiu ca sunt geloasă și vorbesc atunci cand el țipă la mine sa tac. Chestia care m-a facut sa explodez, sa scriu aici ceva ce poate nu va citi nimeni, este următoarea: in ultima saptamana, daca nu chiar doua saptamani, suntem ca șoarecele și pisica, atmosfera din casa e tensionată. Învăț pentru bac, fac mâncare, recunosc ca nu stau cu cârpa doar în mână, dar nu pot spune ca e mizeria de pe lume în casa.Doar praful imi face probleme pe care apropo, am vrut să-l șterg in weekend. (De obicei, în weekend facem curățenie generala, el in baie, eu in bucătărie si amândoi sau doar eu in dormitor. Weekendul asta nu a vrut deloc si nici eu nu am facut. Mi-am păstrat doar aragazul curat si atat. Vasele pe care le spăl nu se pun la socoteala, dar zic totusi sa nu se creadă că sunt vreo putoare).
Revenind. Am observat o chestie. Am început să facem dragoste o singură dată pe săptămână. Pentru mine nu era o problemă atât de mare incercam sa vad daca vrea, daca ma refuza într-o seară nu făceam caz din asta. Incercam a doua seara sau a treia seara si daca ma refuza din nou, aia era. Dar si acum două săptămâni a fost o atmosferă tensionată si deodată într-o zi de weekend a fost foarte frumos între noi. A vrut sa facem dragoste si am facut. Dar a doua zi, luni, parca deodată se schimbase. Din nou, atmosfera tensionată. Motive sincer nu stiu, habar n-am de ce am fost asa unul cu altul, el doar venea de la munca, jocul pe telefon in mana, berea lângă pat si aia era. Si asa a fost toata săptămâna. Apoi ieri, din nou, a fost wow. De obicei cand vorbim prin mesaje e ok, dar cand vine acasa parca e cu totul alta persoana. Cand a venit acasa ne-am comportat ca cu oul unul cu alta si ma gândeam ca slava Domnului, totul intra pe făgașul normal. Si cand colo, surpriză, seara voia dragoste. Si l-am refuzat. Pentru ca efectiv m-am simțit folosită... i-am zis ca nu sunt femeie doar pentru gătit si sex. Si m-a lăsat în pace. Acum, e supărat iar si parca nici nu-mi pasă, ca oricum asa e mereu... Si am vrut acum dimineata sa vorbim, sa discutam, dar a zis ca nu are chef. Ma oftic ca nu lupta, nu ma intelege. Fuge si se ascunde, nu imi strigă în față ce il doare, ce il deranjează. M-am saturat sa ghicesc eu cu ce am gresit. Deși are 28 de ani, sunt prima lui relație. Eu vad ca habar n-are cum sa se comporte cu mine, nu stie sa-mi arate iubirea, nu stie sa-mi spuna ca ma iubeste, nu stie sa ma ia in brate fara sa-l iau eu. Uneori ma intreb de ce naiba m-am îndrăgostit asa, el a fost a doua relație. Am obosit si eu sa lupt, dar desi uneori as vrea sa fug si eu, nu vreau sa ne despărțim, pentru ca am facut-o de atatea ori si de tot atâtea ori ne-am împăcat.
Cred ca am spus tot ce aveam pe suflet si imi pare rau ca am folosit TPU pe post de prieten, dar chiar nu aveam cu cine sa vorbesc. Singura prietena e mama, dar totusi imi e rusine sa ii dau atât de multe detalii, cum ar fi sexul.

Părerea mea este că te fortezi aiurea. Ce simti tu, este un soi de ataşament, nimic mai mult.
Tragi de o sfoară care iti provoacă răni.
Noi nu avem putera de a schimba atmosfera relatiei voastre precum şi atitudinea lui. Este clar faptul că nu vă leagă multe lucruri. Genul de relatie, nici cu tine, dar nici fără tine.
Nu poti să îl schimbi pe el, va rămâne la fel cât timp va considera tot el.
Ce este mai important pentru tine?
Acest papitoi pe post de iubit care uită de el sau viitorul tău?
Eu zic să te axezi pe acel bac, să mergi la facultate şi ai să vezi că există alternative mai bune şi în materie de bărbati.
Succes!

Buna! Este mai mare decat tine si totusi se comporta de parca are 15 ani. Pare ca ai un copil nu un iubit. Nu stiu ce fel de relatie e asta. Tu speri sa iasa ceva de aici? Pana la 28 de ani ar fi trebuit sa se maturizeze. Sincer, faptul ca bea, se imbata, ar trebui sa fie motiv serios de a inceta relatia. Eu nu as suporta asa ceva. Gandeste-te ce o sa fie mai incolo. Te-ai gandit ca se poate imbata si apoi sa devina violent? Mie imi pare ca nu o sa iasa nimic din relatia asta cat el e betiv iar singura persoana care face relatia sa mearga esti tu.

Fata mea, ai scris romane...pe scurt, diferenta de varsta isi spune cuvantul...paraseste-l si sanatate.

Un om nu se schimba niciodata, doar isi repliaza/ascunde sentimentele si obiceiurile, pana trece primejdia si apoi revine la ce a fost inainte.
De schimbat nu ai cum sa-l schimbi si asta ai simtit-o din nou, revenind la el.
Daca vrei sa fii fericita, pleaca in lume fata draga, si cauta-ti un alt barbat, ca aceasta nu-ti poate oferii nimic.

Poți vorbi și despre sex cu mama ta, fii sigură că e familiară cu noțiunea. Desigur, fără detalii, alea țin de viața ta privată.
Cât despre "individ"... No comment.
Cred că ești masochistă dacă tooot tragi "cârpa" asta după tine. Mai ales că spui că ai cunoștință despre "binefacerile" alcoolului asupra firii umane și a unei relații.

Nu o sa se schimbe, p va faci doar temporar ca sa te tina lângă el, si asa o sa fac mereu
Depindea de tine daca rămâi în mizerie asta, sau cauti altul care chiar tine la tine si nu se preface

El vrea momente de relaxare. Bere, jocuri sex. La 28 de ani e de înțeles. Renunță la relație pana nu prea târziu.

Trebuia sa iti dai seama de la inceput ca e un ratat. Numai ultima speta de ratat la 24 de ani se uita la una de 15 ani. Serios, ce te astepti la unul de genul? Acum evident stai si iti plangi de mila pe aici asteptand o vorba buna. Nu meriti asta. Cauta unul mai de varsta ta, unul mai normal. Nu prapaditii astia care nu sunt in stare sa aiba langa ei una de varsta lor si cauta tot felul de copile.

Vezi cum se comporta in continuare, si daca nu e cum vrei si ai nevoie tu, lasa-l si muta-te la mine

Buna! Am citit tot cap coada ceea ce ai scris, iar concluzia mea este ca ai parte de o relatie toxica, sincer iti spun ca nu stiu cum ai putut sa rezisti 4 ani, dar na dragostea este oarba.Tu incearca sa iti pui intrebarea asta...eu sunt oare fericita sau sufar mai mult alaturi de el, care cantareste mai mult in balanta? El este constient de faptul ca voi 2 va impacati mai ales ca ati avut nenumarate certuri, lui nu ii este deloc frica ca te pierde pentru ca s-ar schimba dar el va face tot timpul asa cu tine pentru ca ti-a prins punctul slab, un om nu il cunosti foarte bine intr-o viata daramite in 4 ani.Iti faci rau singura, ai 19 ani totusi viata merge inainte si cine stie poate iti intalnesti sufletul pereche care sa te aprecieze la adevarata ta valoare, sa inteleg ca l-ai cunoscut cand aveai 15 ani si eu am cunoscut un baiat in liceu tot la 15 ani a fost prima mea dragoste, si mi-am pierdut 4 ani din viata degeaba stand alaturi de el, pentru ca mai mult aveam parte de suferinte decat de fericire, si totusi nu puteam sa ma debarasez, nu puteam sa ma despart de el pana cand am zis STOP.M-am despartit de el pana la urma si acum mi-am gasit pe altcineva cu care sunt impreuna deja de 7 ani si sunt foarte fericita.Tu te-ai si obisnuit acum cu el mai ales ca au trecut totusi 4 ani dar tu nu esti fericita alaturi de el, si sunt sigura ca te gandesti ca nu se mai gasesc altii dar crede-ma ca se gasesc dar atata timp cat tu stai pe loc nu o sa pice din cer.In concluzie sfatul meu pentru tine este sa te desparti de el pana nu este prea tarziu, astfel vei ajunge sa te caiesti de anii pierduti la fel ca mine.Multa sanatate!

Din ce ai spus, mie una imi pare un mediu toxic pentru tine si dezvoltarea ta cel in care te afli in momentul de fata. Nu da 2-3 momente de fericire pentru 100 in care nu te simti bine, nu e inclinata in avantajul tau balanta.
Esti tanara, dupa cum ai spus te pregatesti pentru bacalaureat, dupa banuiesc ca vrei sa urmezi si o facultate. Ai nevoie de cineva care sa te faca sa te simti apreciata mereu, sa te incurajeze, nu sa te faca sa iti pui 100 de intrebari si sa nu stii ce sa faci. Obiceiul cu bautul pe care spui ca il are si faptul ca iti spune sa taci sa schimba extrem de greu, mai ales ca deja il are de mult timp. La fel si cu despartitul si impacatul, de cate ori trebuie sa suferi ca sa vezi ca nu o sa mearga altfel relatia?
Pune-te pe tine pe primul loc si lasa in urma lucrurile si oamenii care te trag in jos.

Ai 19 ani, esti la in inceput de drum in viata, nu ai pierdut niciun timp. Daca vrei sa construiesti ceva cu un om, trebuie ca omul ala sa fie indeajuns de matur, asumat. Ceea ce am invatat este ca atunci cand ajungi sa cersesti afectiune, atentie, e un semn clar ca ceva s-a rupt cel mai probabil iremediabil.Eu cred ca si el are ceva suferinte din trecutul lui probabil, la cum se comporta, dar trebuie sa se ajute singur. Iar cat despre tine, mai bine suferi cateva luni, decat toata viata, ca oricum ceea ce traiesti cu el acum nu e fericire, tot o suferinta permanenta e.

Imi e rusine de mine si de cum ma comport, si de cum cerșesc putina afectiune... Sunt conștientă că în momentul ăsta amintirile si anii ma tin inca aici.Ma simt ca un copil de 12 ani stupid.

Locuim împreună si nu stiu cum sa plec... Nu stiu cum ar trebui să procedez. Data trecuta a fost la o furie, pur si simplu mi-am facut bagajul si am plecat. Acum imi e greu si ciudat sa o fac... Voi toti m-ati ajutat enorm si va multumesc din suflet!

Din discutia de mai sus... reiese faptul ca duce lipsa de maturitate si respect fata de tine.
Ti-a oferit respect si sprijin doar in momentul acela in care te-a recastigat, apoi s-a intors la vechiul obicei.
Genul asata de oamenii, nu se mai pot schimba, asa o sa ramana mereu.
Trebuie sa te gandesti bine pe cine vrei sa ai alaturi de tine.
Pina la urma viata se rezuma la afectiune, sprijin, intelegere, comunicare.
Din cele spuse de tine, duci o mare lipsa la partea asta.
Asa ca nu te lasa pacalita de sentimente false pe moment.
Fi puternica si lupta pentru ceea ce vrei cu adevarat... daca vezi ca nici cum nu il vei schimba, parerea mea, sa mergi mai departe pe un drum bun pentru tine

Eu cred ca voi chiar tineti unul la altul, clar nu mai este ca inainte, dar avand in vedere ca va iubiti e totul bine.La voi a devenit un fel de obisnuinta,un fel de rutina+de obicei asa sunt barbatii, nu isi arata ei asa de mult iubirea pe care ti-o poarta, te cred ca uneori ai nevoie de atentie pentru ca e greu sa ramai atasata de o persoana rece.
Daca mama ta nu are nimic impotriva lui poti sa ii povestesti absolut orice, dar daca este impotriva lui, nu ar fi indicat pentru ca ea iti fa zice toate dezavantajele ^-^ eu in locul tau as vorbi cu o prietena si m-as descarca si daca tii cu adevarat la el ramai langa el cu bune cu rele, daca nu il mai vrei renunta si cu timpul o sa iti treaca..sincer te cred ca iti e greu, dar eu zic sa il pui intr-o situatie de a alege..pe tine sau berea (in exces) asta este un sfat, in sfarsit alegerea e a ta