Sunt impreuna cu prietenul meu de 5 luni(eu am 17 ani iar el 21). In tot acest timp nu ne-am intalnit in fiecare zi, ci mai rar, cam de 3 ori pe saptamana pentru ca el face si facultate si lucreaza pana seara la 6 si sta si singur la casa.
Eu m-am suparat pe el weekendul trecut pentru ca vroiam sa ne intalnim si nu a venit pentru ca avea treaba si de abia mai tarziu mi-am dat seaam ca am gresit si ca am aflat ca el chiar avea treaba si nu l-am crezut.Ieri m-a sunat sa imi spuna ca eu merit pe altcineva care sa aiba timp si pentru mine, si ca nu vrea sa sufar si sa ma supar din cauza lui.Eu i-am spus ca il inteleg si asta e ...nu vreau sa ma despart de el din cauza asta.
M-a intrebat daca imi convine sa ne vedem mai rar, si am zis ca da pentru ca eu tin la el, mai ales fiind primul meu prieten, m-am atasat de el f mult.
A spus ca evident ca ar suferi daca ma despart de el dar nu vrea sa ma faca sa sufar...
A ramas sa fim impreuna si sa ne vedem mai rar, cel putin pana nu mai are asa treaba multa la serviciu.
Voi ce parere aveti despre asta?

Eu sunt in aceeasi situatie ca tine.eu am 18 el 22.si e primul meu prieten.nu putem sa ne vedem asa des, ci doar in weekend deoarece el lucreaza pana seara tarziu si eu am scoala. el ar vrea sa vina sa ma vada seara dupa ce iese de la munca dar i-am spus ca nu ca e si el obosit si asa stam cam la o ora jumate unul de altul si ca mai bine ne vedem in weekend. trebuie sa ai incredere in el si sa il intelegi. ii este greu mai ales ca are si facultate si mai si lucreaza. si atunci cand va vedeti in weekend profitati cat puteti de timpul pe care il petreceti impreuna. :*

A gândit de destul de matur. La vârsta ta te-ai bucura mult mai mult dacă ai avea un prieten mai apropiat de vârsta ta, care ar avea timp de tine, care nu ar trebui să muncească pentru a se întreţine. Este alegerea ta dacă vrei să ai o relaţie serioasă, stabilă şi de lungă durată care poate determina întemeierea unei familii, sau preferi să mai copilăreşti şi să îţi cauţi pe cineva care nu lucrează şi are timp de tine.

Dac il iubesti trebuie sa il intelegi. accepta situatia asa cum e ea, si fi bucuroasa ca nu e mai rau

Daca baiatul cere spatiu si timp, acorda-i! Nu te supara, nu te stresa si accepta situatia asa cum este pana la momentul potrivit.
Daca nu l-ai prins niciodata cu minciuna, inseamna ca este de incredere si nu trebuie sa-ti faci griji ca are pe alta.Asta nu inseamna ca trebuie sa te culci pe o ureche ca ai langa tine un inger.Nu e inger, nu e nici drac, e baiat... Totusi, ai grija.Nu trebuia sa zica faza cu despartirea. Tu te-ai atasat foarte mult de el, dupa cum zici, e posibil ca el sa nu simta acelasi lucru pentru tine. Ia-ti perdeaua dragostei din fata ochilor, aia care nu te lasa sa vezi adevarul si, priveste dincolo de ea. S-ar putea sa ai surprize.

Totusi e o diferenta de varsta intre voi de 4 ani...ca intre 2 generatii...normal ca tu nu o sa-l intelegi mereu pe el in anumite situatii fiindca gandeste altfel.