La o facultate la ZI e stres mare? Adica esti ocupat mult timp cu facultatea? DA/NU?
Cam cum e cu timpul?

E irelevanta intrebarea. una e daca esti ma medicina, alta e daca esti la filosofie, una e daca faci facultatea doar pentru diploma, alta e daca o faci sa inveti ceva

Eu am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Limba si Literatura Romana- Limba si Literatura Engleza in anul 2005.
Sa fiu sincera, nu am fost deloc stresata in facultate, a fost o etapa frumoasa, interesanta si provocatoare din viata mea, am studiat cu multa placere si nu mi-a venit deloc greu (aveam o baza excelenta la romana, dar si la engleza, din liceu, vorbeam engleza la perfectie dinaintea admiterii, aveam atestat Cambridge Advanced din clasa a XI-a, la BAC la romana luasem nota 10 si la scris, si la oral-eu am prins proba orala de BAC, cu note, la romana, nu competente lingvistice, cu calificative, cum e acum, citisem enorm in liceu si aveam o cultura literara destul de solida, parcusesem marii autori romani, dar si universali, ma refer aici atat la prozatori, cat si la poeti, la dramaturgi, la eseisti si la unii filozofi).
Am avut, e adevarat, putin stres, pentru ca stiam, eram foarte buna, mereu invatam totul la perfectie si nu aveam de ce sa am emotii la examene, dar, in schimb, am avut foarte multa munca, mai multa decat in anii de liceu.
Dar nu mi-a displacut deloc, ma pasiona ceea ce invatam, lucram cu placere, imi doream mereu sa stiu mai mult, sa-mi fixez la perfectie cunostintele accumulate in liceu si sa adaug mereu informatii noi si interesante. Nu lipseam de la niciun curs si de la niciun seminar (cu foarte putine exceptii, doua sau trei, cred, in toti anii, cand am mai facut cate o raceala in timpul anului universtar, care ma retinae in casa cate 5-7 zile, dupa caz si gravitate), invatam curs de curs, saptamana de saptamana (iar in sesiuni faceam doar recpaitulare generala), lucram la timp toate fisele proiectele si materialele de seminar, citeam absolut toate cartile din bibliografia obligatorie, dar si optionala si ma mai documentam suplimentar, la biblioteca, si din alte carti decat cele recomandate de profi, daca gaseam un subiect sau un capitol care ma interesa foarte mult.
Dar era frumos si deloc stresant, chiar si acum, dupa 10 ani de la absolvire, imi amintesc cu placere, nostalgie si emotie de acei ani, cand aveam atatea sperante si visuri legate de cariera mea, de formatia mea intelectuala, de activitatea mea de viitoare profesoara... Cursurile erau interesante si desi prezenta nu era obligatorie, nu lipseam niciodata, pentru ca ma interesa ce ni se preda si ce comentarii pe langa subiect faceau profesorii, invatam de la ei lucruri noi, care nu se gaseau nicaieri p[rin carti. E drept, am avut si sansa unor profi foarte bine pregatiti, cititi, de la care aveai ce sa inveti mereu, care tineau prelegeri exceptionale si cam toti eram atrasi de ce se discuta la ore. La seminare era si mai frumos, si mai pasionant, lucram impreuna, ni se explicau neclaritatile, lucram subiectele de la examen, din anii trecuti, prezentam, noi, studentii, diferite informatii interesante, pe subiect, pe care le citisem si ma antrenam mereu maxim, sa vin cu ceva nou si interesant, pentru mine si colegii mei, sa lucrez in echipe, sa facem proiecte frumoase, estetice si interesante, chiar munceam cu drag, nu din obligatie.
Sesiunile erau mai agglomerate si mai obositoare pentru ca reluam, in cele doua-trei saptamani, toate cursurile si toata informatia de la toate cele 6 materii (7, de fapt, incluzand si materia pedagogica), dar pentru ca o stiam foarte bine din cursul semestrului, recapitularea aceasta era doar consumatoare de itmp, dar nu extreme de obositoare.
Insa, dincolo de tot acest orar riguros de studiu, nu aveam timpul ocupat la maximum, puteam face lucruri si activitati placate si in afara facultatii, era timp si de distractie, si de iesiri in oras, si de relaxare, si de prieteni, si de familie, nu imi lipsea cam nimic din ce imi doream. Pe langa facultate, am continuat si studiile din liceu la germana (desi nu faceam germana in facultate), am dat atestatul de germana, Goethe Zertifikat, in anul II, cand am rupt mult din orele dedicate studiului la facultate, p[entru a invata in vederea acestui examen, am facut scoala de soferi, am luat permisul, am citit si multe alte carti frumoase si interesante in afara celor de facultate, mergeam la teatru de doua ori pe saptamana, in medie (de foarte multe ori, cu grupa de colegi si cu un prof al nostrum, de la Teoria Literaturii), nu pierdeam niciun concert de la Fialrmonica si nicio Opera, in zilele frumoase si senine, dupa cursuri, mergeam cu inca doua-trei colege la plimbari in parcul Copou/Gradina Botanica, aproape in fiecare vineri seara si sambata seara, ieseam intr-un grup de prieteni la un film si o cafenea sau ne vizitam unii pe ceilalti, faceam petrecere de ziua mea de nastere, mergeam si la aniversarilecelorlalti prieteni din grupul nostru, plecam in fiecare vacanta de vara la munte doua saptamani si la mare vreo saptamana, in fiecare luna ma duceam la coafor si in fiecare sezon faceam turul magazinelor din oras, cu fetele, sa ne inoim garderobele, mergeam la concertele rock sau d emuzica usoara care ajungeau prin Iasi, faceam revelionul la munte, cu grupul, Craciunul si Pastele, in mijlocul familiei, era destul timp si de relaxare si bucurie, dormeam si sufficient, nu pierdeam nopti ca sa invat (dar aveam grija ziua, sa nu pierd timp si sa-mi planific bine invatatul), nu saream mese, faceam si miscare in aer liber, imi permiteam sa duc un stil de viata snaatos si armonios. In schimb, e adevarat, in acei ani nu prea intram pe net (decat daca tehnoredactam un eseu/referat pentru facultate) sau cautam o informatie, pe care nu o gaseam prin carti (se intampla, totusi, destul de rar, atunci nu existau atat de multe chestii faine si din domenii diferite pe net), la TV nu ma uitam aproape niciodata, decat daca era un film foarte bun, intr-o seara, nu vorbeam la telefon decat strictul necesar, preferand sa discut cu prietenii fata in fata, nu s apierd timp la telefon.