Am 20 de ani si am terminat(cred) o relatie de 3 ani.sunt disperata, ma simt lipsita de puteri, de orice dorinta de a continua si de a merge mai departe.Pe acest baiat l-am cunoscut prin intermediul telefonului, am vb cu el 1 an jumatate, el isi dorea f.mult sa ma vada insa eu am evitat mereu sa ma intalnesc cu el din diferite motive.am intrerupt legatura totala 1 an si dupa am vb pe mess si am hotarat sa ne vedem.Asa a inceput relatia noastra care a durat cu greu in tot acest timp.Parintii mei s-au opus din start acestei relatii, mi-ai interzis sa vb cu el pentru ca este rrom(precizez ca nu este genul la care va ganditi voi.este un baiat simplu, care munceste de la 16 ani, face scoala in paralel, face parte dintr-o familie ok, zic eu.). el este din buc, eu ploiesti, insa asta nu ne-a oprit sa ne vedem de fiecare data cand aveam ocazia, insa mereu pe ascuns.este cu 5 ani mai mare decat mine, dar alaturi de el m-am simtit minunat.nu bea, nu fumeaza, m-a respectat intotdeauna, i-am cunoscut familia, toata lumea s-a purtat frumos cu mine, pe scurt chiar nu am nimic sa-i reprosez. El a fost primul din viata mea, din toate punctele de vedere. A fost o perioada de vis.Inceputul sfarsitului a venit in sept 2010 cand eu am intrat in clasa. a12a. i-am zis ca am nevoie de sustinere, ca nu o sa ne mai vedem asa des ca am pregatiri, mult de invatat, etc. A inteles, sau parea ca a inteles.Ne certam din ce in ce mai des, imi reprosa ca raman cu parintii mei desi el mi-a propus sa ma mut cu el(in chirie, nu cu parintii lui), mi-a zis ca ma va sustine sa termin scoala, facultatea etc.parintii mei sunt foarte, foarte rasisti.imi zic ca fac de rusine neamul ca nu vrea sa auda de mine daca il voi alege pe el. mi-a fost f.greu,pentru ca imi iubesc parintii dar si pe el extrem de mult. i-am zis sa ma astepte pana vin la facultate in bucuresti, dar pe toata perioada cls. a12a, el s-a schimbat mult. A incetat sa mai fie baiatul acela care ma facea sa zambesc zilnic, langa care ma simteam iubita, protejata.Totul a luat o intorsatura ciudata. tipete, nervi, lacrimi, suparari, erau la ordinea zilei.In mai eu am plecat la banchet-in bulgaria. el vroia sa vina cu mine, insa serviciul nu i-a permis sa lipseasca.eu m-am dus, nestiind ca asta imi va afecta intreaga viata.Cand m-am intors, nu mi-a mai raspuns le mesaje, la telefoane, la nimic. M-a ignorat total, ca si cum n-as fi existat.Numai eu stiu cum am reusit sa ma pot concentra sa iau bac-ul, invatam comentariile la roamana cu lacrimi in ochi. Din fericire, am reusit sa-l iau, am intrat si la facultate in bucuresti la ASE.In august am aflat ca a murit un membru al familiei lui la care tinea f.mult, si m-am dus la el.nu mi-a mai pasat daca ma umileste sau nu.Era in camera lui, dormea si m-am asezat langa el. m-a bufnit plansul, l-am luat in brate, am inceput sa tremur si i-am zis ca il iubesc. El mi-a zis sa ma linistesc, m-a luat in brate si mi-a zis ca si el ma iubeste.In sfarsit...Totul a durat 2 saptamani, el era total diferit, rece, indiferent, desi sustinea ca ma iubeste.cand mama ma suna, trebuia sa o mint ca sunt pe afar cu colegele, iar pe el il deranja f.mult ca nu sunt decisa suficient sa le spun adevarul.Am fost imbracata intr-o rochita cand m-am vazut cu el, si seara mi-a dat mesaj si mi-a zis ca lui ii plac fetele simple, nevopsite, nefardate, imbracate decent, nu ca mine. L-am intrebat daca ii mai place de mine sau nu, si mi-a raspuns ‘’de tine fizic, da.insa caracterul tau lasa de dorit’’. Intr-una din seri mi-a zis ca nu mai are rost sa continuam, ca eu sunt total diferita de el, sa-mi gasesc pe cineva cu care parintii sa fie de acord, sa-l iubeasca, sa aiba n facultati si multi bani, ca eu de asta am nevoie si mi-a mai zis ca nu poate trece de faptul ca am plecat singura la banchet in bulgaria. I-am trimis mesaje peste mesaje si i-am zis ca sunt dispusa sa renunt la tot, sa ma ierte, ca il iubesc. etc. Mi-a zis sa stabilesc o perioada de cel putin o luna de pauza, in care amandoi sa ne gandim, sa refectam daca mai avem sentimente sau nu unul pentru celalalt.In aceeasi seara, prietena mea i-a dat un mesaj lui si i-a spus ca e nesimtit, ca eu sufar, ca il iubesc si ca el isi bate joc de mine.Atunci,el mi-a dat un mesaj si mi-a zis ‘’ne auzim peste doua luni. o luna ti-a castigat-o prietena ta cea buna, are cine sa te consoleze.numai bine’’. Si acum intrebarea mea este urmatoarea, ce fac? nu stiu incotro sa o iau? ma simt umilita, neapreciata, neiubita.ma simt un gunoi. m-am gandit chiar sa-mi iau viata, dar stau si analizez si nu cred ca parintii mei care m-au crescut merita sa-i nenorocesc pe viata.Nu stiu ce sa fac sa lupt? daca da, cum? credeti ca ma mai iubeste? sau SA incerc sa-l uit? dar cum? astept cu nerabdare raspunsurile voastre, poate vedeti altfel si ganditi mai obiectiv decat mine. o zi frumoasa sa aveti in continuare!

Cineva care te iubeste cu adevarat are si incredere in tine! Nu vad rostul prezentei lui la banchet.Te-as sfatui sa-l uiti, ma tem ca privesti numai intr-o singura directie si acela nu-i drumul vietii tale!

Imi pare rau, dar cand parintii sunt asa - nu prea ai de ales.
In plus, este si o diferenta destul de mare intre voi, el doar cu 10 clase, tu cu facultate, diferenta asta o sa devina si mai evidenta cu timpul. Apoi mai sunt prietenii, colegii, chiar daca el este un baiat foarte de treaba, cum sunt colegii lui de serviciu, cum te vei simti cand va veti intalni cu ei? La fel, cum se va simti el cand colegii tai il vor privi diferit?
Sansele ca voi sa duceti o viata frumoasa impreuna, aici in Romania, sunt foarte reduse. Iar in vest, in tarile "dezvoltate" situatia nu este roza acum, ca sa zic ca va puteti face o viata impreuna acolo.

Uita-l si gandeste-te ca in ziua de azi nimeni nu mai e in stare sa iubeasca oricine inseala tine minte asta. Concentreazate asupra studiilor fa o cariera acolo si apoi munceste linistita fara sa stai cu grija ce iti face iubitul, etc.

Salut Bibii,
Eu ti-as sugera sa incerci sa-l uiti dar e cam imposibil din cate ne-ai prezentat. Nu stiu daca are legatura cu tine dar cu parintii tai clar ca nu-i convine. El ar dori sa fiti deschisi si relatia sa nu mai fie pe ascuns.
Reactia lui a fost una confuza dar in acelasi timp foarte hotarat pe situatie. Din pacate nu cred ca o sa aveti un viitor frumos impreuna chiar daca te-ai muta cu el. Vor aparea tot timpul lucruri care va vor influenta nu tocmai in bine relatia voastra.
Experimenteaza lucruri in 2 luni si incearca sa iesi cat mai mult cu prietenii

Buna!
Complicata povestea ta. Oricum, nu stiu ce sa zic. Exista 2 variante:
1. E deranjat si suparat de faptul ca el na... se gandeste ca el te-a prezentat familiei dar tu nu o faci
2. In perioada de pauza a intalnit o alta fata, si incearca sa "scape de tine"
LAsa sa treaca acele 2 luni, si reluati legatura. Mai vezi ce se intampla atunci. Succes!

La fel ca tine dar numai ca m-am trezit singur la 23 de ani nu 20.cum ai tu,nu se merita sa te sinucizi,baieti sunt destui, dar probabil iti spui in gand ca nimeni nu e ca el. poate ca asa e dar nu ai nimic de pierdut daca iubesti si gasesti pe altcineva care sa te merite,acum banuiesc ca sunt multe in sufletul tau,nu iti gasesti linistea,starea, locul, nu ai chef de nimic, dar cine te iubeste isi da si viata pentru tine si nu te face sa suferi.nu face la fel ca mine nu il mai cauta, cu toate ca daca trece 2 3 saptamani incepi sa il uiti sa te acomodezi cu starea pe care o ai,iar el daca iti da macar un mesaj o sa iti faca inima in piept "BUm, BUM" si o sa faca la fel, probabil o sa va impacati dar nimic nu o sa mai fie la fel.
Te inteleg ca si acum trec prin ce treci tu acum. sau chiar de acum ceva timp.

Mergi inainte. Relatie voastra nu are viitor. Se pare ca intre voi doi ambele familii s-au bagat. Nu sunteti doriti a fii impreuna.
Incerca sa iti vezi de facultate, studii si uita-l. e cel mai bine.
Nu e vorba numai de rasism, e vorba de doua culturi diferite.
Nu te vei putea obisnui cu viata lor. Au un stil diferit de viata.
Cauta pe cineva de religia si neamul tau.
E un adevaru dur, dar real.
Cunosc caz real de astfel de relatie, care pur si simplu a esuat.
Succes in viata!

Sfatul meu e sa incerci sa cunosti alte persoane, sa iesi cu altfel de lume, in alte locuri si asa mai departe.
Fa-ti amici noi care nu stiu cum a fost relatia cu x, vorbeste cu ei despre relatia asta, chiar daca e posibil ca unii sa mai si rada, dar important e sa auzi si alte perspective.
Schimbati putin stilul de viata, vestimentatie, obiceiuri, etc pana gasesti ceva sa te reprezinte mai bine decat pana acum.
Acorda mai mult timp lucrurilor mici care te binedispun.
Si vei vedea ca desii este destul de greu ce e drept, o sa reusestisa treci si peste asta, am trecut printr-o experienta similara aproape identica si inteleg aproape perfect prin ce treci.

Problema e ca sunt precum drogatii:rezist o zi,doua,trei,poate chiar o saptamana si dupa iar il caut, il sun in disperare, parca intru in sevraj.imi este f.greu si ma chinuie gandul ca ar putea fi cu altcineva, ma sperie gandul ca nu mai este cu mine...desi f.multi imi spun ca nu merita sa lupt, el ma face sa ma simt ca si cum eu as fi vinovata pentru tot ce se intampla.nu inteleg dc ma amana, ba o luna, ba doua.nu mai stiu nimic.ma simt rau!

Eu cred ca pe el l-a deranjat foarte tare faptul ca nu ai avut curajul sa-i infrunti pe parintii tai si de aici s-a produs ruptura. cred ca nu mai aveti nici un viitor impreuna daca ti-a zis ca vrea o pauza de 2 luni.o pers care te iubeste nu poate sa stea fara tine o zi d-apoi 2 luni. poate chiar si-a gasit pe altcineva. nu te mai chinui degeaba si alungati gandurile alea negre din cap, nu merita nimeni viata ta.iesi mai mult cu prietenii, angajeaza-te undeva ca sa fii tot timpul ocupata sa nu te mai gandesti la el.gandeste-te ca poate d-zeu a vrut asa... poate ca sa faca loc unuia mai bun... sper sa te simti mai bine. pup