Buna tuturor. Nu mai rezist. Tatal meu imi scrie in fiecare zi numai lucruri socante - de ce nervos e el pe toti oamenii cu care sa intalneste, cum crede el ca toti ii vor raul, ca mai bine ar disparea si lucruri din acestea. E foarte depresiv si mi se rupe inima si nu stiu ce sa fac. Dar eu am 4 luni de cand locuiesc in alta tara cu logodnicul meu. Si inainte era asa. Nu vrea ajutor si nici nu accepta ajutor. El si mama mea au divortat cam de 2 ani si de atunci si poate si inainte e asa. Am locuit cu el pana cu cateva luni inainte sa plec din tara si de 2 ani sanatatea mea mentala este praf. Sunt extrem de anxioasa, am atacuri de panica, frici, ma simt compet blocata in multe aspecte din viata si stiu exact momentul in care s-au declansat - cand tata de la atata tuse a cazut o data pe jos si m-am speriat groaznic. De atunci sunt si hipohondrica (scuze daca nu am scris corect) si nu mai rezist. Cu maxima tristete ma uit la cum eram inainte si imi doresc sa dau timpul inapoi de s-ar putea. Caci in prezent nu am habar ce sa fac, cum sa il ajut pe tata desi imi pare imposibil, cum pot face sa traiesc normal etc. am fost la 2 psihologi (acum merg la al doilea) dar fara succes. Voi ce ati face in locul meu? Simt ca se duce tot pe rapa si imi e groaza ca tatal meu ar putea pati ceva grav.

"E foarte depresiv si mi se rupe inima si nu stiu ce sa fac. Dar eu am 4 luni de cand locuiesc in alta tara cu logodnicul meu. Si inainte era asa. Nu vrea ajutor si nici nu accepta ajutor"

din pacate oamenii care nu doresc sa fie ajutati, si nu accepta situatia ca au o problema ...sunt oameni pierduti!
nu prea ai ce sa faci in aceasta cauza! si odata cu problema lui te streseaza mult si pe tine si te loveste psihic, caci inteleg ca tu empatizezi cu el, dar inca o data spun, nu ai ce sa faci, este alegerea lui!


"am fost la 2 psihologi (acum merg la al doilea) dar fara succes"

am spus-o de 1000 de ori anxietatea si depresia se trateaza la psihiatru nu la psiholog, cei care merg la psiholog si se asteapta sa fie "vindecati", vor merge toata viata fara nicun rezultat notabil!
iarasi trebuie sa fac educatie medicala sa explic faptul ca serotina nu se reface cu vorbe ci cu pastile!
psihologul are si el relevanta sa si este important in multe cazuri si probleme, dar nu ajuta in depresie cronica fratilor!
cel mai bun sfat este sa mergi la un psihiatru bun si vei vedea rezultate inca de la primele 14 zile de administrare a medicamentelor, nu sunt fan neaparat al medicamentelor in general, dar daca ele sunt cele care ajuta? ce sa faci? sa nu iei pentru ca nu sunt bune? sa stai sa te complaci sau sa iti plangi de mila intr-o situatie de genul acesta? NU, i-a atitudine!

Stiu ca te doare sufletul de parintii tai, dar viata merge inainte acolo unde esti, ca nu-i problema ta sa-l duci pe tatal tau la psiholog, sau sa-l iei in grija, in situatia in care esti tu.
Este om in toata firea si sunt convinsa ca statul in casa il prosteste si-l depreseaza. Sugereaza-i sa-si ia de munca, fie chiar si paznic pe undeva, doar sa nu mai stea ca o leguma si sa se planga altora, ca va distruge si pe voi.
S=au deschis gradinile de zarzavat si legume, deci poate merge la munca fizica, ca i-ar face bine sa-i tina mainile si mintea ocupata, in loc sa te terorizeze cu ganduri negative.
Da-i pace, roaga-l sa mearga la medic si spune-i clar ca nu ai cum sa-l ajuti de acolo de unde esti.

Uneori in viata trebuie sa stii cand sa spui lucurilor pe niume si sa opresti ceea te te pune jos, bagandu-te in pamant.Acum, in loc de un bolnav psihic, ati ajuns doui, fiindca te-a tarat cu el si te macina cu mesajele pe care ti le trimite.
Spune-i sa inceteze cu mesajele si spune-i doar sa te sune DOAR daca are vreo urgenta, ca ai si tu problemele tale si nu mai poti sa le faci fata.
De altfel, cred ca un psiholog ar trebui sa-ti spuna asta.
Si ti-as sugera si tie sa-ti ieiurgent un job, ca sa nu te adancesti in depresie ca boala evolueaza si te va parasii si iubitul, daca nu mai esti functionala nici fizic si nici mental.

sanatate multa!

Dacă nu vra ajutor și nu îl poți convinge sa termine, încearcă măcar sa ignori.Stiu ca e greu de făcut asta pentru ca e tatăl tău, dar dacă lui nu ii pasa ca te distruge nu e ok.

Poti sa vorbești cu un vecin/o vecina sau cineva din familie sa îl viziteze asa "de dor" din când în când sa nu mai fie singur și sa își ocupe timpul.Altceva nu ai ce sa faci.

Fiecare om cară o cruce mare și grea-n spinare. Tu cari două și ești femeie. Lasă una jos și-ți va fi mai ușor

Buna,
Tatal tau este paranoid si prea mult nu ai cum sa l ajuti. Era bine daca avea un tratament usor psihiatric. De asemenea niste analize hormonale, caci si aceste dereglări dau forme de devieri de comportament spre psihoze.
Este greu ca esti departe si stai cu gandul la el, apoi dansul iti amplifica ingrijorarea.
Ce vreau sa ti spun este ca viata nu este liniară ci trecem prin diverse etape si situatii.
Nu avem cum sa fim astăzi ca ieri, altfel cum ne am mai maturiza.Trebuie sa ai incredere ca te vei descurca indiferent de context si sa ti doresti sa fie bine. Efectiv sa fii magnet pentru liniste si stare de bine in viata ta. Trebuie sa te aduni bucata cu bucata si sa formezi un camp energetic pozitiv in jurul tau. Altfel te vei adanci in stari idioate si greu mai iesi de acolo sau doar cu medicație.
Daca nu ai tu grija de viata ta, nu are nimeni. Esti responsabila pentru sufletul tau.
Cand vin gandurile urate, lasa le sa vezi ce vor si pe urma te focusezi pe alte ganduri.
Poti pune muzica frumoasa, te uiti la clipuri cu animale, cu natura, incerci sa comuti starea, caci ai si chestiuni care ti fac placere cu siguranță. Faci o baie calda, te parfumezi, te relaxezi si daca nu te tentează sa citesti rugaciuni poti citi afirmații pozitive.
De asemenea tatalui tau ii scrii ca o sa fie bine si ii dai acolo putina atentie, caci asta isi doreste. Ce sa faci? Nu ai cum schimba situația, dar cum te raportezi tu la ea, da.
Este bine sa acceptam ca suntem vulnerabili dar asta nu inseamna ca nu ne putem bucura de fiecare secunda de viata. Daca tot suntem trecători, macar sa trecem cu bine prin aceasta viata. Alegerea ne apartine. Incepem ziua cu mulțumire ca avem inca o zi dar de la Dumnezeu sa ne bucuram de ce avem la indemana si sa experimentam putina bucurie, fie chiar si din lucrurile simple, fie plangem pentru ceea ce credem noi ca ar putea sa fie rau si oricum s-ar putea sa ni se intample daca tot ne temem atata. Universul nu face diferența, el crede ca daca gandim negativ, asta ne si dorim.
Asta i viata, cu bune, cu rele, o parcurgem si incercam sa tratam cu pozitivitate orice context.
Lupta cu ipohondria nu este usoara, dar este o iluzie sa credem ca avem noi ceva sub control.
Doar momentul prezent atat, pe care trebuie sa l valorificam la maxim pentru o stare de echilibru interioara. Asta nu inseamna ca nu avem voie sa si plangem.Dar totul cu masura.
Ne descarcam si mergem mai departe cu zâmbetul pe buze.
Nu pare usor, dar este, trebuie doar sa faci exercitiu.Sa te gandesti ca astazi o sa fii bine si chiar o sa fii. Si daca apar si momente neplacute le vei gestiona altfel.
O zi linistita iti doresc.
Toate cele bune ❤️

Ehe...asta e pistol cu apa, sa fi vazut cum facea maica-mea cand eram eu mic.

Încearcă să te detașezi cât mai mult de problemele tatălui tău. Mergi în continuare la psiholog, într-un final va ajuta. Tatăl tău este om în toată firea, dacă refuză ajutorul este alegerea lui, și este una egoistă, din moment ce te torturează pe tine cu mesaje de genul. Ai viața ta, încearcă să nu te mai lași atrasă în problemele lui. E normal să-ți pară rău pentru el, dar nu-i poți tu rezolva problemele, iar dacă el refuză să ia măsuri, îl privește.
S-auzim numai de bine!

Nu toți psihologi sunt buni, asta e clar, unii doar vor să ia bani și atât, nu vin cu sfaturi utile. Faptul că au divorțat poate fi principalul motiv care să îl fi dat peste cap și de atunci să înceapă să creadă că toată lumea îî vrea răul ceea ce nu este adevărat. În viață dai de tot felul de oameni, acum contează să ne dăm seama cine vrea doar să profite și cine ne apreciează așa cum suntem. Tu trebuie să te liniștești și să fi alături de tatăl tău și să nu renunți, eu mă bucur că ți la el. Până la urmă trebuie să existe o cale de rezolvare.

Bună! Trebuie să consulți un psihiatru.
El îți va da o medicație, care te va ajuta sa treci peste stările astea.